Crazy indian video with subtitles

"Have you been high today?
I see the nuns are gay
My brother yelled to me
I love you inside Ed."

Poveste cu Trabant

Am sa va spun povestea unui paradox. Povestea unui simbol al economiei planificate, dar si al caderii comunismului. Am sa va spun povestea Trabantului.

A fost odata, intr-o epoca indepartata, dar intr-un spatiu apropiat, o masina care era alintata de oamenii acelor vremuri Trabi. Ca sa obtii una trebuia sa te treci pe o lista si sa astepti pana la 15 ani. Din cauza asta, ea a fost personajul a doua intamplari atipice: masinile second-hand erau mai scumpe decat cele noi, iar posesorii lor deveneau adevarati experti in repararea lor.

Eroul nostru a inceput sa fie produs in 1957 intr-una dintre tarile stapanite de dusmani, Germania de Est. A fost autovehiculul intalnit cel mai des pe strazile ei pentru 34 de ani, timp in care s-au produs 3 milioane si un pic de exemplare. Putea fi vazut si prin Romania in vesela lui nuanta gri-metalizat.

Trabantul a ajuns celebru in Occident dupa caderea Zidului Berlinului, cand multi germani au trecut din Germania comunista in cea vestica folosindu-l. La scurt timp, masinile zaceau abandonate prin oras si puteau fi cumparate cu cel mult cateva marci sau erau date pe gratis celor care le doreau. 

Trabant abandonat, Leipzig, 1990

In 1991, Trabantul a murit. Ultimul model, Trabant 1.1, a iesit pe poarta fabricii cu destinatia muzeul automobilelor din Zwickau.
Odata cu trecerea anilor, oamenii au devenit nostalgici dupa viata din Germania de Est. Acest trend este cunoscut sub numele de Ostalgie sau Soviet Chic. Trabantul si alte produse si branduri care amintesc de fostul regim sunt din nou cautate, ajungandu-se chiar la cumpararea de DVD-uri cu inregistrarile emisiunilor din acea perioada. Exista cateva proiecte prin care se doreste ca faimoasa masinuta plina de istorie sa intre din nou in productie.

Caracterizarea personajului

Trabantul putea sa atinga o viteza maxima de 112 km/h si traia cam 28 de ani. Nu avea indicator de combustibil si nici pompa de benzina. Rezervorul era pus cat mai sus sub capota pentru ca benzina sa ajunga in carburator datorita gravitatiei. Nivelul de combustibil era verificat cu o tija marcata care se introducea in rezervor. In detalii mai tehnice de atat nu ma bag ca se complica povestea.

Polua foarte mult. Cam de sapte ori mai mult decat o masina din ziua de azi. Fumega de-a dreptul. Zvonurile si bancurile ziceau ca e facut din carton, dar, de fapt, era facut din duroplast. Duroplastul este un material plastic intarit cu fibre de bumbac, hartie sau lana reciclate. Din el se fac capacele de WC. 

Trabantul este astfel prima masina facuta din materiale reciclate, dar duroplastul la randul sau nu mai poate fi reciclat, iar arderea lui produce gaze toxice.

Trabant de nunta

De-a lungul timpului, Trabantul si-a schimbat titlurile, dar nu si infatisarea:

• Trabant 500 (sau P50), produs intre 1957 si 1962
• Trabant 600, 1962 - 1964
• Trabant 601, 1963 - 1991, toate 3 cu motor in doi timpi, cu doi cilindri de 18CP (p-asta sa o dezlege criticii literari)
• Trabant 1.1, cu motor Volkswagen, 1990 - 1991
• Trabant 800 RS, versiunea pentru raliu

Bancuri despre Trabant:

An East German driver pulled into a service station and asked, "Can I get a windshield wiper blade for this Trabi?" The mechanic looked the car over for a long time and finally said, "Okay, it's a trade!"

During a visit to Leipzig, a wealthy oil sheikh heard that there is a car with a delivery time of over ten years. Since Rolls Royce usually delivers more quickly than that, it must be quite an exceptional car, which he would certainly have to have in his collection. He made a request to order this Trabant. In Zwickau, they're aware of this great honor, so they immediately change the running Five-Year Plan and bring forward a specimen. In the container, the car reaches the emirate in a handful of weeks. The happy oil sheik immediately called his friends together, opened the container, and exclaimed in surprise: "Gosh, they have incredibly long delivery times, but at least they send you a cardboard model in advance — and the best, you can even drive it!"

Pictura pe bucata ramasa din Zidul Berlinului, care ii reprezinta pe

  Leonid Brejnev (conducatorul Rusiei dupa Hrusciov)

 si pe Erich Honecker (conducatorul RDG intre oct. 1976 - oct. 1989)

 pupandu-se intr-un Trabant

Surse: Wikipedia, Trabi.ro
Foto: Wiki, TrekEarth

Jimmy

Câteva zile din viaţa lui Oblomov: Oblomov şi poetul Gării Lipscani

Cu ultimii bani din buzunar, tânărul Oblomov intră în gara Lipscani, de unde îşi cumpără o ciorbă de perişoare, diluată serios cu smântănă sintetică, din petrol. În timp ce lua ultima gură din sucul natural de aditivi şi coloranţi naturali, observă la periferia privirii un bărbat care cobora, încolăcindu-şi picioarele, scara sinuoasă din lemn. Bărbatul era evident afectat de cantitatea de alcool ajunsă la paritate cu sângele din corpul său beteag. Unduindu-se concupiscent, noul client al localului se îndreptă către masa tănărului Oblomov:

’’Tinere, observă bărbatul plin de perspicacitate, îmi permiteţi să iau loc la masa dumneavoastră?’’

Protestul i se putu citi lui Oblomov mai întâi în ochi, apoi rosti hotărât:

’’Dar sunt atâtea mese libere’’.

’’Da, dar mie îmi place asta’’, zise decisiv intrusul şi se aşeză planturos în faţa lui Oblomov. ’’Permiteţi-mi să ma prezint’’, continuă bărbatul. ’’Eu sunt poetul gării Lipscani şi dacă-mi faceţi cinste cu o bere, vă scriu o poezie acum, pe loc’’. Glasul nu-i tremura, vocea era sigură.

’’Nu-i nevoie să-mi scrieţi o poezie şi, în plus, mi-am cheltuit ultimii bani. Mi-e imposibil, aşadar, să vă ajut’’.

’’Oooo..înţeleg, înţeleg. Permiteţi-mi atunci să vă cumpăr eu o bere. Înţeleg, înţeleg. Student sărac. Dacă-mi permiteţi, evident.’’

’’Nu-i nevoie..’’

’’Ooo, dar insist. E plăcerea mea. Domniţă, se adresă bărbatul chelneriţei, două beri, vă rog. Reci să fie’’.

’’De care?’’, întrebă acru domniţa.

’’De mac. Cum de care, domnişoară? Mă faceţi să râd. Bere! Cum de care?’’

’’Ce marcă?’’

’’Aaaaa…Cea mai scumpă. Astăzi mă respect. Am scris nişte poezii superbe mai devreme, superbe, vă spun!, unui om de afaceri. Italian cred că era. Nu ştiu ce-o fi înţeles ăla, da’ a fost taaaare generos’’, spuse bărbatul, explicând cu mâinile cât de generos a fost italianul.

’’Vă deranjează ăsta?’’ îl întrebă chelneriţa pe Oblomov, arătând cu capul spre poetul gării Lipscani.

’’Nu-l deranjez, domnişoară. Vorbim şi noi, e democraţie doar.’’

’’E-n regulă’’, spuse Oblomov. Parcă ar fi băut o bere rece, deşi erau cu minus grade afară.

’’Deci…două beri’’, concluzionă poetul şi, fără vreo pauză, de parcă s-a gândit încă dinainte să vină domniţa ce vrea să spună, se adresă lui Oblomov: ’’Îmi amintesc când eram şi eu ca dumneata. Tânăr şi fără un chior în buzunar. Când eram copil, eram şi mai sărac. N-aveam decât o şosetă în picioare. Iarna era frig în casa de chirpici unde stăteam şi ţineam şoseta aia zece minute într-un picior, zece minute în altul. Ca să nu-mi îngheţe picioarele, înţelegi?’’

’’Înţeleg, dar..’’

’’Şi mă uitam la ceilalţi copii, întrerupse poetul contraofensiva lui Oblomov, şi vedeam că ei au toţi două şosete. Şi cât am fost copil, am vrut să am şi eu două şosete. Acum am. Şi crezi că sunt mai fericit? Nicidecum. Am patru perechi de şosete, dar nu sunt mai fericit. Omul nu e făcut pentru fericire’’.

’’Uitaţi berile dumneavoastră, domnule’’, se adresă chelneriţa, trântind berile pe masă, poetului.

’’Hai noroc! Noi să fim sănătoşi’’, zise acesta.

’’Şi-atunci ce facem? Dacă nu putem fi fericiţi, ce căutăm noi pe Pământ?’’, se aventură Oblomov.

’’Da’ cine ştie? Cine să mai înţeleagă ceva? Trăim şi noi cum putem. Da…Trăim şi noi cum putem’’.

După o pauză în care ochii poetului au căzut melancolic în podea, scotocind printre zdrenţele de amintire, acesta reluă:

’’Am fost şi student’’

’’Da? Ce-aţi studiat?’’

’’Mioriţa.’’

’’Cum Mioriţa? Balada populară?’’

’’Da. E atâta înţelepciune în poezia asta. Şi eu scriu poezie de mult, da’ n-am reuşit…Baciu’ ală moldovean, de se lasă omorât de ăilalţii doi, e un om tare înţelept. El ştie că viaţa asta şi ţara asta şi oile sale şi munţii şi văile şi apele învârtejite nu sunt decât bucăţi de absurd dintr-un absurd mai mare. N-are rost…El ştie, îţi spun, domne’. El ştie şi n-are rost să…’’

Privirea îi căzu din nou în podea. Poetul gării Lipscani îşi reveni însă repede din melancolie şi îi povesti lui Oblomov şi lucruri mai triste, dar şi multe întâmplări vesele. Despre cum a ajuns să scrie poezii, despre cum a vrut să se facă marinar sau despre poezia pe care i-a scris-o lui Emil Constantinescu, pe atunci preşedinte al României. Sau despre cum a adormit în tren într-o iarnă, ferindu-se de frig, şi trenul a plecat şi cum l-au dat jos controlorii într-un sat la marginea timpului. Acolo a cunoscut o femeie, dar…N-are rost.

Timpul a trecut pe furiş în gara Lipscani şi berile au curs în valuri. Când în sfârşit Oblomov şi poetul gării Lipscani au ieşit din restaurant, afară ningea. Totul era absurd. Absurd şi frumos.

Cristi

Travka is back!

Trupa Travka s-a reunit. Baietii vor canta din nou, dupa pauza de aproape doi ani, pe 15 aprilie, in Silver Church (Preoteasa). 

"A trecut ceva timp de cand Travka s-a desfintat... ori a vrut sa se desfiinteze. Dar se pare ca nu prea a reusit sa se desfiinteze, pentru ca daca ar fi reusit, titlul acestui "comunicat" ar fi fost "Travka se reinfiinteaza"... Pe cat de firesc mi s-a parut ca suna atunci "desfiinteaza", pe atat de nostim si ciudat imi suna acum "reinfiinteaza". Asadar, imi dau seama, dupa un an jumatate, ca Travka nu s-a desfiintat, ci mai degraba s-a dezbinat intr-un moment ca sa se reuneasca in alt moment...

declara George, solistul formatiei, in comunicatul de presa care anunta revenirea trupei

"Travka exista! Si pregateste muzica!"

Comunicatul de presa integral, aici

Ştiri dintr-un univers paralel

Preşedintele Traian Băsescu s-a întâlnit cu omologul său, John Mckain, pentru a discuta noua strategie de capturare a lui Mircea Badea, liderul grupării teroriste separatiste ''Balta Albă''. Mircea Badea a fost văzut ultima oară făcând şpagatul pe două scaune într-un bar din noua capitală culturală europeană: Caracal.

A apărut noua carte a lui Andrei Gheorghe: ''Spuneţi nu drogurilor!''. Prefaţă de Adrian Mutu.

Echipa naţională de fotbal a României a câştigat.

Aseară, la emisiunea lui Dan Capatos s-a discutat despre economiile emergente din Europa de Vest, precum şi despre taberele ilegale de imigranţi italieni de la marginea Bucureştiului. Invitaţi au fost doamna Nichita, consilierul guvernatorului BNR, dar şi sociologul Adrian Copilu' Miracol.

Mircea Geoană a pierdut alegerile pentru primăria Dăbuleni. Unele lucruri rămân la fel.

Cristi

Marile si Nepretuitele Cronici ale marelui si enormului urias Gargantua

Cum sa scrii un roman care sa fie celebru timp de 500 de ani

1532

0. Ideea de a scrie Gargantua si Pantagruel i-a venit lui Francois Rabelais in timp ce citea o carte foarte populara in acele vremuri, cu un titlu kilometric: "Marile si Nepretuitele Cronici ale marelui si enormului urias Gargantua, continand genealogia acestuia, maretia si forta trupului sau, ca si minunatele fapte de arme savarsite intru regele Arthur, dupa cum veti vedea mai departe". In doua luni se vandusera mai multe exemplare din aceasta carte decat Biblii in noua ani.

1. Lui Rabelais i-a venit ideea sa scrie aventurile unui fiu al lui Gargantua, pe care sa il numeasca Pantagruel. Numele era cunoscut celor din popor pentru ca asa il chema pe un diavol dintr-o piesa de teatru de atunci. Dracusorul ii facea pe betivi sa le fie sete. Prima carte dintre cele care vor alcatui faimosul roman apare sub titlul: "Groaznicele si inspaimantatoarele Fapte si Ispravi ale Preavestitului Pantagruel, Rege al Dipsozilor, fecior al Marelui Urias Gargantua". Este semnata de Alcofribas Nasier, anagrama lui Francois Rabelais.

1534

Gargantua, ilustratie de Gustave Dore

2. Apare cartea a doua: "Preainfricosata viata a Marelui Gargantua, Tatal lui Pantagruel", semnata cu acelasi pseudonim. Aceasta este o introducere la prima carte, nu o continuare a ei, desi a aparut ulterior. Editiile urmatoare vor restabili ordinea fireasca a romanelor, asezand pe "Gargantua" in fata. Printre altele, se povesteste cum uriasul fura clopotele catedralei Notre Dame.

1546

3. "Cartea a Treia despre faptele si pildele vitejesti ale bunului Pantagruel." Nu mai contine nicio relatare de fapte eroice. Nu mai este mentionata capacitatea uriasului de a adaposti o armata intreaga sub limba si nici altele asemenea. Volumul are un caracter erudit si ca tema centrala -  casatoria. Ca sa primeasca un raspuns intelept si clar in aceasta privinta, personajele centrale pleaca spre oracolul Sfintei Butelci din Cathay (asa era numita pe atunci China).

1552.

4. "A Patra Carte despre faptele si pildele mari ale vrednicului Pantagruel." Publicata intai in 2 parti si abia apoi integral. Semnata, ca si cartea a treia, Francois Rabelais, doctor in medicina. (Autorul renuntase intre timp la rasa de calugar si se inscrisese la Facultatea de Medicina.) Roman de calatorie in esenta, prezinta expeditia eroilor in cautarea Sfintei Butelci, al carei oracol sa le spuna adevarul despre casatorie. Din poveste fac parte si intamplarile de pe insula imaginara a Papimanilor - inchinatorii papei.

Ilustratie, Gustave Dore

1564

5. "A cincea si cea din urma Carte despre faptele si pildele mari ale bunului Pantagruel." Apare dupa moartea autorului, produsa in 1553. Calatorii ajung in Cathay, la templul Sfintei Butelci. Dupa multa pompa si ploconeli - parodiere a riturilor religioase - oracolul da ca raspuns un singur cuvant: "Trinch!" (Bea!).

2010

Readers, friends, if you turn these pages
Put your prejudice aside,
For, really, there's nothing here that's outrageous,
Nothing sick, or bad — or contagious.
Not that I sit here glowing with pride
For my book: all you'll find is laughter:
That's all the glory my heart is after,
Seeing how sorrow eats you, defeats you.
I'd rather write about laughing than crying,
For laughter makes men human, and courageous.

BE HAPPY!

(Francois Rabelais, Catre cititori)

***

Francois Rabelais (1494 - 1553), autor al romanului renascentist Gargantua si Pantagruel. Scriitorul numeste atitudinea eroilor sai si a sa pantagruelism.

Sursa foto

Sursa text: F. Rabelais, Gargantua si Pantagruel, 1993, prefata de N. N. Condeescu 

Jimmy, urs cu sapca

A se da play

Asculta mai multe audio Muzica

Tablouri celebre din lego

Mona Lisa - Leonardo da Vinci (sec. XVI)
renascentism

 American Gothic - Grant Wood (1930)
regionalism, realism modern

Cina cea de taina - Leonardo da Vinci (sec XV)
renacentism

 Nunta fecioarei - Rafael (1504)
renascentism

Nighthawks - Edward Hopper
(1942, dupa atacul japonez de la Pearl Harbor)
realism

Arnolfini - Jan Van Eick (1434)
renascentism

Golconda - Rene Magritte (1953)
suprarealism

 Marilyn Monroe - Andy Warhol (1967)
pop art

Reproduceri realizate de Marco Pece
Sursa: Oddee
Jimmy

Religious logic

Cum sa te droghezi

Revista presei la extreme. Despre droguri.

Unde gasesti semintele de zorele

"La raionul de plante de grădină din majoritatea supermarketurilor din Capitală reporterii „Adevărul de Seară“ au găsit pliculeţe cu seminţe de zorele, care conţin LSA, echivalentul mai puţin nociv al LSD-ului.

[...]

Ce efecte au?

Precum LSD-ul, LSA-ul poate avea puternice efecte mentale. Vă va oferi o experienţă liniştită, plină de vise (indemn la consum). Primele efecte sunt următoarele: stare de visător, fericire, abilitatea de concentrare şi de a deveni foarte interesat de orice vă place, inabilitatea de concentrare în sarcini complexe cum ar fi

programarea sau şofatul, o bunătate foarte mare.

Cum le folosesti

Pentru că se consumă pe cale orală, veţi avea o stare de greaţă ce va ţine aproximativ o oră după înghiţire. Cea mai bună metodă pentru a ajunge „în lumea viselor“ este să mestecaţi seminţele bine înainte de a fi înghiţite. Pentru a nu avea efecte seundare negative boabele se înmoaie în apă, se lasă să crească 3-4 zile, după care se îndepărtează partea albă de pe cochilie şi se mânâncă.

Dozajul oral pentru seminţele de zorele se face în cantităţi diferite:

Uşor: 50 - 100 seminte / 1.5 - 3 grame

Mediu: 100 - 250 seminte / 3 - 6 grame

Tare: 250 - 400 seminte / 6 - 10 grame

Foarte Tare: + 400 seminte / +10 grame

Interzis după consum

Puteţi avea o experienţă fantastică (alt indemn la consum) dacă urmaţi câteva reguli importante după ce aţi consumat poţiunea magică:

-Nu conduceţi

-Nu consumati seminţe de zorele când sunteţi însărcinată

-Persoanele emoţionale şi cu probleme psihologice trebuie să fie atente când se hotărăsc să folosească psihedelice precum seminţele de LSA

-Persoanele care au în familie cazuri de schizofrenie sau alte boli psihice ar trebui să fie foarte atente deoarece psychedelicele pot iniţia bolile mentale aflate în stare latentă

-Asiguraţi-vă că aveţi alături o persoană trează si, de preferat, cu experienţă (experimentata in a se droga, inteleg) pentru a evita eventualele accidente"

 Articol aparut in Adevarul de seara, editia de Bucuresti, 13.02.2010 

***

Un articol prea bine scris. Raspunde la cele cinci intrebari importate pe care si le pune cititorul: 

Cine? (semintele de zorele) 

Ce? (te duc intr-o lume de vise)

Cum? (le pui in apa si le mesteci bine)

Unde? (in hypermarketuri)

Cand? (se subintelege ca le poti folosi cand ai tu chef)

Ce am aflat, de fapt, din articol?

- semintele de zorele au efecte halucinogene. Nu stiam.

- sunt usor de procurat. Asta stiam, dar eu le puneam in pamant. Cata risipa...

- cum sa le consum ca sa am o experienta de neuitat. Nici asta nu stiam.

Cei doi reporteri sunt foarte mandri de descoperirea lor: in hypermarketuri se vand seminte de flori. Atat de mandri, incat au publicat-o in ziar. Le recomand sa se duca si pe la Decoflora. Poate gasesc si acolo.

Sublinierile si parantezele cu portocaliu imi apartin.
Surse: Adevarul de seara. Articolul integral

          Foto

Jimmy

Despre Avatar

Da, am cedat presiunii opiniei publice şi marketingului agresiv şi am fost la Avatar. La IMAX chiar. Povestea este, într-adevăr, o colecţie de clişee: un tânăr soldat, neadaptat în lumea lui, îşi găseşte locul şi fericirea printre indigenii gigantici na'vi şi se îndrăgosteşte de modul simplu de trai al acestora, dar, mai ales, de fata şefului tribului, Neytiri. Mai întâlnim reprezentantul corporaţiei malefice, şi el la fel de malefic, deşi, pe alocuri, simpatic şi chinuit de remuşcări şi îndoieli vis-a-vis de treaba murdară pe care trebuie să o facă, precum şi un comandant  militar dur care nu prea vrea să stea la discuţii cu barbarii albaştri.

Dar să ne întoarcem puţin către începutul filmului. Jake Sully, personajul principal, un veterean de război paralizat de la mijloc în jos, este adus pe planeta Pandora pentru a controla un avatar care a aparţinut fratelui său, recent decedat. Aceste avataruri sunt nişte fiinţe create în laboratoarele genetice care combină ADN uman cu cel al băştinaşilor şi care pot fi controlate de la distanţă de oameni cu ajutorul unei maşinării. Fiecare clonă de acest gen este construită pentru a se potrivi cu arhitectura neuronală a celui care o controlează. Pentru că manufacturarea unei astfel de fiinţe înseamnă foarte mulţi bani, a fost mai simplu să fie adus fratele celui care controla un avatar, decât să se creeze unul nou. Avatarul este în religia hindusă întruparea unei fiinţe superioare (o zeitate) la nivelul existenţial inferior al oamenilor. Na'vi sunt un trib care trăieşte într-o simbioză perfectă cu mediul înconjurător, respectând toate vieţuitoarele, căci ei cred că există o conexiune intimă între toate lucrurile. Na'vi identifică divinitatea (Eywa) cu natura. Un fel de panteism.

Avatarurile din film seamănă aproape perfect cu locuitorii de pe Pandora (am observat, pare-mi-se, că în timp ce na'vi aveau patru degete la mâini, ca în desenele animate, avatarurile aveau cinci, ca la oameni), ceea ce facilitează stabilirea unor relaţii cu băştinaşii şi găsirea unei soluţii paşnice la problemă. Căci există, bineînţeles, o problemă. Altfel de ce ai merge să vezi filmu', nu? Copacul sacru al membrilor tribului na'vi se află chiar pe locul unui mare zăcământ de minereu valoros pe care oamenii vor să îl extragă pentru scopurile lor meschine. În timp ce Jack Sully (adică avatarul pe care îl controlează) ajunge în mijlocul băştinaşilor şi trece printr-o serie de încercări şi ritualuri de iniţiere pentru a deveni unul dintre ei, comandantul militar de care vă povesteam se cam satură de tergiversările diplomatice şi hotărăşte să îi alunge cu forţa pe barbari din zonă. Începe un măcel, căci oamenii au rachete şi mitraliere şi elicoptere, în timp ce na'vi au arcuri şi săgeţi, într-adevăr de dimensiuni apreciabile, dar, nevertheless, inutile în faţa tehnologiei de război a oamenilor. Până aici seamănă cu modul în care au cucerit americanii Vestul Sălbatic sau cu invazia conquistadorilor în imperiul aztec. Dar există o speranţă, pentru că Jack Sully îşi trădează propria rasă şi conduce contraatacul triburilor unite ale indigenilor şi, cu puţin ajutor din partea lui Eywa şi a animalelor gigant care locuiau planeta, reuşeşte să îi învingă pe oamenii răi şi distrugători.

Filmul nu excelează în ceea ce priveşte povestea, însă James Cameron este tatăl lor în materie de efecte speciale încă de la Terminator 2. Şi efectele speciale sunt, într-adevăr, speciale. Mai ales în 3D. Avatar este, în mod evident, o critică la adresa omenirii care a distrus natura, distrugându-se astfel pe sine. Na'vi apar din această perspectivă mult mai înţelepţi pentru că respectă natura, trăind în comuniune cu ea, nu numai de pe urma ei. Există însă speranţa (nu degeaba planeta se cheamă Pandora) că umanitatea se va trezi în ceasul al doisprezecelea.

Totuşi, şi omul a trăit, la acelaşi nivel de civilizaţie, în comuniune cu natura; comparaţia este, deci, fără sens. Omul nu a distrus natura pentru că este, în sine, o fiinţă rea şi distrugătoare (cel puţin nu în această probemă). Sporirea numărului populaţiei a obligat omul să caute noi resurse şi noi metode de a supravieţui, ceea ce a dus la progres tehnologic, ceea ce a condus la subjugarea naturii şi defrişări şi poluare. Când pădurea n-a mai putut asigura hrana necesară unui număr de oameni în continuă creştere, omul a luat un topor, a tăiat copacii şi s-a apucat de agricultură. Când pământul n-a mai ajuns pentru toată lumea, omul a inventat comerţul şi industria. Na'vi trăiau în triburi, ceea ce ne spune că numărul lor nu era foarte mare. Aş vrea să-i văd pe frumoşii şi inocenţii Na'vi când pădurea lor nu mai poate oferi hrană pentru toţi. Sociologul francez Emile Durkheim ne spune că, în acestă situaţie, există două opţiuni: ori un război pentru resurse, ori diviziunea muncii, ceea ce înseamnă, în final, prin acumulări de inovaţii şi progres tehnologic, schimbarea modului de procurare a resurselor, deci defrişări şi industrie şi poluare.

Evident, supravieţuirea omului depinde, în definitiv, de supravieţuirea naturii. Căci, până una alta, nu putem respira altceva decât oxigen. Şi a venit momentul să găsim echilibrul între necesitatea de a mânca şi aceea de a respira.

Câteva vorbe despre IMAX 3D. Te dor ochii şi în primele minute ai o senzaţie neplăcută când se mişcă camera, senzaţie pe care n-o mai experimentezi, cum am spus, după câteva minute. Filmul merită văzut mai ales în 3D.

Linkuri: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/146978/Un-trib-indian-aflat-in-situatia-celui-din-Avatar-ii-cere-ajutorul-lui-James-Cameron.html 

http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/avatar-2-a-fost-confirmat/

Cristi

Generatie fara povesti

Nu am nicio poveste de spus. Fac parte dintr-o generatie care nu a trait evenimente importante si a ajuns sa nu ii pese.

Incet, incet, eroii trecutului se sting. Mor luptatorii impotriva comunismului, mor detinutii politici din inchisori precum Sighet si Ocnele Mari, mor supravietuitorii celui de-al Doilea Razboi Mondial, mor bunicii. Povestile lor, amintirile lor se duc odata cu ei. Au fost deja uitati. Cine dracu e Vasile Paraschiv? Dar Ion Diaconescu?

Apartinem unei generatii in continua tranzitie, nici a comunismului, nici a democratiei. Prea mici pentru Revolutie, suficient de mari cat sa prindem uniformele cu patratele si Internetul in aceeasi propozitie. Tineri pentru care valorile au murit, nostalgici dupa ceva ce n-au trait, dar care acum isi injura tara cu orice ocazie (nu ca nu ar merita injurata), chiar si atunci cand strainii gasesc ceva bun de spus despre ea. Generatie apatica, revoltata pe Univers, egoista, neincrezatoare, resemnata, reticenta la schimbare, profitoare, lipsita de curiozitate, nestiutoare.

In care golf a avut loc Razboiul din Golf? De ce se bat oamenii aia in Cecenia? De ce si-a declarat Kosovo independenta fata de Serbia? Cine sunt Tutsi si Hutu si de ce s-au omorat intre ei? ........ Lucruri actuale de care, parca, am auzit, dar pe care nu le stim si nu le intelegem. Pana la urma, cui ii pasa?

Fiecare epoca a avut generatia ei de sacrificiu: tinerii care au facut Revolutia Franceza, cei plecati pe front in Primul Razboi, tinerii legionari fanatici, cei din Vietnam, cei din ’89. Fiecare din ei a schimbat ceva, a crezut in ceva. Noi suntem tinerii debusolati. Pe noi nu ne compatimeste nimeni. Poate noi am merita cel mai mult sa fim compatimiti. Noi nu avem povesti.

Ma iertati. Mi-am pierdut obiectivitatea. Parerile pe care le-am aruncat aici sunt ale mele si nu au pretentia de a reprezenta adevaruri general valabile. Doar partial.

Jimmy

Legenda printului-zeu: Cand Rama e erou, nu margarina

Inainte de scrierea istoriei, se povestea ca a trait un print numit Rama, intaiul fiu al conducatorul Kosalei, un regat din nordul Indiei. Rama s-a casatorit cu Sita, o frumoasa printesa, reusind sa indoaie si sa rupa un arc pe care nici unul dintre ceilalti pretendenti ai fetei nu a putut sa-l incordeze.

Rama trebuia sa ii urmeze tatalui sau la tron, dar regele a fost nevoit sa il numeasca succesor pe Bharata - fiul sau cu alta sotie - ca sa-si achite o datorie de onoare. Rama a plecat din regat, izgonit de fratele sau, si a ajuns intr-o padure fermecata, unde a salvat mai multi oameni de niste spirite malefice. Pazitorul padurii, un demon cu zece capete pe nume Ravana, s-a maniat pe el si a rapit-o pe Sita.

Ravana, demonul rege al insulei Lanka

Pentru ca era un om bun, Rama a fost ajutat de o armata de ursi si maimute sa il invinga pe demon si sa isi salveze sotia. S-a temut insa ca ea l-a inselat in timpul captivitatii. Ca sa isi dovedeasca fidelitatea, fata a sarit in mijlocul unui rug, dar a scapat nevatamata de flacari cu ajutorul zeului focului. 

Intors in orasul sau natal, a fost incoronat, dar oamenii continau sa puna la indoiala puritatea nevestei lui. Rama a exilat-o, iar ea a fugit in padure, unde inteleptul Valmiki i-a oferit adapost. Fata a nascut doi copii si cei doi soti s-au reunit pentru o scurta perioada. Pentru a-si dovedi inca o data nevinovatia, Sita a cerut zeitei pamantului sa o inghita, iar dorinta i-a fost indeplinita. Rama a renuntat la tron in favoarea fiilor sai si s-a ridicat la cer.

Legenda lui Rama este povestita in poemul epic Ramayana, scris, pare-se, de inteleptul Valmiki in sanscrita. Nu se poate spune daca eroul a existat cu adevarat sau nu. In religia hindusa, Rama este considerat cea de-a saptea incarnare a zeului Vişnu, punte de legatura cu divinitatea si calea spre mantuire. Sita este idealul feminitatii, devotata si casta. Generalul-maimuta Hanuman, conducatorul armatei maimutelor, este exemplu de devotament fata de un stapan divin.

Rama si Sita

Inainte sa moara, hindusi il invoca cel mai des pe Rama. Ultimele cuvinte ale lui Gandhi, dupa ce a fost impuscat, au fost: "Hey, Rama!". O versiune televizata a epopeei, difuzata in anii '80 a avut o audienta formata din 700 de milioane de hindusi. Acum doua secole, un rege thailandez a poruncit ca poemul sa fie tradus in limba sa. De atunci, fiecare rege al acestei tari (budiste) isi ia titlul de Rama pentru a dovedi ca este suveranul de drept. In 1922, o multime de hindusi a distrus o moschee, construita in timpul invaziei mogule (sex XVI) pe locul presupus al nasterii lui Rama. Exista numeroase versiuni si repovestiri ale Ramayanei, una celebra apartinand poetului Tulsidas.

In India, 4 din 5 locuitori sunt hindusi. Hinduismul a controlat viata sociala si economica a tarii, chiar si atunci cand aceasta s-a aflat sub dominatia mogulilor sau a englezilor.

Dictionar

• Hinduism = cea de-a treia mare religie a lumii, dupa islamism si crestinism, cu aproximativ un miliard de adepti, majoritatea in India, care are la baza traditiile vedice.
• Mahabharata = cel mai lung poem epic din lume, epopeea pereche a Ramayanei, de 2 ori mai mare decat ea si de aproximativ 10 ori mai mare decat Iliada si Odiseea impreuna.
• Vedele = colectie de imnuri ale indo-arienilor, care reprezinta textul central al hinduismului. Dateaza din anul 1000 I.HR. Au fost scrise in sanscrita. Budismul nu a acceptat autoritatea Vedelor si a devenit religie distincta.
• Brahman =  conceptul divinitatii in religia hindusa. Inseamna neschimbat, infinit, imanent, fara inceput si fara sfarsit, esenta divina a naturii, timpului, spatiului, fiintei si a intregului Univers. A nu se confunda cu brahmani (preoti) sau cu Brahma = zeu personalizat, unul dintre membrii trinitatii Trimurti
• Trimurti = triada hindusa formata din zeii Brahma - creatorul, Shiva- protectorul, Vishnu - distrugatorul. Triada poate fi reprezentata prin trei capete ale unui singur corp sau prin trei fete ale aceluiasi cap, fiecare indreptata in alta directie.

Cei trei zei, Brahma, Vishnu, Shiva (de la stanga la dreapta)

• Arieni = populatii indo-iraniene. Aveau pielea deschisa la culoare. De la ei vine sistemul indian de caste si obiceiul purificarii celor morti prin ardere. In 1786, filologul Sir William Jones a observat asemanari intre sanscrita, greaca, latina, persana si alte limbi si a presupus ca aceste limbi indo-europene au un stramos comun, arian. Acest lucru i-a facut pe unii fanatici sa afirme ca rasei ariene i se datoreaza tot progresul omenirii si ca ea este superioara celorlalte rase.
• Sanscrita = limba antica, folosita in scrierile si ceremoniile religioase ale hinduismului si budismului. Una dintre cele 22 de limbi oficiale ale Indiei.

Surse:

Poveste si definitii: Cand, unde & cum s-a intamplat, Adrian Cioroianu et al, Editura Reader's Digest

Lamuriri si poze: Wikipedia

Jimmy

Noul PCR

Poate ati auzit ca zilele trecute, Mircea Basescu, fratele presedintelui Traian Basescu, s-a incumetrit cu Bercea Mondialu', un mafiotel purtator de ghiul si lant de aur, insurat cu Formatia si apartinator de minoritatea OTVisto-tiganeasca. Cu respect pentru cei care l-au votat pe Basescu - ale carui origini se identifica cu PDL-ul - dintr-o adeziune sincera la personalitatea si ideile acestuia sau dintr-o incapacitate fizica de a pune stampila pe Mircea Geoana, cu respect asadar pentru alegatorii PDL, propun ca acest partid sa se redenumeasca PCR - Partidul Cocalar Rroman - cu respect din nou pentru membrii minoritatii rrome, pentru tiganii saraci si cinstiti sau pentru cei bogati si cinstiti si pentru o cultura, de altfel, valoroasa.

Cristi