Daca Iisus s-ar fi nascut in 2010

Un clip simpatic repovesteste nasterea lui Iisus folosind Facebook, Twitter, YouTube, Google, Wikipedia si alte site-uri si aplicatii care fac parte din traseul zilnic de pierdut vremea al utilizatorului de internet.



Videoclipul a fost facut de Excentric, o agentie de marketing digital din Portugalia, si are peste sase milioane de vizualizari in doua saptamani de la postare.

Mai departe, un colind. Nu stiu ce zice, dar suna craciunesc.
Asadar, Craciun fericit!

Roch Voisine - Marie Noel


(materiale preluate de prin alte parti) de Jimmy

Niscaiva reclame genial de proaste

Vin Sărbătorile, a trecut ziua naţională, tristă şi friguroasă precum ţara în care trăim. Mai ales friguroasă. Şi decembrie 2010 se anunţă a fi plin de acea obligativitate a distracţiei, în ciuda crizei în care România refuză să intre, ba că a intrat, da' doar cu un picior, aşa, doar să testeze apele, ba că iese la anul dacă nesimţitele de mame nu mai stau atâta acasă cu puradeii. Mai puţini copii, bă, că deja suntem 'jde miliarde pe planetă! Spun obligativitate a distracţiei pentru că, ai, n-ai chef de distracţie, trebuie să te distrezi în decembrie, să mânânci porc şi sarmale şi porc şi din nou sarmale, să-ţi ajungă colesterolu' tot anul următor.

Dar textul ăsta nu e despre sărbători. Ce-aţi citit a fost doar un fel de prolegomene (vai, câtă erudiţie!), un mezelic, o gustărică. Urmează felul principal, de fapt mult mai frugal decât aperitivul, pentru că ideile sunt şi ele în criză. Câteva reclame pe care le-am ignorat până n-am mai putut să schimb canalu' fără să dau de ele. La categoria ''Who the fuck cares?'' - Aqua Carpatica.



Reclama începe cu o întrebare, am crezut eu, retorică. ''Există puritate absolută?''. Trecând peste faptul că puritatea nu poate fi decât absolută, deci nu poţi să fii pe jumătate pur, cum nu poţi să fii pe jumătate virgin, am crezut că ştiu răspunsul la întrebare. ''Nu, nu există puritate absolută'', gândeam eu cinic. Până la sfârşitul filmuleţului însă, aflăm că există puritate absolută, sub formă de Aqua Carpatica. Pentru că Aqua Carpatica nu are nitraţi, spre deosebire de o ''apă renumită din Alpi'' (Evian) sau o ''apă cunoscută din Norvegia'' (Voss).  Acuma, prima reacţie a fost, spre ruşinea mea desigur, ce naiba sunt ăia nitraţi şi de ce m-ar interesa câţi sunt în apa minerală? E bine că nu sunt deloc nitraţi în Aqua Carpatica? După aceea mi-am amintit ceva de un NO3 de pe la chimia de liceu şi, căutând pe google, am aflat că nu e bine cu prea mulţi nitraţi. Aşa că, data viitoare când cumpăraţi apă minerală, să o căutaţi de nitraţi. De asemena, dacă vreţi să vă feriţi de ei, va trebui să nu mai consumaţi carne şi chiar să nu mai respiraţi, pentru că la siteul ăsta zice aşa: ''Nitratii (NO₃^-) sunt prezenţi în mod natural în sol, apă, plante şi alimente (carne). Ei sunt de asenenea prezenţi în concentraţii scăzute în aer.''

La categoria ''Dacă vrei să aibă coşmaruri copilul tău'' - Ifantis.



No comment. Nevroze, nevroze...

Surse: www.chimiamediului.ro


Cristi

[This post is too cool for a title]

O reclama care persifleaza reclamele si relatia dintre advertiser si consumator. Suficient de curajoasa pentru Bronze Lion la Cannes 2007.

Mai multe + continuarea mai putin reusita - Inspiration, anyone? - aici.

O calătorie imaginară 2: De la Moscova la Vladivostok

Ekaterinburg

Trenul gâfâie precum un fumător înrăit atunci când intră în gara din Ekaterinburg, primul oraş în care ne vom opri pentru câteva zile. Frigul te loveşte aprig de cum pui piciorul pe peron. Yuri, rusul cu care am pălăvrăgit în tren ore întregi ca să ne mai treacă din plictiseala unui drum lung de 1800 de kilometri, îmi spune că am venit cam nepregătit pentru iernile siberiene şi mă sfătuieşte să-mi cumpăr un cojoc de la un anume comerciant local, ‘’prinţul’’ Mişkin. Ne dăm întâlnire mai pe seară la un pahar de vodcă şi o porţie de plăcintă siberiană, o combinaţie stranie de somon şi orez, dar delicioasă după cum mă asigură Yuri.

În tren am avut destul timp să citesc câte ceva despre Ekaterinburg, oraş construit în timpul lui Petru cel Mare, dar şi locul unde ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a fost executat de către bolşevici. Au urmat alţi ţari, total lipsiţi de umor şi înveşmântaţi în hainele gri ale marxism-leninismului, dar urmărind acelaşi scop secular: expansiunea imperiului rusesc. Ekaterinburg pare a fi însă un oraş plin de umor. Prima mea oprire după ce m-am instalat la hotel a fost un restaurant cu specific comunist, unde poţi citi bancuri sovietice fără a risca deportarea. În Ekaterinburg mai găseşti un cimitir al Mafiei, precum şi o tastatură uriaşă, din piatră. Poţi vizita biserica ridicată în 2003 pe locul unde ţarul Nicolae a fost executat, muzeul ''Expoziţiei istorice'' unde se afla cea mai veche sculptură în lemn din lume, datând cu aproape 10 000 de ani în urmă sau poţi merge la o piesă de teatru.

''Church on the blood'', biserica ridicata pe locul unde au fost asasinati ţarul Nicolae al II-lea şi soţia sa.

Sursa poza: http://www.flickr.com/photos/

Autor: man@Che.

Sursa poza: http://www.flickr.com/photos/

Autor: man@Che.

  

Dar dacă nu te interesează toate astea, poţi merge la un concert rock, aşa cum am făcut eu cu Yuri, prietenul meu rus, într-o sâmbătă seară. Yuri mi-a spus că mergem să vedem trupa Chaif, o trupă cunoscută în Rusia, care cântă ceea ce se cheamă Ural rock (după numele munţilor Ural, zonă unde se află şi Ekaterinburg), considerat un subgen al rockului. Deşi n-am înţeles mare lucru din ce am auzit în acea seară, o melodie mi s-a părut că surprinde esenţa poporului rus, dincolo de aberaţiile politice; un popor care are conştiinţa absurdului, cu o inclinaţie către grandios, un grandios adesea şubred, dar care e gata oricând să dea dracului totul pentru o beţie purificatoare.

După concert am băut o vodcă. Şi chiar mai multe.

Scena din ''Barbierul din Siberia'', regia: Nikita Mihalkov.

Surse: wikipedia.com

www.flickr.com

Cristi

What's my line?

Show-ul TV "What's my line" (WML) i-a avut ca invitati pe Walt Disney, Salvador Dali, Ronald Regan, Donald Duck, Woody Allen, Nat King Cole, Alfred Hitchcock, Elizabeth Taylor si multe alte nume de legenda de-a lungul celor 25 de ani de emisie fara sa aiba pretentia sa fie categorisit drept cultural.

Pe Wikipedia este descris ca emisiunea-concurs de tip panel cu cea mai lunga difuzare in prime time din SUA (1950-1967 alb-negru; 1968-1975 color). Panelul era alcatuit din patru celebritati care incercau sa afle meseria unui concurent (line of work), punandu-i doar intrebari la care el sa raspunda prin da sau nu. Runda se termina fie dupa 10 raspunsuri "nu", fie cand moderatorul decidea sa ii puna capat sau cand un membru al panelului descoperea ocupatia invitatului. Majoritatea emisiunilor includea doua sau trei astfel de runde standard, dar si un segment in care aparea un invitat misterios caruia panelistii trebuiau sa ii ghiceasca identitatea.

Dali participa la WML si revine pe blogul nostru.

Invitatul misterios era o persoana publica sau cineva apropiat celor din panel. Ca sa nu-l recunoasca, acestia aveau ochii acoperiti, iar el isi schimba adeseori vocea. Nat King Cole fluiera o data pentru "da" si de doua ori pentru "nu".

Emisiunea se incadra in stilul cuminte-conservator al mijlocului de secol XX, punand la loc de cinste manierele si eticheta. Invitatii purtau haine de seara, John Daly - gazda show-ului timp de 17 ani - li se adresa cu numele de familie. Cu toate astea, replicile acide si pline de umor erau mereu prezente, iar moderatorul, in incercarea de a lamuri raspunsul la o intrebare, nu facea decat sa il incurce si mai tare. Totul era transmis in direct, astfel ca telespectatorii au putut vedea cum un intrus este scos de pe platou si un concurent a fost recunoscut drept hot si arestat dupa ce a particpat la WML.

Emisiune din '68. Noul moderator are mai putin farmec, Dustin Hoffman pare speriat, iar blonda vrea sa-l agate. Reclamele de la inceput si de la sfarsit seamana insa atat de bine cu alea pe care le vedem noi azi la TV, incat imi dau seama ca nu suntem decat cu 50 de ani in urma esentei advertisingului.

Aveti propuneri de mistery guests pentru o varianta autohtona a emisiunii? Eu ma tem de Monica Columbeanu, Botezatu si Dan Diaconescu.

Brought to you by Wikipedia, IMDB, YouTube & Jimmy

Va las cu Regan, care, inainte sa fie presedinte, a fost actor. 

Prima zi corporatistă

S-a întâmplat minunea şi m-am angajat. Deocamdată doar de probă, un fel de logodnă, să vedem dacă ei mă plac pe mine şi eu îi plac pe ei. Din acest motiv, voi scrie mai rar pe aici. Ştiu, ştiu, tragedie naţională. Dar oricum nu scriam prea des. Mă trezesc la 7.30 şi mărşăluiesc somnanbulic către uzină unde fac piuliţe şi şaibe sau ce naiba oi face. Nici mie nu mi-e prea clar deocamdată. Păi...cam atât. Revin cu un articol despre incredibila călătorie pe care n-am făcut-o de la Moscova la Vladivostok. Până atunci...

The Horribly Slow Murderer with the Extremely Inefficient Weapon

Cristi

Locul de unde nu mai iese becul

Voteaza in sondajul nostru de mare utilitate nationala.

Try this at home:)

Si acum, sondajul:

Bicycle Rush Hour Snow - Utrecht, Netherlands

This is your life

And you open the door and you step inside
We're inside our hearts
Now imagine your pain as a white ball of healing light
That's right, your pain
The pain itself is a white ball of healing light
I don't think so

This is your life, good to the last drop
Doesn't get any better than this
This is your life and it's ending one minute at a time

This isn't a seminar, this isn't a weekend retreat
Where you are now

You can't even imagine what the bottom will be like
Only after disaster can we be resurrected
It's only after you've lost everything 

that you're free to do anything
Nothing is static, everything is appaling, 

everything is falling apart.

This is your life, this is your life, this is your life,

Doesn't get any better than this
This is your life, this is your life, this is your life,

And it's ending one-minute at a time

You are not a beautiful and unique snowflake
You are the same decaying organic matter as everything else
We are all part of the same compost heap
We are the all singing, all dancing, crap of the world

You are not your bank account
You are not the clothes you wear
You are not the contents of your wallet
You are not your bowel cancer
You are not your grande latte
You are not the car you drive
You are not your fucking khaki's

You have to give up, you have to give up
You have to realize that someday you will die
Until you know that, you are useless

I say let me never be complete
I say may I never be content
I say deliver me from Swedish furniture
I say deliver me from clever arts
I say deliver me from clear skin and perfect teeth
I say you have to give up
I say evolve, and let the chips fall where they may

This is your life, this is your life, this is your life, 

Doesn't get any better than this
This is your life, this is your life, this is your life, 

And it's ending one-minute at a time

You have to give up, you have to give up
I want you to hit me as hard as you can
I want you to hit me as hard as you can

Welcome to Fight Club
If this is your first night, you have to fight

Versuri: http://artists.letssingit.com/

Crazy indian video with subtitles

"Have you been high today?
I see the nuns are gay
My brother yelled to me
I love you inside Ed."

Si zeii... mor

Tapinarii - Si zeii

Social media revolution

Hitler suparat pe prostanac

Poor polar bears

Ciocarlia

Basescu vs. Badea, Gadea si Stan

Indiferent de optiunea politica, trebuie sa recunoastem ca Basescu e tare.

Experimente celebre în psihologia socială

În anii '60, Stanley Milgram a realizat unul dintre cele mai cunoscute şi şocante totodată experimente din psihosociologie. Milgram a studiat fenomenul obedienţei, adică al supunerii faţă de autoritate. Subiecţilor li s-a cerut să aplice şocuri electrice unei persoane legate la un generator electric de fiecare dată când aceasta greşea asocierea unor cuvinte. Sarcina ''elevilor'' era să înveţe o listă de 40 de perechi de cuvinte ( cer - albastru, raţă - sălbatică etc.), iar apoi să o reproducă din memorie. Când greşeau, li se administra un şoc electric. Bineînţeles, persoana legată la generator, ''elevul'', era un complice al experimentatorului care fusese instruit cum să reacţioneze la fiecare nivel de intensitate al curentului electric ( să geamă, să urle de durere şi, la intensitatea cea mai ridicată, să nu mai aibă nici o reacţie ) şi, de asemenea, să dea răspunsuri greşite. Generatorul fiind trucat, elevului nu îi era administrat decât un şoc nepericulos, însă subiecţii naivi, cei care trebuiau să aplice pedeapsa, erau conştienţi că administrează şocuri foarte puternice, chiar mortale. Generatorul electric era prevăzut cu 30 de butoane pe care erau inscripţionate numărul de volţi - de la 15 la 450 - şi intensitatea asociată cu numărul de volţi - de la şoc slab la periculos. La prima eroare a elevului, subiecţii erau instruiţi să aplice un şoc de 15 volţi, la a doua greşeală 30 de volţi şi tot aşa până la şocurile letale de 450 de volţi. Când subiecţii naivi încercau să se opună ordinului experimentatorului, care se afla în aceeaşi cameră cu ei, acesta intervenea, cerându-le să continue. 25% au administrat şocuri de 450 de volţi, 65% şocuri puternice. Subiecţii treceau într-o stare agentică, ''se considerau doar agenţi ai unei voinţe care îi depăşeşte (întocmai ca mulţi ofiţeri nazişti care au executat ordinele lui Hitler)''1.

În versiunile ulterioare ale experimentului, Stanley Milgram a modificat unele dintre circumstanţe. De exemplu, când a mutat locul de desfăşurare al experimentului de la universitatea Yale într-o casă oarecare, supunerea faţă de ordinele experimentatorului a scăzul de la 65% la 48%. De asemenea, când experimentatorul nu se mai afla în aceeaşi cameră cu subiectul şi transmitea ordinele prin telefon, mai puţin de 25% dintre subiecţi aplicau şocuri electrice.

Un deceniu mai devreme, Solomon Asch realiza un experiment care arată că oamenii pot sfida uneori chiar şi evidenţa pentru a evita criticile celorlalţi. Subiecţilor li se cerea să evalueze lungimea a trei linii şi să spună care dintre aceste linii este egală cu segmentul de dreaptă etalon. Atunci când au fost testaţi individual, subiecţii nu au greşit decât de două ori. Însă, când în camera de evaluare au fost introduşi complicii experimentatorului iar aceştia dădeau răspunsuri greşite, 75% dintre subiecţii naivi s-au conformat cel puţin o dată părerii eronate a grupului.

Mai jos, un alt experiment celebru, cel al lui Philip Zimbardo, care studiază efectele asumării unui rol de prizonier sau de gardian într-o închisoare.

1 Chelcea, Septimiu et. al. Psihosociologie. Bucureşti: editura Economică, 2006, cap. VII, p. 140

Surse: Chelcea, Septimiu et. al. Psihosociologie. Bucureşti: editura Economică, 2006

Cristi

Flamenco si rechini

Spectacol de flamenco printre capete, Tablao Cordobes, Barcelona


Acvariul din Barcelona

Scarile rulante nu sunt amuzante

Pentru cei care nu se descurca prea bine in suedeza, mesajul care apare in clip este urmatorul:

Putem determina mai multi oameni sa urce pe scari si nu pe scara rulanta daca facem urcarea mai amuzanta?

Cu 66% mai multi oameni au ales treptele in locul scarii rulante.

Veselia poate schimba in mod evident comportamentul.

Noi o numim teoria distractiei.

Videoclipul face parte din campania Rolighetsteorin (Teoria distractiei) lansata de producatorul de masini Volkswagen in Suedia si promoveaza ideea ca lucrurile simple, precum un moment de bucurie, îi fac pe oameni sa se schimbe in bine. Daca ne amintim ca Volkswagen in germana inseamna "masina poporului"- asadar apropiata de oameni, simpla, accesibila oricui - si ca Beetle-ul a fost produs timp de 65 de ani si este printre cele mai populare masini, atunci asocierea facuta in mintea consumatorului intre clip si VW devine evidenta.

Jimmy

De ce n-ar trebui să fumezi