Am înţeles că domnul Sorin Oprescu, chirurgul-şef al Capitalei, a declarat în emisiunea lui Ion Cristoiu de duminică seara că ia în considerare posibilitatea de a candida la preşedinţie. Aş vrea să adresez pe această cale un mesaj domnului Oprescu:
Domnule primar,
Noi, cetăţenii urbei, vă rugăm cu respect să nu ne părăsiţi; căci fără dumneavoastră, cine va mai conduce mişcarea gurmandă din oraşul nostru? Cine va mai învârti polonicul în cazanul celei mai mari ciorbe şi cine va mai umple cel mai mare cârnat? Mai sunt multe alte recorduri de stabilit: cel mai mare caltaboş, cea mai mare ţeapă, cele mai multe raţe şi gâşte pe cap de locuitor. Vă rugăm, domnule primar, nu ne părăsiţi! Ne-aţi făcut de atâtea ori să râdem, nu ne faceţi acum să plângem.
Cu respect,
cetăţenii Capitalei.
Serios vorbind acum, am fost susţinătorul lui Oprescu la alegerile pentru Bucureşti. Nu l-am votat însă, pentru că aveam impresia că independenţa lui este doar de faţadă şi imediat primăria câştigată se va întoarce în PSD. Nu că aş avea ceva cu PSD, dar am o problemă cu ipocrizia. Eu l-am votat atunci pe Cozmin Guşă. Ştiu, numai eu şi vecina mea de 80 de ani, care nu l-a găsit pe Iliescu pe liste, l-am votat pe Guşă. Primar a ieşit Oprescu şi tare m-am bucurat că s-a ţinut de cuvânt şi nu a revenit în partid. L-am apreciat că a deblocat în sfârşit lucrările la pasajul Basarab, că a dărâmat unele bodegi amplasate ilegal în parcuri, că a avut o atitudine corectă referitor la a călca sau nu pe iarbă. L-am susţinut când toţi îl miştocăreau că a adus lebede şi gâşte pe lacuri. Ce e rău în asta? Şi l-am crezut când declara că vrea să-şi ducă mandatul de primar la final şi că nu candidează la preşedinţie. Acum se pare că s-a râzgândit şi că ia în considerare posibilitatea..Domnul Răzgândeanu, vorba lui Cristian Tudor Popescu, dă măsura făţărniciei sale şi intenţionează să lase treburile capitalei neterminate. E îndoielnic că treburile capitalei au fost măcar începute. Oprescu poate doreşte să construiască o autostradă suspendată peste Prut în calitatea lui de preşedinte.
Pe Oprescu nu-l voi vota la toamnă. Asta dacă se hotărăşte să candideze, iar candidatura depinde de reacţia populaţiei în sondaje în următoarea perioadă. Dacă bucureştenii vor fi revoltaţi de acest giumbuşluc oprescian, s-ar putea ca Oprescu să nu mai ia în calcul nimic. Dar pe cine să votăm în toamnă? Fiecare candidat are calităţile sale. Domnul Băsescu are memorie scurtă şi picioare lungi ( nu ale doamnei Udrea, ci referitor la '' Minciuna are picioare scurte '' , un vechi proverb ), Geoană excelează în a vorbi nimic, Antonescu pozează admirabil în profesoraşul de provincie ingenuu, care va creşte PIBul ţării doar prin puterea exemplului personal, iar domnul Radu Duda e principe şi asta e de ajuns. Deci? Cu cine votăm?
P.S. Cum adică autostradă suspendată? Suspendată de ce? N-am înţeles niciodată ce-a vrut să spună primarul cu asta şi de ce făceau toţi mişto de el. O fi vorba de ceva în genul pasajului Basarab?
Cristi
marți, 28 iulie 2009
duminică, 26 iulie 2009
Cine a fost Petre Ţuţea?
duminică, 26 iulie 2009
Micul Dictionar Enciclopedic spune asa:
Ţuţea Petre (1902-1991 n. Boteni jud. Muscel) - ganditor si orator roman. Reflectii in maniera socratica, asupra unor teme filozofico-religioase: omul, cunoasterea, iubirea, Dumnezeu («Philosophia perennis», «Intre Dumnezeu si neamul meu», «Omul. Tratat de antropologie crestin»). Detinut politic.”
Wikipedia adauga: economist si om politic.
Viata
Baiat de preot, Ţuţea a fost simpatizant al miscarii legionare, doctor in Drept Administrativ si a detinut functii inalte in diferite ministere intre anii 1933-1948. In 1949, dupa preluarea puterii de catre comunisti, a fost arestat, acuzat ca ar fi spion anglo-american si inchis in penitenciarul de la Ocnele Mari pentru cinci ani. Eliberat pentru o scurta perioada, este din nou arestat in 1956 si condamnat la 18 ani de munca silnica pentru uneltire impotriva statului. Este gratiat in 1964 prin amnistia generala a detinutilor politici, dupa ce fusese torturat si trecuse prin procesul de reeducare la inchisoarea Aiud.
Dupa ce a fost eliberat, a trait pana la sfarsitul vietii in saracie. In 1990 ii scria lui Cioran: “Am o dorinta, sa cumperi garsoniera mea, fiindcă nu vreau sa mor chirias: poate sa-ti serveasca vreodata la venirea ta in Bucuresti, impreună cu doamna. Este în centrul Bucurestiului, langa Cismigiu. Intr-o proprietate a lui Emil Cioran nu ma simt chirias.” Ţuţea a murit pe 3 decembrie 1991 si a fost inmormantat in satul lui natal. Se spune ca trupul sau a fost dus la groapa intr-un car tras de boi.
Gandirea
Gandirea filosofica a lui Petre Ţuţea nu alcatuieste un sistem, este fragmentata, neunitara. Filosoful vorbea cu aceeasi insufletire cu care scria, iar operei sale i se alatura numeroase fraze memorabile, rostite in discutiile cu cei din jur. Printre prietenii lui s-au numarat Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica si Nae Ionescu.
Se descria ca fiind roman, nationalist, crestin, ortodox si militarist. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este "322 de vorbe memorabile", o colectie de aforisme. (Ca sa aflati mai multe despre filosofia si opera lui Ţuţea, click pe cuvinte.)
“Un tampit mai mare ca mine nu exista, spunea el dupa alegerile din 1990, care i-au readus pe comunisti la conducerea tarii. Sa faci treisprezece ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost în stare."
*Excelsior [lat] = (mereu) mai sus; comparativ de superioritate al adj. excelsus (=sus)
Surse:
http://www.tutea.ro/
http://www.filozofianuantelor.org
http://www.romfest.org/rost/pilot/centenar.shtml
http://www.romlit.ro/petre_uea
http://www.romlit.ro/scriitori_n_arhiva_cnsas_-_petre_uea_n_ncercuirea_securitii
Wikipedia (ro & eng)
Definitie
Jimmy
Ţuţea Petre (1902-1991 n. Boteni jud. Muscel) - ganditor si orator roman. Reflectii in maniera socratica, asupra unor teme filozofico-religioase: omul, cunoasterea, iubirea, Dumnezeu («Philosophia perennis», «Intre Dumnezeu si neamul meu», «Omul. Tratat de antropologie crestin»). Detinut politic.”
Wikipedia adauga: economist si om politic.
Viata
Baiat de preot, Ţuţea a fost simpatizant al miscarii legionare, doctor in Drept Administrativ si a detinut functii inalte in diferite ministere intre anii 1933-1948. In 1949, dupa preluarea puterii de catre comunisti, a fost arestat, acuzat ca ar fi spion anglo-american si inchis in penitenciarul de la Ocnele Mari pentru cinci ani. Eliberat pentru o scurta perioada, este din nou arestat in 1956 si condamnat la 18 ani de munca silnica pentru uneltire impotriva statului. Este gratiat in 1964 prin amnistia generala a detinutilor politici, dupa ce fusese torturat si trecuse prin procesul de reeducare la inchisoarea Aiud.
Dupa ce a fost eliberat, a trait pana la sfarsitul vietii in saracie. In 1990 ii scria lui Cioran: “Am o dorinta, sa cumperi garsoniera mea, fiindcă nu vreau sa mor chirias: poate sa-ti serveasca vreodata la venirea ta in Bucuresti, impreună cu doamna. Este în centrul Bucurestiului, langa Cismigiu. Intr-o proprietate a lui Emil Cioran nu ma simt chirias.” Ţuţea a murit pe 3 decembrie 1991 si a fost inmormantat in satul lui natal. Se spune ca trupul sau a fost dus la groapa intr-un car tras de boi.
Gandirea
Gandirea filosofica a lui Petre Ţuţea nu alcatuieste un sistem, este fragmentata, neunitara. Filosoful vorbea cu aceeasi insufletire cu care scria, iar operei sale i se alatura numeroase fraze memorabile, rostite in discutiile cu cei din jur. Printre prietenii lui s-au numarat Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica si Nae Ionescu.
Se descria ca fiind roman, nationalist, crestin, ortodox si militarist. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este "322 de vorbe memorabile", o colectie de aforisme. (Ca sa aflati mai multe despre filosofia si opera lui Ţuţea, click pe cuvinte.)
“Un tampit mai mare ca mine nu exista, spunea el dupa alegerile din 1990, care i-au readus pe comunisti la conducerea tarii. Sa faci treisprezece ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost în stare."
*Excelsior [lat] = (mereu) mai sus; comparativ de superioritate al adj. excelsus (=sus)
Surse:
http://www.tutea.ro/
http://www.filozofianuantelor.org
http://www.romfest.org/rost/pilot/centenar.shtml
http://www.romlit.ro/petre_uea
http://www.romlit.ro/scriitori_n_arhiva_cnsas_-_petre_uea_n_ncercuirea_securitii
Wikipedia (ro & eng)
Definitie
Jimmy
vineri, 24 iulie 2009
Acesti romani au cazut vicitma altor romani
vineri, 24 iulie 2009
"Sub totalitarism - citim pretutindeni -, romanii au fost masificati; adevarata personalitate a fiecaruia dintre cei care au trait intre 1948 si 1989 nu s-a putut exprima cu adevarat si pe deplin. Sub totalitarism, romanii au fost lipsiti - cu forta si impotriva propriei vointe - de putinta de a construi destine individuale, de posibilitatea de a-si alege soarta, de a formula opinii politice, de a-si exprima gandurile. Sub totalitarism, romanii au trait sub imperiul fricii, asemenea unor fiinte traumatizate, in permanenta defensiva, framantate de grija traiului de fiecare zi."
"Aceste imagini epico-morale nu descriu societatea romaneasca din perioada totalitara, ci felul in care societatea romaneasca din anii '90 este dispusa sa isi aminteasca de comunism." [...]
"Aceasta interpretare a istoriei totalitare romanesti este menita sa ne faca sa uitam. Sa uitam ca romanii care au fost executati, intemnitati, internati, persecutati sau exilati vreme de cinci decenii n-au fost executati, intemnitati, internati, persecutati sau exilati de la sine, prin puterea si fapta unor instante impersonale pe care le numim "totalitarism", "comunism", "partid" ori "securitate". Toti acesti romani au cazut vicitma altor romani, promotori ai totalitarismului, teoreticieni ai comunismului, activisti ai partidului, lucratori ai securitatii. Daca romanii din prima categorie, cea a victimelor, nu poarta in niciun fel raspunderea pentru suferinta lor personala si pentru drama lor colectiva, romanii din cea de-a doua categorie au ales, fiecare in parte si toti impreuna, sa devina si sa actioneze in calitate de promotori ai totalitarismului, teoreticieni ai comunismului, activisti ai partidului, lucratori ai securitatii."
Daniel Barbu in Prefata la Liberalism si Democratie, de Norberto Bobbio
miercuri, 22 iulie 2009
Aberaţii
miercuri, 22 iulie 2009
Reflecţii
Francois Rabelais '' Gargantua şi Pantagruel ''
- De ce fantomele nu cad prin podea, dacă pot trece prin pereţi?
- Oamenii invizibili se pot vedea între ei?
- '' Cine mi-a luat paharul? Dat-am împuternicire cuiva să bea în locul meu? ''
- '' - Noi, cei fără prihană, bem numai când ni-e sete.
Francois Rabelais '' Gargantua şi Pantagruel ''
duminică, 19 iulie 2009
Micul dictionar al evreilor
duminică, 19 iulie 2009
- Sabatul - comemoreaza ziua de odihna a lui Dumnezeu, dupa cele 6 zile ale creatiei. Incepe vineri, inainte de apusul soarelui si se sfarseste sambata, dupa asfintit. Femeile aprind lumanari si se spun rugaciuni deasupra vinului (Kiddush) si deasupra painii (Mohtzi). In timpul acestei sarbatori, evreii nu au voie sa faca nici un fel de munca, nici macar sa aprinda focul, sa scrie sau sa foloseasca bani. Interdictia aprinderii focului s-a extins la interzicerea folosirii masinii si a electricitatii.
- Shalosh regalim (Cele trei festivaluri ale peregrinarii) - in Egiptul Antic si Iudeea, evreii faceau pelerinaje pana la Ierusalim, pentru a aduce ofrande in Templul Sfant. Dupa distrugerea templului (de catre romani), pelerinajul nu a mai fost obligatoriu.
- Pesach - simbolizeaza eliberarea evreilor din robia egipteana si iesirea din Egipt, sub conducerea lui Moise. Nu se mananca paine sau produse dospite.
- Shavout - evoca momentul cand lui Moise ii este revelata Tora (primele cinci capitole ale Vechiului Testament) pe muntele Sinai.
- Sukkot - comemoreaza cei 40 de ani de ratacire prin desert, in drum spre pamantul fagaduit. Sunt construite adaposturi temporare in care se mananca timp de sapte zile, pentru a aminti de cele in care au locuit evreii in timpul exodului.
- Rosh Hashanah (Ziua Reamintirii) - anul nou ebraic, marcheaza inceputul unei perioade de zece zile in care evreii trebuie sa ceara iertare apropiatilor pentru greselile facute fata de ei in anul care a trecut.
- Yom Kippur (Ziua Ispasirii) - ultima dintre cele zece zile amintite anterior, in care evreii se imbraca in alb si se roaga pentru iertarea pacatelor. In aceasta zi nu au voie sa bea sau sa manance, sa se spele, sa se dea cu lotiuni sau sa aiba relatii sexuale.
- Hanukkah (Sarbatoarea luminilor) - comemoreaza victoria evreilor macabei asupra monarhiei seleucide din Siria, care încerca să elenizeze popoarele de sub dominaţia sa şi să distrugă religia evreiască. Preotii mai aveau ulei pentru mentinerea aprinsa a flacarii sfante din Templul din Ierusalim pentru inca o zi. Se spune ca, in mod miraculos, lichidul a ars opt zile, timp in care s-au preparat cantitatile de ulei necesare. Hanukkah nu este o sarbatoare importanta a religii mozaice, dar este printre cele mai cunoscute in Occident.
- Brit milah - ritualul prin care bebelusii de sex masculin sunt circumcisi in a opta zi de viata. Tot atunci primesc si numele lor evreu. Zeved Habat, o ceremonie pentru botezarea fetelor, se bucura de o popularitate limitata.
- Bar Mitzvah si Bat Mitzvah (pentru fete) - ritualul de trecere de la copilarie la maturitate. La fete are loc la 12 sau la 13 ani, iar la baieti la 13.
- Casatoria - se face intr-un chupah. La sfarsitul ceremoniei, mirele sparge o sticla cu piciorul, ca simbol al distrugerii Templului Sfant si al imprastierii poporului evreu.
Sursa text si poze: Wikipedia
Jimmy
joi, 16 iulie 2009
Balcic, pământ românesc!
joi, 16 iulie 2009
Cu puţin noroc şi o conspiraţie mondială, redacţia Allandalla va pleca anul acesta în vacanţă la Balcic. Adicătelea, în Bulgaria, la 60 de km de graniţa cu România. Aici se află palatul reginei Maria a României, construit ca reşedinţă de vară în perioada administrării româneşti a Cadrilaterului (1913-1940), precum şi o grădină botanică vestită pentru colecţia de cactuşi. Da, cactuşii sunt într-adevăr fascinanţi.
Aici a fost păstrată inima reginei până când Balcicul a intrat în componenţa Bulgariei în 1940, după care a fost mutată în România. Poate că Maria şi-ar fi dorit să rămână în Balcic, oraşul de care s-a îndrăgostit, indiferent de ţara de care aparţine.
Castelul din Balcic
Sursa: Wikipedia
De ce mergem la Balcic? Fiind aproape de România, rămânem aproape de casă, având în acelaşi timp senzaţia că făcurăm ceva important vara asta, ieşind din ţară. Preţurile la cazare sunt comparabile cu cele din Vama Veche, dar cu aceiaşi bani ( in jur de 300 de RON pe 5-6 nopţi de persoană ) poţi să stai la un hotel de 2-3 stele cu mic dejun inclus, ceea ce în Vamă este, desigur, inimaginabil. Apropo, mi-a zis un prieten care a fost la Mamaia în urmă cu vreo două săptămâni că a stat la un hotel de 2 stele cu 150 RON pe noapte/cameră. În Mamaia! Epicentrul fiţelor, snobismului de prost gust şi preţurilor nejustificat de mari. ( Cel puţin aşa am auzit, că n-am fost niciodată. Prietenul meu nu e nici snob, nici fiţos, că trebuie să ai bani nemunciţi ca să fii fiţos. Anyway...). Cam 150 RON costă o cameră şi în Vama Veche în plin sezon. Scump, domne', scump. La bulgari era mai ieftin.
Surse: Wikipedia
Cristi
Aici a fost păstrată inima reginei până când Balcicul a intrat în componenţa Bulgariei în 1940, după care a fost mutată în România. Poate că Maria şi-ar fi dorit să rămână în Balcic, oraşul de care s-a îndrăgostit, indiferent de ţara de care aparţine.
Castelul din Balcic
Sursa: Wikipedia
De ce mergem la Balcic? Fiind aproape de România, rămânem aproape de casă, având în acelaşi timp senzaţia că făcurăm ceva important vara asta, ieşind din ţară. Preţurile la cazare sunt comparabile cu cele din Vama Veche, dar cu aceiaşi bani ( in jur de 300 de RON pe 5-6 nopţi de persoană ) poţi să stai la un hotel de 2-3 stele cu mic dejun inclus, ceea ce în Vamă este, desigur, inimaginabil. Apropo, mi-a zis un prieten care a fost la Mamaia în urmă cu vreo două săptămâni că a stat la un hotel de 2 stele cu 150 RON pe noapte/cameră. În Mamaia! Epicentrul fiţelor, snobismului de prost gust şi preţurilor nejustificat de mari. ( Cel puţin aşa am auzit, că n-am fost niciodată. Prietenul meu nu e nici snob, nici fiţos, că trebuie să ai bani nemunciţi ca să fii fiţos. Anyway...). Cam 150 RON costă o cameră şi în Vama Veche în plin sezon. Scump, domne', scump. La bulgari era mai ieftin.
Surse: Wikipedia
Cristi
marți, 14 iulie 2009
Nişte reclame vechi
marți, 14 iulie 2009
Reclamă Winston cu Fred şi Barney
Cica ar fi prima reclama McDonald's
Cica ar fi prima reclama McDonald's
joi, 9 iulie 2009
luni, 6 iulie 2009
Oblomovism
luni, 6 iulie 2009
= lehamite, lene şi apatie profundă
Am mers acum ceva vreme la Oblomov la teatrul Bulandra. Aşteptările mele în privinţa piesei erau legate fără să vreau de filmul lui Mihalkov. Am văzut un altfel de Oblomov în regia lui Tocilescu, unul ceva mai necioplit, mai din popor şi din topor, fără incursiunile în problematica existenţei ale nobilului rafinat, dar la fel de apatic, din film. Dacă lenea lui Oblomov din film îşi are originea într-o înţelegere mai profundă a vieţii, Oblomov din piesă pare că suferă de o boală ciudată, de un fel de lipsă de vitamine. Personajul lui Mihalkov se comportă în societate ca un elefant într-un magazin de vase de cristal, bădărănia lui vine din inocenţă şi lipsa experienţei sociale; Oblomov din piesă e doar bădăran.
Oblomov este un nobil în Rusia secolului 19, iar romanul lui Goncharov este considerat o satiră la adresa nobilimii feudale ruseşti, care avea un rol din ce în ce mai îndoielnic în structura economică şi socială a vremii. Personajul lui Goncharov nu se ridică din pat în primele 150 de pagini ale romanului, suferă de o lene şi o indiferenţă cumplite, nu iese în lume, nu munceşte, nu produce nimic, ci doar cheltuie renta care îi revine din moşie. Oblomov visează de ani buni la un măreţ plan de reorganizare a moşiei sale, pe care n-a mai vizitat-o de multă vreme, se chinuie să-şi pună afacerile în ordine şi să-şi schimbe viaţa, dar nu duce ceva până la capăt, nici măcar nu începe nimic efectiv. În antiteză, este prezentat Stoltz, un om de afaceri de succes, foarte activ, cu legături şi cunoştinţe în lumea bună, serios şi strângător precum furnica din fabulă.
Oblomov se îndrăgosteşte de Olga, însă relaţia lor se rupe din cauza insecurităţii şi incapacităţii personajului nostru de a se implica într-o relaţie care necesită eforturi peste puterile sale. Olga se mărită cu Stoltz, iar Oblomov cu Agafia Pshenitsina, care are grijă de el, îi face toate mofturile şi nu îi cere vreun efort.
În finalul piesei lui Tocilescu, Oblomov este prezentat ca un Sisif care nu-şi poate răsturna destinul, însă nu reuşeşte să fie tragic, pentru că e mult prea comic. Piesa are multe scene redundante, alte aspecte sunt insuficient explorate, însă este extrem de amuzantă şi, per total, reuşită.
Travka - Nimic de frontul de est
Vara e prea cald să te bucuri de orice. Fiecare mişcare necesită lungi discuţii despre necesitatea ei. De ce să te ridici din pat? Pentru ce?
Surse: wikipedia, imdb
Cristi
Am mers acum ceva vreme la Oblomov la teatrul Bulandra. Aşteptările mele în privinţa piesei erau legate fără să vreau de filmul lui Mihalkov. Am văzut un altfel de Oblomov în regia lui Tocilescu, unul ceva mai necioplit, mai din popor şi din topor, fără incursiunile în problematica existenţei ale nobilului rafinat, dar la fel de apatic, din film. Dacă lenea lui Oblomov din film îşi are originea într-o înţelegere mai profundă a vieţii, Oblomov din piesă pare că suferă de o boală ciudată, de un fel de lipsă de vitamine. Personajul lui Mihalkov se comportă în societate ca un elefant într-un magazin de vase de cristal, bădărănia lui vine din inocenţă şi lipsa experienţei sociale; Oblomov din piesă e doar bădăran.
Oblomov este un nobil în Rusia secolului 19, iar romanul lui Goncharov este considerat o satiră la adresa nobilimii feudale ruseşti, care avea un rol din ce în ce mai îndoielnic în structura economică şi socială a vremii. Personajul lui Goncharov nu se ridică din pat în primele 150 de pagini ale romanului, suferă de o lene şi o indiferenţă cumplite, nu iese în lume, nu munceşte, nu produce nimic, ci doar cheltuie renta care îi revine din moşie. Oblomov visează de ani buni la un măreţ plan de reorganizare a moşiei sale, pe care n-a mai vizitat-o de multă vreme, se chinuie să-şi pună afacerile în ordine şi să-şi schimbe viaţa, dar nu duce ceva până la capăt, nici măcar nu începe nimic efectiv. În antiteză, este prezentat Stoltz, un om de afaceri de succes, foarte activ, cu legături şi cunoştinţe în lumea bună, serios şi strângător precum furnica din fabulă.
Oblomov se îndrăgosteşte de Olga, însă relaţia lor se rupe din cauza insecurităţii şi incapacităţii personajului nostru de a se implica într-o relaţie care necesită eforturi peste puterile sale. Olga se mărită cu Stoltz, iar Oblomov cu Agafia Pshenitsina, care are grijă de el, îi face toate mofturile şi nu îi cere vreun efort.
În finalul piesei lui Tocilescu, Oblomov este prezentat ca un Sisif care nu-şi poate răsturna destinul, însă nu reuşeşte să fie tragic, pentru că e mult prea comic. Piesa are multe scene redundante, alte aspecte sunt insuficient explorate, însă este extrem de amuzantă şi, per total, reuşită.
Travka - Nimic de frontul de est
Vara e prea cald să te bucuri de orice. Fiecare mişcare necesită lungi discuţii despre necesitatea ei. De ce să te ridici din pat? Pentru ce?
Surse: wikipedia, imdb
Cristi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)