duminică, 15 august 2010

O călătorie imaginară: de la Moscova la Vladivostok

duminică, 15 august 2010
Uneori nu-mi place Occidentul, deşi nu l-am vizitat deloc. În necunoştinţă de cauză, îmi pare că organizarea riguroasă a ţărilor pe care cu invidie le numim civilizate nu lasă loc imprevizibilului. În plus, prea multă butaforie, tradiţii decedate de mult în spiritul popoarelor, dar resuscitate pentru ochii turiştilor, stereotipuri întreţinute pentru a se potrivi cu aşteptările vizitatorilor. Îmi plac ţările care nu se machiază pentru turişti, care se desfăşoară imprevizibil, natural, contradictoriu, greu de pătruns. O astfel de ţară este Rusia, mereu o mare putere înapoiată, un vecin mai mult decât incomod, expansionist şi adesea psihotic. Şi o altă astfel de ţară este Mongolia, locul unde, în afară de imperiul vast, dar efemer al lui Ginghis Han, parcă nu s-a mai întâmplat nimic altceva. O ţară tăcută, ignorată, cu un ritm propriu. Le poţi vizita pe amândouă dacă faci o călătorie cu Transsiberianul şi apoi schimbi trenul spre sud la Ulan Ude.

Călătoria începe în gara Yaroslavsky din Moscova, într-o dimineaţă confuză când puţini dintre cei care merg până la celălalt capăt al Rusiei ştiu ce îi aşteaptă. Un drum lung de şapte zile care trece prin Ekaterinburg şi Novosibirsk, pe lângă lacul Baikal, cel mai adânc şi cel mai mare lac din lume, şi ajunge la Vladivostok, pe coasta mării Japoniei.
http://m.blog.hu/sz/szlawirtus/image/Transzibanszi/Trans-Siberian_Map.jpg

Transsiberianul este cea mai lungă cale ferată din lume şi o importantă arteră economică a Rusiei. Inginerii au început construcţia, care a durat între 1891 şi 1916, din capete opuse şi au mers înspre centru, iar la aceasta au participat condamnaţi din insula Sahalin şi soldaţi ai armatei ruse. Interiorul trenului nu arată precum poate te-ai aştepta, decorat în dulcele stil minimalist al comuniştilor de pretutindeni, ci aminteşte mai degrabă, ce-i drept doar pe alocuri, de vremea ţarilor.
http://www.seat61.com/Trans-Siberian.htm

http://www.kateschelter.com/blog/2009/12/jennifer-missoni-on-the-trans-siberian-railway/

Curând, lăsăm în urmă Moscova. Peisajul este întrerupt din când în când de câte un sat pe lângă care trecem în mare viteză. Trenul opreşte apoi în Vladimir,  Nizhny Novgorod, Kirov şi Perm, iar după o zi şi 1778 de kilometri ajungem în Ekaterinburg, la graniţa dintre Europa şi Asia. De aici începe Estul sălbatic: Siberia.

Va urma.

Surse: www.wikipedia.org.
http://hubpages.com
http://www.seat61.com
http://www.trans-siberia.com

Cristi

1 comentarii:

iulia spunea...

Si cat costa calatoria ta? Cine stie, poate o facem reala...