marți, 6 ianuarie 2009

Revelion la Sibiu

marți, 6 ianuarie 2009
Pornit-am voios cu acceleratu' de dimineaţă, într-o frumoasă zi geroasă de 30 decembrie, către Sibiu. În Gara de Nord din Bucureşti..lumeeee multă. Şi toată, bineînţeles, aştepta acelaşi tren ca şi mine. Aştept să se urce puhoiul de talibani doritori de distracţie şi mă urc şi eu sigur pe mine că de! am bilet cu loc. Nu, nu am stat în picioare tot drumul, pentru că cel care ocupase abuziv scaunul meu s-a alăturat mulţimii de pe hol, care bloca orice posibilitate de a ajunge la baia infectă şi inundată. De unde ştiu că era inundată? Mereu e aşa. Dar am ascultat văicărelile tot mai agresive ale celor fără loc pe scaun. Văicăreli întemeiate desigur; nici mie nu mi-ar fi plăcut să stau în picioare atâtea ore. Nu înţeleg de ce se dau bilete fără loc. La un moment dat, un tânăr ardelean iredentist, supărat că pe locul lui stătea o doamnă în vârstă surdo-mută, dar mai mult enervat de pseudo-civilizaţia din Sud, exclamă patetic: ,, Aşa se întâmplă de fiecare dată când vin în Sud. Eu o să votez primul separarea de ţară ''. S-a aşezat până la urmă pe acelaşi scaun cu prietena lui, iar eu m-am ridicat să mai stea jos şi alţi nefericiţi de pe hol.

Până la Sibiu am fost şi colindaţi. Două capre s-au urcat în tren. Câteva versuri din înţelepciunea populară:
Asta-i capra de Ploieşti, nu pleacă pân' n-o plateşti
Am venit cu avionu', ca să facem revelionu.
După şase ore şi jumătate şi o întârziere de numai jumătate de oră, am ajuns în sfârşit la Sibiu.

Sibiul a fost fondat de colonişti saşi, fiind atestat documentar încă de la 1191, sub numele Cibinum, vechea denumire romană a zonei. În 1366 este declarat ''oraş''. De la sfârşitul secolului al XVII-lea, odată cu creşterea influenţei austriece, Sibiul devine capitala Transilvaniei. Aceasta este o perioadă înfloritoare a oraşului, cea mai importantă construcţie fiind Palatul Brukenthal.
 Sursa: Wikipedia    
















 Samuel von Brukenthal ( 1721-1803 ) a fost guvernatorul Transilvaniei şi un mare colecţionar de artă. Palatul care îi poartă numele a fost construit între 1778 şi 1788, în stilul barocului târziu şi adăpostea serate muzicale şi literare, galerii de artă şi biblioteca. Muzeul Brukenthal cuprinde astăzi mai multe secţii: Artă Europeană, Artă Românească, Artă Contemporană, Muzeul de istorie, Muzeul de istorie naturală. Secţiile de Artă Europeană şi Românească se găsesc în Piaţa Mare. Aici am văzut lucrările unor pictori de care pana şi eu am auzit,
alături de nişte saloane impresionante. Cât o costa clădirea?
Un alt punct de interes este Turnul Sfatului, în vârful căruia poţi să te urci şi să admiri priveliştea.

Sibiul este un oraş în care îţi face plăcere să te pierzi. Străduţe întortocheate, case cu arhitectură deosebită, palate elegante, câte o mică legendă la fiecare pas, o grădină zoologică unde, din păcate, nu am ajuns şi un simţ al proporţiilor deosebit. Nimic nu pare să fie kitsch, nici o clădire nu pare să fie din alt film. Sibiul nu e, cu siguranţă, un oraş cu o viaţă de noapte spectaculoasă. În centru sunt puţine restaurante şi baruri şi alea se închid destul de devreme. La 12 noaptea oraşul e pustiu, doar câte un turist rătăcit mai umblă aiurea. Era într-adevăr şi foarte frig afară; am prins poate şi o perioadă mai slabă din acest punct de vedere.
În general, se mănâncă bine. Mai puţin pizza. Să nu mâncaţi pizza în Sibiu. Am mâncat o pizza ce părea dintre acelea pe care poţi să le cumperi de la supermarket şi decongelată la microunde. Mergeţi la barul Imperium şi la restaurantul Butoiul de Aur. În noaptea de Revelion au cântat în Piaţa Mare, printre alţii, '' No Mercy ''. Spectacolul de artificii a fost...hmm..cumpătat. Dar au lipsit sticlele de bere în cap şi petardele la picioare. Nu mă simţeam ca acasă. Cumpătaţi sunt şi oamenii şi oraşul Sibiu.

La pensiunea la care am stat a fost foarte frig în prima noapte. Erau 18 grade în cameră. N-o să spun numele pensiunii, pentru că din a doua noapte gazda noastră a făcut focul şi ne-am
lăfăit la vreo 30 de grade şi pentru că oricum nu citeşte nimeni blogu' ăsta, aşă că nu aş prejudicia în nici un fel imaginea stabilimentului.

La întoarcere: tren-aglomeratie-garadenord-acasa-sesiune-nervi.

















Vederi din Turnul Sfatului





























De unde am copiat: Wikipedia

Cristi

5 comentarii:

Anonim spunea...

Eu citesc blogul asta :P

Probabil ca nu ai vizitat tot orasul (normal, nu ai avut atata timp), dar exista si aspecte kitsch si aici ma refer la cladiri. De exemplu, s-au taiat copacii din parcul Sub Arini pentru a se prelungi un cartier de casoaie cu turnulete de nu-ti dai seama daca sunt vile, viloaie sau castele.
Orasul mi se pare mai frumos si mai "viu" vara si atunci poti sa mananci si gustoasa inghetata de la dozator din Piata Mare.

Toaletele din trenuri nu sunt vesnic inundate; am mers eu si cu astefel de trenuri, dar vesnic miros urat.

In rest, fain oras, de vizitat.

eu spunea...

Pensiunea se numeste Casa Baciu, e foarte aproape de gara si o recomand. Numai sa-i spuneti lu nenea Vasile sa dea drumu la soba cu gaz.

Anonim spunea...

Aaa, daca nu-i pe lemne nu-i problema ca stiu sa umblu cu gazul.

Anonim spunea...

Si eu citesc blogul astaa.. si mi place :D
Felicitari ca ai evadat un pic din Bucuresti!!

Anonim spunea...

Eu am mancat o pizza absolut... mmmm yammy.... in Sibiu, undeva in Piata mica... si de atunci ma tot gandesc cum sa fac sa mai ajung pe-acolo sa mai mananc una, doua... cate incap :))
Presupun ca am fost eu mai norocoasa :)