Comedia norilor, ororilor?

Comedia norilor de la TNB nu reuşeşte să fie amuzantă decât atunci când este ridicolă. Nu ştiu dacă e de vină textul original al lui Aristofan sau reinterpretarea modernă a regizorului Dan Tudor, dar piesa de la Naţional e o culegere de glume răsuflate, fără substanţă, scălâmbăieli triste şi muzică proastă. Dincolo de umorul delirant, dar involuntar al momentelor muzicale, singurele părţi amuzante sunt acelea când actorii interacţionează cu publicul. Dar până la urmă şi acest procedeu rămâne doar un truc ieftin, la-demână oricând pentru a înveseli o piesă anostă. Şi Comedia Norilor este din plin o piesă anostă. Decorul e minimalist-ridicol, doar nişte cutii de carton, care cică ar simboliza o casă, nişte scânduri şi o construcţie din lemn aşchios cu un fel de elice la ultimul nivel. Actorii, nici chiar cei mari sau mai ales cei mari (Alexandru Bindea, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu), nu par prea convinşi că ar trebui să joace în piesa asta.

Alexandru Bindea îl joacă pe Strepsiade, un om simplu de la ţară, care merge la şcoala lui Socrate ca să înveţe cum să scape de datorii. După ce şi Filipide, fiul lui Strepsiade, este iniţiat în arta retoricii, cei doi reuşesc să scape de creditori folosind argumente strâmbe, subterfugii semantice şi, în final, argumentul cel mai puternic - o mamă de bătaie. Povestea este cu tâlc, având trimiteri în contemporaneitate, când toată lumea are dreptate şi nimeni nu greşeşte pentru că fiecare are adevărul său. Folosind raţionamentul nedrept, sofisme ingenioase şi matrapazlâcuri oratorice poţi demonstra orice, poţi ignora bunul-simţ şi distorsiona legea după cum îţi convine. În finalul piesei, Filipide reuşeşte să demonstreze chiar că e în firea lucrurilor ca fiul să-şi bată tatăl.

Un subiect interesant şi cu potenţial este însă pus în scenă de o manieră dezastruoasă, încât ajungi să râzi cu lacrimi de cât de proastă e piesa. Există însă şi părţi bune: interacţiunea cu publicul, rolul scurt, dar delicios al lui Daniel Badale, precum şi dialogul de la final dintre Strepsiade şi Filipide pe de-o parte şi creditorii de cealaltă. Dacă nu găsiţi locuri la alte piese şi vă întrebaţi de ce Comedia Norilor este singura piesă la care biletele nu sunt epuizate pe luni de zile, să ştiţi că există o explicaţie.

Comedia norilor

Regia:   Dan Tudor
Traducere: Ştefan Bezdechi , Demostene Botez
Adaptare:  Dan Tudor , Andrei Marinescu
Scenografie: Andu Dumitrescu
Muzică: Vlad Creţu
Coregrafie: Răzvan Mazilu
Dată premieră: 10-05-2009
Durata spectacolului: 1 ora şi 20 minute
Preţ bilete: 30 lei, 25 lei, 16 lei, 6 lei


Distribuţia:
Strepsiade:       Alexandru Bindea
Socrate:            Mircea Albulescu
Fidipide:           Răzvan Oprea
Corul norilor:    Ileana Stana Ionescu
                        Simona Bondoc
                        Carmen Ionescu
                        Oana Vânătoru
                        Afrodita Androne
                        Raluca Petra
                        Victoria Dicu
Corifeul:           Ovidiu Cuncea
Raţionamentul drept:     Monica Davidescu
Raţionamentul nedrept: Ilinca Goia
Pasias: Dragoş Ionescu
Aminias:           Andrei Duban
Sluga lui Strepsiade:      Silviu Oltean
Astrologia:        Eduard Adam
Oratoria:           Mihai Calotă
Dansul:             Daniel Badale
Geometria:        Axel Moustache

Surse: www.tnb.ro


Cristi