sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Anunt pe bestjobs:

sâmbătă, 28 noiembrie 2009
ANGAJAM EDITOR VIDEO - CU MAI MULTA EXPERIENTA

Descrierea postului:
- fan Ion Iliescu sau Marian Vanghelie
- miner sau fiu de miner luptator activ la mineriada (se accepta si fost miner sau miner provenind dintr-o familie cu cel putin un membru miner prezent la mineriade)
- experienta minim 5 ani de zile
- limbi straine obligatorii Rusa (citit, tradus)

Cerinte:
- cunostinte avansate de Adobe After Effects si alte programe de editare video
- capabil sa lucreze impreuna in echipa
- portofoliu de trucaje este un plus
- rezistenta la stres si capabil de compromisuri

Realizarea de materiale video artistico-propagandistice de o calitate mai buna care sa nu contina erorile descoperite in filmulul urmator:
http://www.youtube.com/watch?v=lxrRVtgaO7I

Oferta (bonusuri, beneficii):
- posibilitate de avansare in cadrul televiziunilor Realitatea si Antena3
- parte dintr-o echipa elitista de formatori de opinie impreuna cu Mircea Badea si Victor Ciutacu
- abonament la spa incluzand masaj de relaxare si 4 sedinte de spalare pe creier saptamanale

Pentru detalii suplimentare poti trimite email la locuri-de-munca@mirceageoana.ro

Sursa: http://www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-angajam-editor-video-cu-mai-multa-experienta/39117/5

vineri, 27 noiembrie 2009

Poor polar bears

vineri, 27 noiembrie 2009

miercuri, 25 noiembrie 2009

Ciocarlia

miercuri, 25 noiembrie 2009

luni, 23 noiembrie 2009

De ce Crin rulează

luni, 23 noiembrie 2009
Ora 21. Se anunţă rezultatele exit poll-urilor. Candidaţii îşi aşteaptă rândul să vorbească naţiunii. Băsescu e primul, urmează Geoană şi, în final, Antonescu. Băsescu începe să vorbească despre referendum, prezenţa la vot, parlamentul e rău, poporul a decis, mulţumiri alegătorilor etc. Şi vorbea şi vorbea şi tot vorbea. La PNL, veselie mare, glume, voie bună. Şi Băsescu tot vorbea şi tot vorbea. La un moment dat, parcă îl aud pe Crin că gândeşte: ''Ia mai dă-i în freza mea. Mă duc să fumez o ţigară''. Şi, jur pe contu' meu de hi5!, că virgulă camerele îl arată pe Antonescu strecurându-se într-o încăpere alăturată şi aprinzându-şi o ţigară, după cum se vede în imaginile de mai jos ( pe care, sper, pot să le preiau liniştit de pe Videonews.ro). Aseară, în direct, nu s-a auzit ce vorbeau PNLliştii între ei, că vorbea Băsescu. Şi Băsescu a fost simpatic. Îşi aranja cravata şi cânta marinăreşte.





În rest, s-a practicat turismul electoral intensiv. O doamnă venise de la Galaţi să voteze la o secţie specială din Voluntari pentru că ''aşa ne-a zis. să venim să votăm aicea''. De altfel, comuna Voluntari, viitor sector 7 al Bucureştiului, a cunoscut o invazie inopinată de turişti care, profitând de vremea frumoasă, au dorit să viziteze pădurea Andronache, dar şi complexul comercial Dragonul Roşu, unde au putut admira ultimele articole de sezon. ( În sensul că te ţin numai un sezon ).

Cristi

Locul unde lifturile nu opresc niciodata

"Opreste si la 8", striga o asistenta prin usa liftului apoi bate de doua ori cu palma in metalul cenusiu. Bufnitura rasuna puternic pe holul aproape gol. Liftul ajunge abia dupa cateva minute, iar femeia se urca.

Din cele opt lifturi ale spitalului X, doar trei functioneaza, dar nici acelea nu vin cand sunt chemate. La parter, langa ele, se afla o placuta care anunta daca ascensorul opreste la etajele pare sau impare. Astazi insa, femeia bondoaca, in halat alb, care conduce unul din ele - sta inauntru pe un scaun si apasa pe butoane - s-a hotarat sa faca o concesie. Opreste la orice etaj ai nevoie daca apuci sa te urci... sau daca strigi prin usa dupa ea.

Doi batrani se plimba de la un ascensor la altul si apasa pe toate butoanele: sageata sus, sageata jos, butonul cel mare din mijloc. Mosneagul  se apropie de o tanara si, in timp ce paseste, tacanitul facut de bastonul lui aminteste de sunetul ritmic al unei pendule. 
"Stiti cumva unde sunt scarile, domnita?", o intreaba
"Uitati acolo, dupa usa aia", raspunde ea si arata cu degetul una din usile de pe culoar.
"Tati, tu nu poti sa cobori atata pe scari. Stam aci, ca tre sa vie, manca-l-ar lupii sa-l manance", intervine batrana si isi aranjeaza mai bine basmaua pe cap.
Dupa aproape 20 de minute, un lift opreste si la etajul 8, iar cei doi se grabesc sa urce.

O asistenta si-un brancardier isi fac aparitia pe hol, impingand o targa catre unul dintre lifturi. Targa este acoperita cu un cearceaf alb sub care se ghiceste conturul unui trup. De sub cearceaf se vad doua talpi. Cel mort nu trebuie sa astepte. Pentru el liftul vine repede.

***
In spitalul Y, rezultatele analizelor pacientilor au mari sanse sa fie proaste chiar daca ei nu au nimic Pacientii sunt mintiti pentru ca dupa ce iau medicamentele recomandate de doctor, sa revina pentru noi analize si sa vada daca starea lor s-a imbunatatit. Cu alte cuvinte, oamenii dau bani in doua randuri medicului si celui care le ia sange, desi erau sanatosi de prima data. Tot aici, daca nu primesc bani de la bolnavi, asistentelor le scapa din vedere sa schimbe perfuzia goala a acestora cu una noua.

***
La spitalul Z, un nou-nascut a fost uitat intr-un aparat de fototerapie*. Razele ultraviolete emise de el i-au provocat bebelusului arsuri pe 20% din suprafata corpului.


Cele trei povesti mai sus relatate sunt copiate din realitatea inconjuratoare. Nu conteaza numele spitalelor. Ele se pot petrece oriunde.

*Fototerapie = utilizarea radiatiilor (ultraviolete, infrarosii sau laser) provenite de la o sursa de lumina naturala sau artificiala pentru tratarea unor boli.
Sursa definitie si mai multe informatii, aici.

Jimmy

luni, 16 noiembrie 2009

Din arhiva: Muzeul de la sosea

luni, 16 noiembrie 2009
Constructia in stil neo-romanesc de pe Soseaua Kiseleff a fost initial sediu al Muzeului de Etnografie,  de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială, iar in perioada comunista a purtat numele de Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român. Din 1990 gazduieste Muzeul Taranului Roman(MTR).
Directorul de atunci, Horia Bernea a reusit sa imbine traditia cu modernitatea, viziunea sa originala aducand muzeului - pe langa vizitatori - premiul "European Museum of the Year" in 1996.

Bineinteles ca la MTR gasesti costume traditionale din diferite zone ale tarii, oale, linguri, obiecte de decor, icoane, oua incondeiate. Ceea ce le fereste sa devina plictisitoare este modul in care sunt oferite publicului. Intr-o sala exista o pasarela rotunda pe care, in timp ce urci, poti vedea elementele de baza ale hranei taranului insotite de obiceiurile specifice pentru fiecare.
In fiecare incapere este injghebat un colt de studiu unde ai ocazia sa citesti despre credintele si traditiile taranilor, amuzante prin simplitatea lor.


Plimbandu-te prin muzeu, poate sa ti se para ca te-ai intors in camara plina a mamei din copilaria ta, cu borcane cu gem si provizii. Pe pereti sunt lipite retete de mamaliguta sau de placinte. Ramai uimit cand in fata ta apare o casa taraneasca cu cerdac, odaie mobilata, bucatarie si magazie; afli ca nu este o reproducere, ci casa unui mester, Antonie Mogos, adusa din comuna Ceauru (jud. Gorj). Mai mergi putin si te trezesti in sala de clasa din scoala generala, cu banci in care te poti aseza si ale caror scaune se ridica. La un moment dat ajungi in fata unei usi darapanate pe care scrie: "Dincolo de usa incepe timpul. Indrazniti!" Tragi de cui, deschizi usa si intri intr-o camera colorata si friguroasa pe peretii careia sunt inscrise diferite momente din istorie si o harta a timpului. Curios, vrei sa mergi mai departe. Pe urmatoarea usa scrie: "Aici se termina timpul"; dincolo de ea este o baie de serviciu. Parasesti camera secreta si pui cuiul la loc.

Cladirea muzeului gazduieste de asemenea Clubul Taranului si o filiala a librariei Carturesti si tot aici se organizeaza diferite targuri, activitati pentru cei mici sau concerte.



Sursa poza: Wikipedia

Jimmy

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

La multi ani, noua!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Astazi, blogul Allandalla implineste un an de existenta mediocra. Pentru a sarbatori acest eveniment epocal si pentru ca ne e lene sa scriem ceva nou, va oferim din arhiva blogului cateva dintre primele articole:

Sociologia metroului

Exista cateva reguli atunci cand mergi cu metroul in Bucuresti. Si cateva sfaturi pe care e bine sa le urmezi:

1. Grabeste-te! Nimeni nu are timp de amabilitati, din pacate. Cand se deschid usile si vrei sa cobori, sari ca ars de pe scaun si indreapta-te catre usa; altfel, risti sa fii blocat de puhoiul de lume care urca.

2. Cand este posibil, intotdeauna, dar intotdeuna! asaza-te la un scaun distanta de ceilalti. Altfel, oamenii se vor uita urat la tine. ''Ia uite-l si p-asta! Din atatea locuri libere, s-a asezat sa ma ingramadeasca pe mine! ''. Cand, dintr-un sir de cinci scaune, cele de la capat sunt ocupate, asaza-te pe cel din mijloc. Asta e algoritmul ocuparii locurilor, sedimentat dupa decenii de calatorii cu metrourile vechi cu scaune rosii. Cele noi au scaune albastre, asezate in serii de cate sase, insa regula tot se aplica.

3. Cand trebuie sa urci scarile, in special la Unirii sau Victoriei, inarmeaza-te cu rabdare, caci o sa dureze ceva. Cum a zis un coleg din provincie: '' Inainte sa vin in Bucuresti, n-am mai stat in viata mea la coada ca sa urc niste scari! ''.

Totusi, parca n-am ajuns asa de rau ca japonezii.



Cristi

miercuri, 11 noiembrie 2009

Basescu vs. Badea, Gadea si Stan

miercuri, 11 noiembrie 2009




Indiferent de optiunea politica, trebuie sa recunoastem ca Basescu e tare.

luni, 9 noiembrie 2009

Cainele rapit de extraterestrii

luni, 9 noiembrie 2009
Te uiti pierdut si prostit la imaginea anosta pe care o ai pe desktop. Aproape ca nu o intelegi. Intinzi lenes una din maini ca sa apuci o bucata din ciocolata uitata langa tastatura. Cu cealalta mana dai dublu click pe Explorer (sau pe Mozilla, daca asa te recunosti mai usor). Iti aduci aminte ca ai mai facut asta acum 14 secunde si il inchizi din nou. Nu vrei sa te ridici. Nu vrei sa te misti. Nu vrei nici macar sa gandesti. Ai impresia ca momentul asta se va prelungi nedefinit, iar tu te vei dizolva intr-o eterna plictiseala.

Pentru aceste momente mirifice, va recomand cateva jocuri care au sansa sa va scoata macar pentru cinci minute din starea de adanca introspectie in care va aflati.

Samorost 2
Un joc online de tipul "point and click" in care trebuie sa ghidezi un gnom cu nasul mare sa isi salveze cainele rapit de niste viermi extraterestrii si sa intoarca in siguranta acasa. Esti pus in situatii amuzante pe care trebuie sa le dezlegi urmarind firul logic (sau dand click la nimereala pe ecran, atunci cand esti aproape de exasperare). Decorul si personajele sunt create intr-o maniera SF-suprarealista.
Lansat in 2006. Samorost 2 demo aici

Samorost 1
Predecesorul lui Samorost 2 este Samorost Intaiul, aparut in 2004. Acelasi erou cu gluga alba si pantofi maro, aceeasi grafica ciudata, doar ca de data asta trebuie salvata o planeta. Mai precis, planeta de bastina a lui Samorost care este amenintata de coliziunea cu un asteroid. 
Mai scurtul Samorost 1, online aici.

Machinarium (2009)

Mai multe bucati robot aruncate la fiare vechi trebuie reasamblate si ajutate sa se intoarca in oras ca sa se razbune pe tipii rai si sa isi salveze iubita. Daca robotul este nitel impiedicat si are mimica si gesturi asemanatoare omului, cu atat mai bine. Nu poate sa nu iti fie drag daca il vezi cum da din cap cu incapatanare cand il pui sa faca ceva care nu-i convine.
Robotul asta n-are nume, dar are ochi de broasca, nu vorbeste, comunica doar prin desene telepatice si poate fi lungit sau micsorat dupa preferinte. Ce mai, e jucaria perfecta e eroul perfect.
Primul nivel din Machinarium, aici
***
Toate cele trei jocuri au fost create de compania ceha Amanita Design. Dupa acelasi principiu, "point & click", a facut jocuri si pentru BBC sau Nike.

Enjoy!
Jimmy, urs cu sapca

luni, 2 noiembrie 2009

Experimente celebre în psihologia socială

luni, 2 noiembrie 2009
În anii '60, Stanley Milgram a realizat unul dintre cele mai cunoscute şi şocante totodată experimente din psihosociologie. Milgram a studiat fenomenul obedienţei, adică al supunerii faţă de autoritate. Subiecţilor li s-a cerut să aplice şocuri electrice unei persoane legate la un generator electric de fiecare dată când aceasta greşea asocierea unor cuvinte. Sarcina ''elevilor'' era să înveţe o listă de 40 de perechi de cuvinte ( cer - albastru, raţă - sălbatică etc.), iar apoi să o reproducă din memorie. Când greşeau, li se administra un şoc electric. Bineînţeles, persoana legată la generator, ''elevul'', era un complice al experimentatorului care fusese instruit cum să reacţioneze la fiecare nivel de intensitate al curentului electric ( să geamă, să urle de durere şi, la intensitatea cea mai ridicată, să nu mai aibă nici o reacţie ) şi, de asemenea, să dea răspunsuri greşite. Generatorul fiind trucat, elevului nu îi era administrat decât un şoc nepericulos, însă subiecţii naivi, cei care trebuiau să aplice pedeapsa, erau conştienţi că administrează şocuri foarte puternice, chiar mortale. Generatorul electric era prevăzut cu 30 de butoane pe care erau inscripţionate numărul de volţi - de la 15 la 450 - şi intensitatea asociată cu numărul de volţi - de la şoc slab la periculos. La prima eroare a elevului, subiecţii erau instruiţi să aplice un şoc de 15 volţi, la a doua greşeală 30 de volţi şi tot aşa până la şocurile letale de 450 de volţi. Când subiecţii naivi încercau să se opună ordinului experimentatorului, care se afla în aceeaşi cameră cu ei, acesta intervenea, cerându-le să continue. 25% au administrat şocuri de 450 de volţi, 65% şocuri puternice. Subiecţii treceau într-o stare agentică, ''se considerau doar agenţi ai unei voinţe care îi depăşeşte (întocmai ca mulţi ofiţeri nazişti care au executat ordinele lui Hitler)''1.
În versiunile ulterioare ale experimentului, Stanley Milgram a modificat unele dintre circumstanţe. De exemplu, când a mutat locul de desfăşurare al experimentului de la universitatea Yale într-o casă oarecare, supunerea faţă de ordinele experimentatorului a scăzul de la 65% la 48%. De asemenea, când experimentatorul nu se mai afla în aceeaşi cameră cu subiectul şi transmitea ordinele prin telefon, mai puţin de 25% dintre subiecţi aplicau şocuri electrice.

Un deceniu mai devreme, Solomon Asch realiza un experiment care arată că oamenii pot sfida uneori chiar şi evidenţa pentru a evita criticile celorlalţi. Subiecţilor li se cerea să evalueze lungimea a trei linii şi să spună care dintre aceste linii este egală cu segmentul de dreaptă etalon. Atunci când au fost testaţi individual, subiecţii nu au greşit decât de două ori. Însă, când în camera de evaluare au fost introduşi complicii experimentatorului iar aceştia dădeau răspunsuri greşite, 75% dintre subiecţii naivi s-au conformat cel puţin o dată părerii eronate a grupului.

Mai jos, un alt experiment celebru, cel al lui Philip Zimbardo, care studiază efectele asumării unui rol de prizonier sau de gardian într-o închisoare.





1 Chelcea, Septimiu et. al. Psihosociologie. Bucureşti: editura Economică, 2006, cap. VII, p. 140

Surse: Chelcea, Septimiu et. al. Psihosociologie. Bucureşti: editura Economică, 2006

Cristi