[This post is too cool for a title]

O reclama care persifleaza reclamele si relatia dintre advertiser si consumator. Suficient de curajoasa pentru Bronze Lion la Cannes 2007.

Mai multe + continuarea mai putin reusita - Inspiration, anyone? - aici.

O calătorie imaginară 2: De la Moscova la Vladivostok

Ekaterinburg

Trenul gâfâie precum un fumător înrăit atunci când intră în gara din Ekaterinburg, primul oraş în care ne vom opri pentru câteva zile. Frigul te loveşte aprig de cum pui piciorul pe peron. Yuri, rusul cu care am pălăvrăgit în tren ore întregi ca să ne mai treacă din plictiseala unui drum lung de 1800 de kilometri, îmi spune că am venit cam nepregătit pentru iernile siberiene şi mă sfătuieşte să-mi cumpăr un cojoc de la un anume comerciant local, ‘’prinţul’’ Mişkin. Ne dăm întâlnire mai pe seară la un pahar de vodcă şi o porţie de plăcintă siberiană, o combinaţie stranie de somon şi orez, dar delicioasă după cum mă asigură Yuri.

În tren am avut destul timp să citesc câte ceva despre Ekaterinburg, oraş construit în timpul lui Petru cel Mare, dar şi locul unde ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a fost executat de către bolşevici. Au urmat alţi ţari, total lipsiţi de umor şi înveşmântaţi în hainele gri ale marxism-leninismului, dar urmărind acelaşi scop secular: expansiunea imperiului rusesc. Ekaterinburg pare a fi însă un oraş plin de umor. Prima mea oprire după ce m-am instalat la hotel a fost un restaurant cu specific comunist, unde poţi citi bancuri sovietice fără a risca deportarea. În Ekaterinburg mai găseşti un cimitir al Mafiei, precum şi o tastatură uriaşă, din piatră. Poţi vizita biserica ridicată în 2003 pe locul unde ţarul Nicolae a fost executat, muzeul ''Expoziţiei istorice'' unde se afla cea mai veche sculptură în lemn din lume, datând cu aproape 10 000 de ani în urmă sau poţi merge la o piesă de teatru.

''Church on the blood'', biserica ridicata pe locul unde au fost asasinati ţarul Nicolae al II-lea şi soţia sa.

Sursa poza: http://www.flickr.com/photos/

Autor: man@Che.

Sursa poza: http://www.flickr.com/photos/

Autor: man@Che.

  

Dar dacă nu te interesează toate astea, poţi merge la un concert rock, aşa cum am făcut eu cu Yuri, prietenul meu rus, într-o sâmbătă seară. Yuri mi-a spus că mergem să vedem trupa Chaif, o trupă cunoscută în Rusia, care cântă ceea ce se cheamă Ural rock (după numele munţilor Ural, zonă unde se află şi Ekaterinburg), considerat un subgen al rockului. Deşi n-am înţeles mare lucru din ce am auzit în acea seară, o melodie mi s-a părut că surprinde esenţa poporului rus, dincolo de aberaţiile politice; un popor care are conştiinţa absurdului, cu o inclinaţie către grandios, un grandios adesea şubred, dar care e gata oricând să dea dracului totul pentru o beţie purificatoare.

După concert am băut o vodcă. Şi chiar mai multe.

Scena din ''Barbierul din Siberia'', regia: Nikita Mihalkov.

Surse: wikipedia.com

www.flickr.com

Cristi