Privesc din Doftana
Pe vremea cand Partidul Comunist se afla inca in ilegalitate, Nicolae Ceausescu, pe atunci tanar proletar, a fost arestat de mai multe ori (vreo' sase) si considerat „agitator comunist periculos” si „distribuitor activ de material de propaganda comunista si antifascista”. In 1936 este inchis la penitenciarul Doftana pentru doi ani.
Doftana fusese construita in 1895, in timpul lui Carol I, in localitatea Telega din Prahova. A fost facuta dupa model belgian, cu mai multe aripi, fiecare avand o curte interioara. Avea o camera de tortura si ateliere de tamplarie si fierarie. O legenda povesteste ca fiica unui mosier, Paraschiva, a fost violata de cativa ocnasi care sapau la minerele de sare din zona. Ea il roaga pe rege sa ridice o inchisoare si plateste o parte cu banii ei.
De-a lungul existentei sale, inchisoarea a gazduit si alti oameni politici cunoscuti, pe langa Ceausescu:
- Max Goldstein (anarhist, responsabil de un atac cu bomba la Senat, in 1920; moare de pneumonie in 1924 in inchisoare)
- Corneliu Zelea Codreanu
- Horia Sima (conducatorul legionarilor, dupa moartea lui Zelea Codreanu)
- Gheorghe-Gheorghiu Dej (conducatorul comunist al Romaniei, inainte de Ceausescu)
- Gheorghe Apostol (principalul contracandidat al lui Ceausescu la sefia Partidului Comunist Roman, dupa moartea lui Dej)
Dupa 1960 a devenit Muzeul Eroilor Doftanei, loc de cinstire a comunismului, unde Intaiul dintre Cizmari a suferit sub asuprirea jugului capitalist. Cel mai des aici se investeau pionierii si veneau elevii si oamenii muncii, cu ocazia unor vizite organizate.
Odata cu revenirea democratiei, inchisoarea Doftana a fost lasata in paragina. A trecut din subordinea Ministerului Culturii in cea a Primariei din Telega.
"Bugetul comunei este de 1,5 miliarde de lei, bani care nu ne ajung nici pentru salarii. Daca nu am primi bani de la Consiliul Judetean, am da faliment ca institutie. Nu putem face nimic pentru ca nu avem fonduri. Nici investitori nu putem gasi atit timp cit nici macar o caramida nu poate fi miscata un centimetru pentru ca este monument istoric", spune Ion Buga, primarul comunei, intr-un articol din Evenimentul Zilei.
De atunci, oamenii au furat tot ce se putea cara: gratiile de la geamuri, paturile, lanturile, instrumentele din camera de tortura. Lemnul a fost luat de localnicii saraci si pus pe foc, iar putinii vizitatori si-au scrijelit numele pe peretii celulelor. Zidurile din piatra de munte sunt singurele care inca rezista dupa mai mult de 100 de ani si vreo sase cutremure puternice. Azi, cladirea nu se poate vizita oficial deoarece exista riscul ca zidurile sa se prabuseasca, dar se inchiriaza pentru jocuri de paintball, cu preturi intre 800 si 1500 RON.
Versurile melodiei de mai sus, scrise de Teodor Rudenko, apropiat al lui Gheorghiu Dej si ambasador in China comunista:
Privesc din Doftana prin gratii de fier
Departe, în zare, un petic de cer.
E cerul sub care inchisă şi ea
Se mistuie-n chinuri tovaraşa mea.
Puternici şi tineri şi plini de avînt,
Cerut-am noi muncă şi-un loc pe pămînt,
Dar nu ne lăsară ciocoii pe noi
Şi-n lupta cea grea am căzut amîndoi.
Acum stau în fiare bătut şi flămînd,
Ea zace bolnavă abia răsuflînd.
Călăii ne-omoară în ghearele lor,
Să nu ne întoarcem ‘napoi la popor.
Azi spargeţi-mi zidul şi lanţul sfăr’maţi,
Să zbor ca un şoim peste ‘nalţii Carpaţi.
Să strîng înc-o dată tovaraşa mea
Şi iar să m-arunc în lupta cea grea!
Sursa, poze1 si poza2
Jimmy
