Poze din Universitatea Bucureşti

Undeva în facultatea de Geologie:

Pe o scară îngustă şi prafuită, care urcă întortocheat la o uşă fără clanţă, sunt îngrămădite poveştile studenţilor, laolaltă cu scaune, dulapuri, mucuri de ţigară şi o mătură care n-a măturat nimic niciodată.

Jimmy şi Cristi

Campanie: Participarea la Olimpiadele Comunicarii

Context

Olimpiadele Comunicarii sunt o competitie la care se aduna studenti nestiutori in ale PR-ului, advertising-ului sau comunicarii (institutionala sau politica), dar interesati de ele. Sunt organizate din 2001 de catre Asociatia de Comunicare Ethos.

In anul de gratie 9 de la inceperea concursului m-am gandit si eu sa particip. La relatii publice. M-a adoptat o echipa, pe numele ei Themis PR. Avem si logo si de toate.

Necesitatea ... participarii

Aici e simplu:

• habar n-aveam cu ce se mananca domeniile astea si am zis ca poate aflu
• prea mult timp liber
• s-a ivit ocazia
  

Obiective

Nu mi-am propus prea multe lucruri. De obicei, merg pe principiul vedem ce iese. Dar, ca sa ma exprim alambicat pana la capat, voi enunta urmatoarele obiective:

- cresterea cu 10 % a gradului de informare despre PR

- scaderea cu 15% a gradului de trandavie 

Desigur, obiectivele astea nu pot fi masurate, deoarece nu stiu cat de informata eram si cat de mult trandaveam inainte de participarea la Olimpiade. Sa nu ne pierdem insa in detalii.

Public tinta

- juriul probei de PR

- altii ca noi

- cine o mai fi avut chef sa vada ce-am facut

Strategie

Din asta nu am avut deloc. Am ajuns sa nu mai stim cine ce vrea de la noi. Mergeam de la reprezentantii Nutline - pentru care trebuia sa facem campania - la tipa din juriu, Sorana Savu, care avea rolul sa ne dea sfaturi, iar spusele lor se contraziceau. Ni s-au adaptat, daramat, intors pe dos, pe rand, toate ideile. Am deviat subtil de la brief* ca sa multumim pe toata lumea.

Mesaje

S-au axat in principal pe ideile "ce naiba caut eu aici", "nu stiu nimic".

Canale media

Nu am avut bani de asa ceva. Poate doar prin barfa... pardon, word of mouth.

Precampanie

(Ce am facut inainte de termenul limita al predarii campaniei):

- o noapte alba

- am pronuntat cuvintele BTL si Nutline mai mult decat am facut-o in cei 20 de ani de cand stiu sa vorbesc

Implementare

(Prezentarea campaniei in fata juriului)

- am fost a treisprezecea echipa care a prezentat... din 13

- pe o scala intre "tare" si "varza", campania noastra a fost la "hai ca merge". Multe echipe au avut campanii tari

- rolul meu pe scena - de care am fost foarte mandra - a fost sa apas pe butonul care schimba slide-urile din prezentarea in PowerPoint
- vreo trei echipe au folosit in campania lor personaje numite Andrei. 

Evaluare

(Cu ce am ramas, mai exact)

- acum stiu sa scriu o campanie d-asta de comunicare (si, dupa cum vedeti, ma laud pe unde apuc)

- am cunoscut oameni

- la anul m-as duce la comunicare politica. Nici despre asta nu stiu nimic.

Evaluarea finala se face vineri. Multa bafta echipelor.

*Brief = document care contine o serie de informatii detaliate despre clientul si produsul respectiv: descrierea produsului, situatia pietei si a produsului in raport cu competitia, descrierea consumatorilor, obiectivele de atins prin intermediul campaniei.

Jimmy

Câteva filme care n-au făcut istorie

1. Attack of the Killer Tomatoes. Regizat de John De Bello în 1978, filmul este o parodie după Birds, celebrul film al lui Hitchcock. Nişte roşii mutante atacă şi ucid oameni şi animale. The horror! The horror. Filmul a fost realizat cu un buget de 100.000 de dolari şi are şi trei continuări:  Return of the Killer Tomatoes (1988), Killer Tomatoes Strike Back (1990) şi Killer Tomatoes Eat France (1991).



2. The Blob (1958). ( Bine, filmu' ăsta a făcut multă istorie ). O piftie uriaşă şi ucigaşă de pe altă planetă aterizează pe Pământ. Un remake a fost realizat în 1988 în regia lui Chuck Russell.



Surse: Wikipedia, imdb

Cristi

Regele de otel

„De ce sa nu incerci? Daca reusesti, cu atat mai bine pentru tine! Daca esuezi, o sa te intorci cu amintiri interesante“, ii spunea cancelarul prusac Bismark lui Carol von Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul Carol I, la pornirea acestuia din urma inspre Romania.

Prin 1866 Romania era un mic stat asezat la nord de Dunare, a carui unire era contestata odata cu abdicarea lui Cuza. Se afla inca sub supunerea Imperiului Otoman, caruia ii platea un tribut anual, motiv pentru care cel care ar fi acceptat sa ii devina rege risca sa aduca o mare dezonoare asupra familiei sale. Cu o puternica influenta balcanica, Romania era vazuta (pe buna dreptate) ca o tara cu standarde de viata sub nivelul celor din Occident si cu politicieni corupti.

La numai 27 de ani, Carol Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen - pe numele sau complet - nu a avut nicio retinere in a accepta sa preia tronul oferit de I. C. Bratianu in numele Romaniei. Supunerea fata de sultan nu reprezenta penru el un impediment atat de mare. Aceasta urma sa fie inlaturata la momentul oportun.

Carol a plecat spre Romania cu trenul, pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena - Budapesta. Din cauza conflictului care exista intre tara sa si Imperiul Austirac, a fost nevoit sa foloseasca un pasaport elvetian fals. A intrat in tara pe la Turnu Severin si pe 10 mai a ajuns in Bucuresti, unde i-au fost inmanate cheile orasului. A depus juramantul de credinta ca domnitor in limba franceza, "jur" fiind singurul cuvant rostit in romana. Coroana care i-a fost asezata pe cap in 1881, cand a devenit rege, era facuta din otelul unuia din tunurile turcesti capturate la Grivita in timpul razboiului de independenta.

Coroana se afla la Muzeul de Istorie din Bucuresti, iar o copie a sa se poate vedea la castelul Peles.

Regele Carol era o persoana rece si meticuloasa. Incerca sa impuna stilul sau si celor din jur. La putin timp de la venirea sa in tara, i-a convocat pe ministrii la o sedinta la palat, la ora 10. Pentru ei era prea de dimineata la 10 si au ajuns pe la 12, dar au gasit portile inchise. Carol plecase la vanatoare. A doua zi fiecare din ei a primit cadou un ceas de aur din partea regelui.*
Regina Elisabeta il caracteriza pe sotul ei drept o persoana care isi poarta coroana si in somn. Carol si Elisabeta au avut un singur copil, principesa Maria, care a murit de scarlatina la doar 3 ani.

In cei 48 de ani de domnie, Regele de otel a obtinut independenta Romaniei, i-a crescut prestigiul, a redresat economia si a pus bazele unei dinastii. In perioada sa a fost construit castelul Peles si s-a ridicat primul pod peste Dunare, intre Fetesti si Cernavoda, care sa lege nou-anexata Dobroge de restul tarii.

Pe 8 mai a fost lansat in cinematografe Carol I - un destin pentru Romania, cel mai nou film al lui Sergiu Nicolaescu.

Surse: descopera.ro & wiki 

*anecdota este povestita din amintirile vagi ale orelor de istorie, e posibil sa fi incurcat nitel detaliile.

Jimmy

Festivalul filmului european

Intre 7-17 mai Bucuresti , Cinema Studio, Muzeul Taranului Roman, Cinema Pro
15-17 mai Brasov
21-24 mai Timisoara
28-31 mai Iasi

www.festivalulfilmuluieuropean.ro

O zi în Evul Mediu

Am mers sâmbătă, 2 mai, pentru o zi la Braşov. Primul obiectiv vizitat a fost Cetăţuia, construită din lemn în anul 1524 şi reconstruită din piatră după ce Petru Rareş, domnitorul Moldovei, a distrus-o în 1529. În perioada comunistă a servit drept închisoare şi depozit pentru Arhivele Statului. Din 1981 intră în circuitul turistic.

Cetăţuia de pe Strajă în secolul XIX

Sursa: Wikipedia 

Aici se ţinea, cu prilejul zilei de 1 mai, un festival medieval, cu lupte între cavaleri, tras cu arcul şi expoziţie de arme şi armuri medievale. Bineînţeles, micii sfârâiau şi berea curgea la terasele din incinta Cetăţii.

Un mic teuton...

Si unul mare.
 

Intrarea la Cetate a fost 3 lei. Ieftin. După Cetate am urcat ( cu telecabina, of course ) pe Tâmpa. Tâmpa este un munte cu o înălţime de 960 de m care împarte oraşul în două. Contrar aşteptărilor, se pare că sensul original al cuvântului este ''stâncă abruptă''. Încă din anii 1940 au existat planuri pentru săparea unui tunel pe sub Tâmpa, care să lege cele două părţi ale oraşului. Planurile au fost abandonate atunci din cauza războiului şi reluate în perioada comunistă, însă tunelul nu a fost săpat niciodată.

Vedere de pe Tâmpa

Piţipoancă pe munte

După ce am coborât de pe munte şi ne-am aşezat la o terasă, a început să plouă. Ne-am mutat cu tacâmuri şi băuturi în interiorul restaurantului şi am aşteptat în continuare mâncarea. Papricaş cu orez. După jumătate de oră a venit chelneriţa să ne întrebe dacă nu am dori papricaş cu piure de cartofi, pentru că nu mai au orez. Asta după ce ne întrebase deja dacă nu dorim să comandăm pizza sau salată, că prepararea mâncării gătite durează mai mult. Am spus că aşteptăm. A durat o oră până a venit comanda, dar a meritat. La cât de hămesisiţi eram, nu ne-a mai deranjat nici preţul cam piperat. După masă, ne-am continuat plimbarea. Prin ploaie de această dată.

Biserica neagră

Am descoperit un restaurant la a cărui intrare scria în felul următor, în trei limbi:

Domnule dragă, 

Lasă năcazurile şi nevoile la uşă,
nu te aşeza cu ştresu la masă!
Vinu şi bucatele ş-o snoavă ticluită,
or face treabă mai bună.

Strada Sforii - cea mai îngustă din Europa, a fost construită

ca şi cale de acees pentru pompieri în secolul XV.

La ora 9 seara eram în gară. Bineînţeles, trenul a avut întârziere. Când în sfârşit a venit surpriză, surpriză! Galeria Rapidului ocupase vagonul în care aveam noi bilete.Bineînţeles ei nu aveau bilete, dar forţa numărului răstoarnă orice lege. Un domn cu fular vişiniu, coborând pe peron să-şi mai dezmorţească picioarele şi pumnii încercaţi probabil în vreo încăierare cu jandarmii, ne-a comunicat să nu ne urcăm în acel vagon pentru că e ''rezervat'' galeriei. Dincolo de comicul mioritic al situaţiei, chiar orice grup organizat mai mare de 50 de oameni poate să-şi bată joc de '' autorităţi ''? Şase poliţişti însoţeau galeria. Nu ştiu de ce mă mai surprinde aşa ceva însă, când naşu de pe tren povestea, înfrânt de propria inutilitate, că însuşi secretarul de stat x-lescu l-a sunat personal să-i ordone să-i lase pe suporteri în pacea Domnului. Am uitat să spun că noi ne-am urcat într-un alt vagon. Când trenul a oprit la Ploieşti, iar unul dintre suporteri, coborât pe peron dintr-un motiv misterios, nu a reuşit să se urce înapoi în vagon la timp, ostaşii rapidişti, supăraţi de înfrângerea suferită în faţa oastei lui Puştai la Mediaş, au mai tras şi semnalul de alarmă. Iar trenul a stat.

Frumos la Braşov, lung şi interesant drumul spre casă.

Surse: hoinari.ro, wikipedia.org

Cristi

Eu îmi amintesc aşa:

după o idee de pe kafkaevecincumine.blogspot.com ( bine, de fapt, după ideea lui Ion Creangă )


Amintirile mele din copilărie sunt legate, în mare parte, nu de Bucureşti, oraşul în care m-am născut într-o călduroasă zi de iunie, la amiază, ci de frumoasa şi prăfuita comună Voluntari, care, pe atunci, era comună încă, acum, pare-mi-se, e oraş.Toate vacanţele şi weekendurile mi le petreceam acolo şi cu greu lăsam jocul de fotbal duminică seara ca să ma întorc a doua zi la şcoala 307 din sectorul 2. Dar venea, timpul mi se părea infinit până atunci, nesfârşita vacanţă de vară.

Eu îmi amintesc aşa: ascultam jazz şi blues la magnetofonul lu' unchi-miu ( bineînţeles, eu nu ştiam atunci ce ascultam, s-ar putea ca nici măcar să nu fie vorba de jazz şi blues ) , jucam fotbal de dimineaţa până seara, pe nişte călduri de nesuportat pentru oamenii mari, iar când nu băteam mingea sau se spărgea, ceea ce se întâmpla destul de des, jucam ţările, Împărate, cât e ceasu' sau de-a v-aţi ascunselea. Mergeam la magazin să-i cumpăr mătuşii mele ţigări Viceroy roşu, beam Frutti Fresh, că Pepsi, Cola sau Fanta erau prea scumpe, şi mie îmi plăcea mai mult Arnold şi mă tundeam periuţă la frizeria lu' nea Marin din Bucureşti.


Pe atunci nu erau atât de multe case în Voluntari. Când vreo construcţie greoaie a vreunui îmbogăţit peste noapte ne ocupa terenul de fotbal, ne mutam mai încolo, că loc era destul. Acum nu mai e loc. Când am mai crescut şi am început să îmi petrec mai mult timp la '' oraş '', să fi fost clasa a şaptea sau a opta, am descoperit calculatorul. Un prieten mai înstărit avea chiar două calculatoare şi jucam în reţea Fifa sau Cantăr, stăteam vreo 4-5 băieţi toată ziua la el şi uneori, ce zic!, de multe ori, ne certam cine era la rând să joace. Şi multe altele... Au urmat apoi liceul şi cu totul altfel de probleme.

Urmează: Suporterii rapidişti trag semnalul de alarmă sau Cum mi-am petrecut 2 mai la Braşov.

Cristi

Nu-ti lasa mintea sa intre in criza

Din 4 mai, Smart FM îţi va ţine mintea în formă ca să nu intri în recesiune intelectuală. Timp de 5 săptămâni, Smart FM îţi va răsplăti interesul cu  mii de premii de la invitaţii la teatru şi film, DVD-uri şi cărţi până la cursuri de limbi străine şi ateliere interactive. La finalul campaniei îţi oferim o excursie de 7 zile la Paris cu un permis de intrare gratuită la muzee cât să îi zâmbeşti Giocondei după o ieşire la cafea.

În perioada 4 mai - 7 iunie, Smart FM nu-ţi va lăsa mintea să intre în criză. Din oră în oră, în fiecare zi a săptămânii, Smart FM te premiază cu o invitaţie la film sau la teatru, un documentar tras pe DVD, un pachet de cărţi sau toate acestea la un loc. Trebuie doar să ne asculţi cu atenţie şi să ne dovedeşti că vrei să combaţi recesiunea intelectuală. Iar celor care ne dau răspunsuri originale pe blogul Smart FM la întrebarea "Tu ce faci pentru a-ţi menţine mintea în formă?", le premiem ideile cu intervenţii în forţă la locul de muncă. Echipa Smart FM în complicitate cu tine le va oferi colegilor tăi cărţi şi invitaţii la filme, vouchere de consumaţie la cafenele şi ceainării primitoare cât să îşi delecteze mintea în pauzele de lucru sau în timpul liber.

Pe parcursul desfăşurării campaniei, numeroase personalităţi ne vor susţine mesajul prin intervenţii la radio. Campania Smart FM reprezintă un maraton cultural de amploare care îşi propune să scoată oamenii din starea de inerţie indusă de criză financiară. În timp ce bursele scad, noi vrem să umplem sălile de teatru cu spectatori. Şi în timp ce consumul de produse de lux se prăbuşeşte, noi vrem să încurajăm consumul de bunuri culturale. Acum este timpul să terminăm cărţile pe care le-am început, să vedem filmele pe care le-am amânat şi să mergem la piesele de care am auzit. 

Comunicat preluat de pe Cinemagia. Imi place idea campaniei si finalul comunicatului. Astept detalii.

Puteti sa ascultati Smart FM aici.

Jimmy

Vama Veche. La televizor.

Lenea e brăţară de aur

Lordul Sandwich a inventat sandvişul pentru că era prea pasionat de jocul de cărţi ca să se ridice de la masa de joc şi să servească cina cum trebuie. În 1969, John Lennon şi Yoko Ono au stat în pat o săptămână întreagă fără să facă nimic, pentru a protesta împotriva războiului din Vietnam. În tinereţea sa, Descartes avea probleme cu trezitul de dimineţă. Se povesteşte că preoţii de la şcoala iezuită unde tânărul Rene studia aruncau găleţi cu apă pe acesta, iar el se întorcea pe partea cealaltă. Probabil că în momentele când stătea în pat lenevind, Descartes şi-a scris opera. La fel, Thorstein Veblen, un economist american de origine norvegiană, îşi spăla mormanul de vase cu furtunul. Chiar şi Adam şi Eva ar fi trebuit să lenevească o eternitate în Paradis, dacă n-ar fi fost mărul şi şarpele. Pedeapsa eternă se pare că e munca.

Toţi aceşti oameni, Lennon, Descartes sau Veblen au fost însă oameni care îşi permiteau luxul lenei. Trebuie să fii genial pentru a te bucura de privilegiul indolenţei, pentru a schimba lumea din vârful patului. Noi, restul omenirii mai mult sau mai puţin mediocre, trebuie să începem să ne trezim, la un moment dat în viaţă, la ora 7 dimineaţa, oră imposibilă şi uneori de neconceput pentru mine. Trebuie să ne îngrămădim în metrou, să avem grijă să nu ne şifonăm sau murdărim costumul pentru că avem şedinţă, să mâncăm merdenele reci, fiindcă salariul intră d-abia pe 15, să stăm opt ore la birou unde scriem rapoarte-analize-rapoarte-analize sau să facem şuruburi. Şi mâine s-o luăm de la capăt.

Dar nici statu' ăsta degeaba nu e chiar aşa de uşor. Oscar Wilde zice că '' Inactivitatea e cel mai greu lucru din lume. Mereu se găseşte cineva să te întrerupă ''. În plus, nu poţi să stai chiar degeaba decât dacă eşti Oblomov. Mai trebuie să mai scrii o carte, să mai mâzgăleşti un tablou ceva.. Activităţi desigur mai plăcute decât mersul cu metroul.

Oblomov, personajul principal din romanul omonim al lui Ivan Goncharov, este un moşier tânăr, superior din punct de vedere spiritual, dar incapabil să ia orice decizie sau să întreprindă vreo acţiune. Nici nu se ridică din pat în primele 150 de pagini ale romanului. Leneşul Oblomov are un tovarăş hiperactiv, politician şi om de afaceri respectat care îi fură şi iubita până la urmă personajului principal. Morala? Nu ştiu. Mergeţi să vedeţi piesa la Bulandra. Să-mi povestiţi şi mie cum a fost.

Mai multe despre lene în Tom Hodgkinson '' Ghidul leneşului ''.

Cristi

Oameni torturati in China

provincia Jilin, China, 1992

Li Hongzhi intemeiaza practica spirituala cunoscuta ca Falun Gong sau Falun Dafa. Ea imprumuta elemente din budism, taoism, confucianism si miscarea New Age. Are la baza principiile de adevar, bunatate si toleranta. Practicantii combina exercitiile cu meditatia in incercarea de a " atinge nivele superioare ale constiintei".

Miscarea se raspandeste rapid in restul Chinei si in alte tari. Conform unor statistici ale guvernului, cativa ani mai tarziu in China sunt aproximativ 70 de milioane de practicanti.

Beijing, 1999

Pe 25 aprilie 10.000 de membrii ai Falun Gong se aduna in fata cladirii Partidului Comunist ca sa protesteze impotriva arestarii unor practicanti si sa ceara recunoasterea oficiala a miscarii. Este un protest tacut, timp de 12 ore participantii citesc sau mediteaza, pe urma se intorc la casele lor.

Trei luni mai tarziu sute de oameni sunt arestati. Falun Dafa este declarata ilegala in China din cauza ca este implicata in activitati ilegale, imprastie minciuni, incita la violenta si pune in pericol stabilitatea sociala. Mass-media controlate de stat incep propaganda pentru defaimarea ei. Este creat Oficiul 6-10 pentru a supraveghea aplicarea terorii. "Guvernul chinez nu poate intelege cum un numar atat de mare de oameni se poate reuni pentru o cauza comuna, fara sa reprezinte o amenintare la adresa statului.", afirma un sustinator al miscarii.

China, prezent.

Exista numeroase marturii care sustin ca practicantii Falun Gong arestati sunt torturati, inchisi pe nedrept, dusi in lagare de munca si supusi abuzurilor psihice. 66% din cazurile de tortura inregistrate in China sunt legate de membri ai miscarii.

In 2006 Epoch Times publica o serie de articole conform carora guvernul chinez coordoneaza recoltarea de organe de la cei arestati. Lor li se fac teste de sange si urina pentru a verifica compatibilitatea cu cei care primesc organele. In articole se afirma ca detinutului caruia ii sunt recoltate organele i se injecteaza o substanta care ii opreste inima, organele ii sunt scoase si vandute, iar trupul este incinerat. Acuzatiile sunt sustinute de investigatia ulterioara a doi canadieni, un avocat si un politician.

Membrii Falun Gong din afara Chinei incearca sa atraga atentia asupra situatiei practicantilor chinezi prin  manifestatii desfasurate in diferite tari, in special in SUA. Organizatii precum Amnesty International şi Human Rights Watch isi manifesta ingrijorarea fata de cazurile de tortura din China si de incalcarea drepturilor omului si cer Organizatiei Natiunilor Unite si guvernelor sa intervina.

M-a rugat cineva sa pun petitia asta pe blog

Metode de tortura
Sursa: wiki

Jimmy

A bag of weed

Cu sunet prost, dar cu imagini



Fara imagini, dar cu sunet de calitate si versuri

Cultura si Europa

In fiecare an, unuia sau mai multor orase europene le este data de catre Uniune denumirea onorifica de Capitala Culturala. Prin 2007 a avut si Sibiul norocul asta si s-a descurcat destul de bine cu noul sau rol de autoritate in sfera culturala. A venit cu o campanie de promovare originala si inspirata, Normal Sibiu, capabila sa trezeasca interesul vizitatorilor straini. Ceea ce pare sa uite insa Sibiul este ca programul Capitala Europeana a oferit doar ocazia de lansare, pozitia castigata trebuie acum mentinuta si consolidata prin organizarea de noi evenimente si atragere de turisti. Eh, fiecare cu managementul lui de brand.

Din 2007 sa ne intoarcem in 1983, anul cand o tanti, Melina Mercouri, Ministrul grec al Culturii din acea vreme, a avut impresia intemeiata ca domeniului ei i se acorda la nivelul Uniunii mai putina atentie decat economiei sau politicii si a conceput proiectul Orasul European al Culturii, devenit mai tarziu Capitala Culturala Europeana. Primul oras cultural european a fost Atena.

Anul acesta, capitalele culturale sunt Linz din Austria
si Vilnius al Lituaniei.
Vilnius este capitala Lituaniei si imbina o multitudine de stiluri arhitecturale - baroc, gotic renascentist, neoclasic - si de religii -crestinism cu confesiunile romano si greco-catolica, ortodoxa, luterana sau baptista, iudaism si islamism. Cladirile medievale din orasul vechi se imbina cu arhitectura moderna, facand din Vilnius un oras al contrastelor.
Prima sa atestare documentara dateaza din 1323. Din 1922 pana in 1939 a apartinut Poloniei, insa comunitatea si mostenirea culturala a evreilor polonezi a fost nimicita de ocupatia germana din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
In 2009, Lituania sarbatoreste de asemenea un mileniu de existenta oficiala.
*Mai multe informatii pe site-ul oficial al evenimentului. Poze din Vilnius aici.

Linz este al treilea oras ca marime din Austria
si locul unde Adolf Hitler a trait de de la 10 pana la 18 ani. Dorinta Fuhrer-ului era sa faca din Linz centrul cultural al celui de-al treilea Reich. Planurile sale sunt expuse in cadrul expozitiei "Linz, capitala culturala a Fuhrer-ului", deschisa pana in martie 2009. Alte personalitati pe care le-a gazduit orasul au fost astronomul Johannes Kepler si compozitorul Anton Bruckner. Cea mai importanta sala de concerte din Linz poarta numele lui.
Localitatea a fost intemeiata de romani sub denumirea de Lentia si arhitectura sa se remarca prin castele, biserici, cladirea operei si muzee.
*Site-ul

Pana la urma este ceva de capul povestii asteia cu capitalele europene. Nu este vorba de faptul ca promoveaza valori universale, unitatea europeana sau alte prostii, nici de castigurile din tursim ale tarii gazda. Cred ca actiunea este demna de lauda din simplul motiv ca ofera tuturor noi posibilitati, noi locuri de descoperit (mai apropiate si mai accesibile decat insulele Nam Ha sau San Andreas, de exemplu). Reuseste sa aduca putina culoare in peisajul turistic european, monopolizat de Paris, Londra si alte cateva orase-trend prafuite si aglomerate. Iar daca nu ai bani sa vizitezi Austria sau Lituania, macar poti sa te lauzi ca stii unde a compus Mozart Simfonia Nr. 36, cunoscuta si ca Simfonia din Linz.

Surse: Wikipedia, Agenda - almanah 2009 si site-ul asta.

Conversatii amuzante din call center

Conversatii reale intre operatorii de call center si clienti.

*
Client: "Sun de doua zile la 0700 2300 si nu pot prinde deloc. Ma puteti ajuta?
Operator: "De unde aveti acel numar, domnule?".
Client: "Era pe usa companiei"
Operator: "Domnule, acela este programul nostru"

*
Client: "Asigurarea europeana a masinii acopera defectiunile daca calatoresc in Australia ?"
Operator: "Numele asigurarii nu va spune nimic?"

*
Client (intreband despre cerintele legale daca calatoresti in Franta):
Daca imi inregistrez masina in Franta, trebuie sa imi schimb volanul pe partea cealalta a masinii?"

*
Un client respira extrem de greu in timp ce vorbea cu operatorul asa ca acesta l-a intrebat ingrijorat daca se simte bine. Omul a raspuns:
"Nu am pix la mine asa ca suflu pe geamul cabinei telefonice ca sa pot scrie numarul pe el".

*
Operator: "In partea dreapta a ecranului, jos, vedeti butanul pe care scrie 'OK'?"
Client: "Wow. Cum puteti sa-mi vedeti ecranul de acolo?"

Sursa: de la tata
Jimmy