Ion Popescu-Gopo, un ( anti )Walt-Disney autohton

Ion Popescu ( 1923-1989 ) este un actor, scenarist, regizor de film şi, mai ales, creator a numeroase filme de desene animate. Pseudonimul său provine de la numele de fată al mamei, GOrenco şi numele tatălui, POpescu. Ion Popescu este creatorul personajului '' Omuleţul '', care a devenit simbolul revoltei anti-Disney.

'' Când am văzut că nu pot să egalez perfecţiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumuseţe-nu, culoare-nu, gingăşie-nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul .”

Omuleţul lui Gopo, cu doi ochi mici şi inexpresivi şi linii austere, a câştigat în 1957 Palme d'or, pe când juca în Scurtă istorie.

Fragment din Scurtă istorie:



În discursul său de acceptare a premiului, Omuleţul a ţinut să mulţumească dinozaurului, fără ajutorul căruia nu ar fi coborât vreodată din copac, unde se lăfăia mâncand frunze.

Fragment din 7 arte:



Surse: Wikipedia

Cristi

Dumnezeu te asteapta la semafor

"Asta se potriveste foarte bine aici", imi spune o voce si in cartea din fata mea o mana pune o brosura cu imagini colorate. Il las pe Anton Lupan cu Speranta lui, ridic nasul din carte si privesc in jur.
Astept sa se faca verde la semaforul de la Izvor ca sa trec ultima bucata de strada. In dreapta mea sta o femeie in varsta. Imi zambeste. Are parul alb, prins in coada si fata ridata. Poarta un pardesiu gri care ii ajunge pana la genunchi si in mana are un teanc de hartii si cateva carti. Ma uit la brosura si ii multumesc. Acum inteleg.

Daca nu termin de citit in metrou un fragment interesant dintr-o carte, am prostul obicei sa continui lectura pe strada in timp ce merg. Folosesc un semn de carte cu imaginea lui Iisus, pe care l-am primit cadou. Semnul sta la pagina pe care o citesc. Cu el se potriveste brosura.

Este o brosura din aceea a martorilor lui Iehova, cu oameni zambitori, multumiti si plini de iubire ce traiesc in mijlocul naturii. Cu familii care mangaie ursi si copii care hranesc un leu.

Semaforul arata in continuare rosu, dar pe strada nu sunt masini. Lumea incepe sa traverseze pe partea cealalta. Fac cativa pasi ca sa trec si eu. "Eu nu trec pe rosu. Tu?", ma intreaba femeia. Ma opresc brusc si ii raspund cu un "nu" care se vrea sigur, dar iese mai mult mirat. Numai noi ramanem sa asteptam culoarea verde.

Dupa ce traversam, imi povesteste ca este doctoranda in geografie, pe clima si de zece ani studiaza Biblia. Este convinsa ca schimbarile bruste de temperatura, trecerile de la cald la rece sunt semne prin care Dumnezeu vesteste sfarsitul lumii. "Doar asa se explica", spune ea. "Furtuni cu fulgere la mijlocul lui aprilie nu-s normale". Eu nu am nimic cu ploile si cu fulgerele, dar ii dau dreptate ca sa nu se simta prost. Oricum, nu am fost niciodata buna la geografie.

"Oamenii au nevoie de doua Biblii ca sa se mai poata mantui acum", continua femeia.
"Cred ca este de ajuns una", zic, inocenta.

"Nu, doua, doua", se inversuneaza ea.

Mai spune ceva despre venirea Mantuitorului si despre faptul ca pe Pamant vor ramane sa traiasca fericiti doar cei alesi.

Ma opresc la semaforul de pe Regina Elisabeta, spre liceul Lazar. Ea isi continua drumul de-a lungul bulevardului. Inainte sa plece, ma sfatuieste sa le dau si altora sa citeasca brosura si sa le vorbesc despre Dumnezeu. Chiar daca nu vor vrea sa asculte, macar mi-am facut datoria.

*

Respect convingerile religioase ale fiecarui om. Ale lui, pentru sine. Ca sa mi se para intemeiate si sa le accept, am insa nevoie de argumente si contradictii, nu de scenarii apocaliptice cu finaluri utopice. Imi plac oamenii care nu se sfiesc sa intrebe "de ce?", dar il accepta ca raspuns si pe "nu stiu".

Jimmy

Poze mov

Despre arestarea lui Becali, Revoluţia din Moldova şi criza economică

O aglomerare intensă de evenimente în ultima vreme. Scandalul imobiliar al familiei Băsescu, arestarea lui Becali, revoluţia de la Chişinău şi cum dracu' a pierdut România în Austria?

Sunt convins că Becali merită să fie la închisoare pentru alte fapte, dar nu ştiu dacă şi în acest caz. Graniţa între infracţiune şi datoria oricărui cetăţean de a reacţiona la fărădelegi este neaşteptat de fragilă. Dacă cineva imi fură telefonul mobil pe stradă şi alerg după hoţ şi imi recuperez aparatul, pot fi arestat pentru că mi-am făcut singur dreptate?  Mai nou, Becali candidează la europarlamentare din inchisoare. Şi nu oricum, ci pe listele PRM.Pe la 1907, Rădulescu-Motru, un psiholog şi sociolog român ( dăh!), definea pseudocultura astfel: '' Aici extremele se ating fără ca ele să jignească ''. Când zice '' aici '' se referă la România. După ce au aruncat cu balegă de oaie unul în celălalt, Becali şi Vadim Tudor se pupă pe gură şi candidează împreună.

Dar cazul Becali pare un păduche în faţa revoluţiei de la Chişinău. Acolo, revoluţionarii se pare că au fost lăsăţi singuri în faţa ruşilor şi a lui Voronin. Uniunea Europeană, Occidentul pe care l-am căutat atâţia ani ca pe El Dorado se face că plouă. Încă o dovadă că în politica internaţională nu există principii, loialităţi, ci doar circumstanţe. România nu poate acţiona de una singură, iar ruşii îl acuză chiar şi pe Obama de implicare în organizarea revoltei de la Chişinău. Se pare totuşi că, fie comuniştii n-au fraudat cum trebuie alegerile, fie au schimbat  în ultimul moment rezultatele pentru a justifica eventualele măsuri violente împotriva protestatarilor. Sau n-au fraudat deloc alegerile, pentru că se pare că nu au suficiente voturi pentru a alege preşedintele. A existat un moment de maximă expansiune emoţională şi numerică a revoluţiei de la Chişinău, de care liderii opoziţiei liberale de acolo şi revoluţionarii nu au profitat, permiţându-i lui Voronin să organizeze contraatacul.

În ceea ce priveşte criza economică... parcă s-a evaporat. Economia României depinde de starea vremii. Cât timp afară ploua şi era mohorât, televiziunile vuiau de analize, diagrame foarte sumbre, opinii ale specialiştilor, adesea contradictorii, proiecte, propuneri ş.a. Acum, deoarece '' the sun is shining, the weather is sweet '', toată lumea are, şi poate pe bună dreptate ( atâtea discuţii la tv despre criză nu puteau decât s-o adâncească ), alte preocupări. Un clip despre cauzele crizei economice aici şi un episod genial din South Park aici - tot despre criză.

Cristi

Revolutie in Moldova

Pentru imagini, click aici sau dati pe Realitatea (online) sau Antena 3.

'' O gloata de huligani a patruns in sediul Parlamentului '' - agentia de stiri Noutati Moldova.

Comunistii si Voronin

Partidul Comunistilor din Republica Moldova (PCRM) a castigat din nou alegerile. Cu 50%. Oricare alt partid - care are cuvantul liberal in denumire ori in orientare - intrat in Parlament a acumulat sub 15%. Din 101 de mandate de deputat, comunistii detin cele 61 necesare alegerii presedintelui.

Dimitri Medvedev, presedintele Rusiei, l-a felicitat pe Voronin - actualul presedinte al Republicii - pentru victoria obtinuta de partidul sau in alegeri.

Basarabia, pamant romanesc?

TREBUIE SA ASCULTAM GLASUL TRECUTULUI!
UNIREA NE ESTE IN SANGE!

Peste idealurile de unire au trecut 70 de ani de comunism. Glasul trecutului nu este al lui Stefan cel Mare, ci al rusilor. Alaturarea Republicii Moldova Romaniei pare acum la fel de putin probabila precum separarea Irlandei de Nord de Regatul Unit. Cuvintele izvorate dintr-un patriotism nostalgic nu au puterea sa-i contrazica pe comunisti.

"Nu noua ni se nazaresc fantome ale trecutului, nu noi reabilitam numele unor monstri care au exterminat în anii celui de-al doilea război mondial sute de mii de locuitori paşnici ai Patriei mele [referire la maresalul Antonescu]. Nu vreau sa vorbim despre relatia cu Romania in epitete - relatie de fraternitate sau privilegiata, ci despre relatii bilaterale intre doua state. Nu putem accepta nici frati mai mari, nici surori mai mari; i-am avut in perioada sovietica.", a declarat Voronin prin diverse interviuri.

Cu ce se lauda Voronin

Vladimir Voronin este primul presedinte comunist ales -teoretic- democratic din Europa. A fost investit in 2001, iar acum se afla la sfarsitul celui de-al doilea mandat.

Bunicul sau, Isidor Sarbu, era de origine romana si a fost deportat de bolsevici in Siberia pentru ca nu a vrut sa isi cedeze pamantul colhozului. A evadat si a devenit luptator anti-comunist in muntii Oasului. Nepotul sau a fost luat de rusi, iar numele lui de familie a fost schimbat cu unul rusesc, Voronin.

Vladimir Voronin s-a nascut in 1941, este casatorit si are doi copii. A absolvit Facultatea de Stiinte Politice (in varianta comunista). Pana sa intre in politica a fost directorul unei fabrici de paine. Este presedintele si unul dintre fondatorii Partidului Comunistilor. In Republica, presedintele tarii poate conduce si un partid politic.

Se crede ca  Voronin este cel mai bogat om din Republica Moldova.

Scopurile politicii sale au fost:

• Crearea de legaturi cu Uniunea Europeana
• Rezolvarea conflictului din Transnistria 
• Cooperarea cu NATO 
• Relatii apropiate cu Rusia si restaurarea Uniunii Sovietice (PCRM este membru al Uniunii Partidelor Comuniste)
• Mentinerea independentei Republicii Moldova

Daca nu v-ati plictisit, aici gasiti:

• ce spun comunistii ca vor face (site-ul este in moldoveneasca)
• Voronin la Euronews
  
• articol despre familia lui Voronin

Despre viata lui am furat de pe wiki, iar despre rezultatele alegerilor de pe realitatea.net

Jimmy

Pseudocivilizatie sau civilizatie romaneasca?

Legi dubioase

Ca sa nu treaca 1 aprilie fara sa facem misto, am copy-paste-uit din lung si lat de Google niste legi facute de oameni care treceau printr-un moment de maxima acuitate intelectuala intr-un anumit moment al vietii lor... adica prosti rau.

• In Hong Kong o femeie isi poate omori sotul daca acesta a inselat-o, dar doar cu mainile goale, fara nicio arma. Pe amanta o poate omori prin orice mijloace
  

• In Guam, o insula din Pacific, exista meseria de specialist in deflorare. Barbatul cu o astfel de meserie se plimba pe insula si dezvirgineaza fete in schimbul unei sume de bani. In Guam o virgina nu se poate marita. Apropo de meserii exotice...
  

• Un judecator din California, enervat de absenta juratilor la procesul pe care il prezida, a emis un decret prin care interzicea ploii sa cada incepand cu ziua de marti. Miercuri nu a plouat. Nici joi si nici vineri. Mai mult de atat, pentru California a urmat o perioada de seceta care a durat cinci ani.

• Iar daca acest lucru vi se pare ciudat, ce ati spune daca ati afla ca este interzis sa intrati imbracati in armura sau sa decedati in Casa Parlamentului din Marea Britanie? Cu siguranta, e aproape la fel de ciudat ca si faptul de a imbata un peste in Ohio si, desigur, la fel de ilegal. In schimb, in Baltimore, este considerat a fi ofensator sa aduci un leu in sala de cinema. Apropo, daca locuiti in Franta si aveti un purcel, nu-i puneti numele Napoleon.
  

• Trebuie sa stiti ca nu e legal sa imitati animale pe teritoriul Floridei. De asemenea, cateilor nu le este recomandat sa se catere dupa pisici pe stalpii de telegraf. Iar daca va plac cainii, este de preferat sa nu fi locuit in Islanda pe perioada in care a fost interzis sa aveti astfel de animale de companie.

 

• Daca veti ajunge in Australia si daca va plac pantalonii roz, renuntati sa ii mai purtati duminica, dupa pranz, caci este ilegal.

• In niciun caz sa nu consumati mai mult de trei sandvisuri la o inmormantare in Massachusetts. Iar daca va place inghetata la cornet, nu este indicat sa asezati cornetul in buzunar.

• Cu siguranta este mai greu de crezut faptul ca pedeapsa pentru consumul de cafea era pedeapsa cu moartea in Turcia secolelor 16 si 17, decat faptul ca legislatia din Danemarca prevede obligatia soferilor de a verifica daca sub masina exista copii adormiti. Insa, intelegem oarecum legea elvetiana care interzice trantitul portierelor.

• Nici legea prin care sunt interzise filmele cu karate in Iraq nu ne uimeste prea mult. De asemenea, In Indiana, au fost interzise filmele cu Robin Hood, caci exista o asemanare intre atitudinea eroului si filosofia comunista.

• La capitolul legi ciudata, nici Romania se lasa mai prejos. Statul roman l-a interzis pe Mickey Mouse in anul 1935 pentru ca marimea lui ar fi speriat copiii. O lege asemanatoare a adoptat si Finlanda interzicandu- l pe Donald Duck. Insa, expunerea de motive este cu mult mai plauzibila in acest al doilea caz: Donald Duck nu poarta panataloni. 

Mai vreti?

Jimmy

Cat dai pe poneu?

Militez pentru introducerea in noul si nestatornicul DEX a cuvantului poneu ca singular pentru ponei . Un poneu, doi ponei. Logic, nu? Sau preferati ponel?

Consider necesara aceasta masura pentru a putea face diferentia intre poneul 1 si poneul 2 sau, in cazul nostru, intre poneul maroniu si cel negru. Asa stiu si copilitele dornice sa fie printese si baietii viteji, admiratori ai lui Fat Frumos (sau ce super-erou calare o mai admira generatia de pitici) pe care dintre ponei vor sa incalece.

Au calutii astia si niste nume, dar sunt mai greu de tinut minte.




Am o vaga banuiala ca poneul 1 este emo. Trebuie sa fie in trend.

Poneul 2 isi da seama ca se afla in centrul atentiei si vine in fata camerei de filmat. El e mai narcisist asa.

Aici poneul narcisist il musca pe cel emo ca sa ii ia locul. Eu am crezut ca vrea sa-l agate, dar asta maro a fugit in loc sa fie dragastos.

Bine, bine, gata cu poneii.



Un catel care s-a luat dupa noi si apoi dupa oricine l-a bagat in seama.

O vata de zahar batuta de vant. Aici era inainte sa nu mai fie, sper ca v-ati prins. Aveam si o acadea mare si colorata, da nu i-am mai facut poza. Cred ca nici acadeaua nu mai e.

"Nu faceti florile sa planga" sau "Nu lasati cainii sa sperie florile". Nu ne-am dat seama exact.




Un d-ala de se sare fara sa calci pe linii.

Eu nu stiam sa desenez asa de stilizat si in acelasi timp atat de apropiat de realitate (a se citi frumos) cand eram mica. Nici acum nu stiu.

Un nene incotosmanat vaslea cu un fel de palete pe lac, urcat pe ceea ce parea sa fie o usa.

Mai aveam o poza cu Cristi facand balonase de sapun, dar nu m-a lasat el sa o pun.
Pozele au fost realizate in parcul Plumbuita, din Colentina.

Jimmy, ursul cu sapca

Câteva zile din viaţa lui Oblomov: La şcoală

Într-o dimineaţă de primăvară înşelătoare, tânărul Oblomov se trezi în sunetul ceasului deşteptător. Bâjbâi cu mâna, opri scârbavnica alarmă şi, hotărât să ajungă la timp la facultate, mâncă în grabă un colţ de pâine. (Pateul de ficat de pasăre din frigider prinsese o neplăcută crustă maronie ). Ieşind pe uşă, Oblomov îl observă la lift pe unul dintre vecinii de etaj. Cel cu mustaţă subţire şi mereu îmbrăcat extrem de elegant. Exagerat, ar zice unii. Arată ca un duce englez sau cel puţin ca un baron, în costumul lui de tweed crem. În jurul gâtului poartă o eşarfă de mătase, asortată cu batista vişinie care iese discret din buzunarul vestei. Cu siguranţă, un funcţionar superior al Palatului.

Dar pe cât de englez era vecinul de la 7 în vestimentaţie, pe atât de dâmboviţean în comportament. ’’ Dă, bă, drumul la lift ’’, strigă acesta, iritat de aşteptarea prea lungă şi îşi însoţi încurajarea cu doi pumni sănătoşi în uşa liftului. ’’ Ce, mă? E liftu’ lu’ tac-tu? Ai răbdare.’’ se auzi răspunsul de la două etaje mai sus. Când, în sfârşit, liftul poposi şi la etajul 7, iar Oblomov şi vecinul elegant se urcară în cabină, acesta din urmă exclamă indignat: ’’ Ce nesimţit. O să am eu grijă de el!’’. Iar Oblomov fu nevoit să dea din cap aprobator, în sinea lui gândindu-se că poate bărbatul de la etajul 9 nu era deloc nesimţit. Din contră, poate era cumsecade şi binevoitor, dar a trebuit să reţină ascensorul mai mult timp dintr-un motiv întemeiat. Căci, până la urmă, cine ţine uşa liftului deschisă, blocându-i astfel circulaţia, doar pentru a-l enerva pe vecinul de la 7? Oblomov nu avea însă de unde să ştie că acesta era ritualul zilnic al celor doi bărbaţi. Vecinul de la 9 şi cel de la 7 plecau la serviciu la aceeaşi oră şi primul care ajungea la lift îl făcea pe celălalt să aştepte câteva minute, blocând uşa ascensorului. O prostie desigur, dar de-a lungul anilor nici unul nu dori să renunţe la acest tabiet.

Să ne întoarcem însă la personajul nostru, pe care l-am părăsit necuviincios de mult. Oblomov se află acum pe peronul staţiei O. Şi deşi ceasul arăta 0.00, trebui să aştepte aproximativ 10 minute venirea metroului. În acest timp, privi cu încântare ecranele uriaşe care prezentau un top cu cei mai frumoşi sâni de la Hollywood. Sosi şi metroul şi Oblomov se urcă, încredinţat că va ajunge la timp la cursuri. La staţia V., unde trebuia să schimbe linia, se lovi de un lucru curios, pe care îl constată de prima dată când sosi în Capitală. A fost nevoit să stea la coadă ca să urce scările. Lumea se îmbulzea, se împingea şi, în mersul lor mărunt şi legănat, oamenii păreau nişte pinguini la plimbare.

Personajul nostru trebui să aştepte apoi încă 10 minute sosirea celui de-al doilea metrou, dar, într-un final, ajunse cu succes la facultate. În faţa sălii de curs, constată însă cu stupoare că a întârziat. Profesorul Belcea nu l-ar fi lăsat niciodată să intre în sală şi i-ar fi zis, ca şi altă dată: ’’ Domnişorule Oblomov, nu aveţi bani să vă cumpăraţi un ceas?’’.

Oblomov îşi aprinse o ţigară şi porni spre casă.

Cristi

Ce fac oamenii cu oile

Oaia, pe numele ei latinesc - Ovis Aries - si pe cel de clona - Dolly, a fost printre primele animale domesticite de omul preistoric. Unii zic ca treaba asta s-ar fi petrecut acu 9-11 mii de ani, in Mesopotamia. Este si animalul folosit cel mai des ca jertfa religioasa.
In multe tari din Orientul Mijlociu poti sa faci sex cu o oaie, dar dupa aia iti este interzis sa o mananci. Daca o mananci, nu vei mai ajunge in paradis si nu vei mai primi cadou cele 90 de virgine.

Cei de la Pink Floyd au si o melodie, Sheep. Fie ca te apuci sa le numeri ca sa adormi, ca refuzi sa faci parte din turma sau ca esti figura neagra a familiei, nu ai cum sa ramai indiferent fata de oi. Oamenii astia s-au apucat sa faca misto de ele.




Daca aveti ceva personal cu oile si vreti sa le linistiti, click.
Jimmy

Astazi, la piata Kogalniceanu, un cretin a aruncat un caine de la balcon. Sau cainele a sarit, desi putin probabil. Cainele a murit.

Carol al II-lea şi Elena Lupescu: În exil

După fuga din ţară, Carol şi Elena Lupescu au călătorit prin America Latină, stabilindu-se în final la Estoril, Portugalia. Prin vânzarea obiectelor furate din patrimoniul Coroanei, cei doi au devenit posesorii unei averi impresionante, ducând mai departe o viaţă de lux. Carol şi Elena s-au căsătorit în 1947 la Rio de Janeiro, însă după numai 6 ani regele moare de cancer, fiind înmormântat în capela regilor din Estoril. Elena Lupescu a trăit în Portugalia până la 30 iunie 1977.

Următorul fragment este dintr-un interviu cu Monique Urdăreanu, văduva ministrului de Palat în timpul lui Carol al II-lea, Ernest Urdăreanu. Interviul l-am găsit în ziarul Ziua şi a apărut în 2006.

'' Doamna Urdareanu, imi puteti spune in ce imprejurari i-ati intalnit pe Regele Carol al II-lea si pe Elena Lupescu?

Monique Urdareanu: I-am intalnit prin sotul meu. Pe el l-am cunoscut mai intai. I-am intalnit in anul in care m-am casatorit cu sotul meu, Ernest, 1944. Aveam doar 18 ani si ma aflam in Mexico, unde familia mea decisese ca as fi mai la adapost decat in Europa.

 Cum a reactionat Elena Lupescu cand v-a intalnit? Era mai in varsta ca dumneavoastra, nu-i asa?

Monique Urdareanu: Da, desigur, era cu 25 de ani mai in varsta. M-a primit cu bratele deschise. Mi-a spus: "Eu nu am avut copii niciodata, de acum incolo vei fi fata mea". M-a primit in viata ei cu multa generozitate. Avea o inima buna, adora copiii... Era o persoana indaratnica cateodata. Incapatanata in chestiuni ce i se pareau importante, dar buna la suflet.

Ce imi puteti spune despre relatiile lor cu rudele? Elena Lupescu avea rude in Romania?

Monique Urdareanu: Da, avea un frate cu care tinea ceva contact. Regele Carol isi adora baiatul, pe Mihai. Dar relatia nu era apropiata, caci Mihai fusese influentat sa se tina la distanta de tatal sau. Asa cred eu, cel putin. Voia mult sa-si vada fiul, dar dupa plecarea din Romania nu l-a mai intalnit niciodata. Si cateodata era catranit din cauza acestei raceli, dar Elena ii lua intotdeauna apararea regelui Mihai ca o leoaica. Eu nu am auzit-o niciodata vorbind ceva rau de regele Mihai. Nu stiu de ce regele Mihai s-a purtat atat de distant. Am auzit ca nu-i placea de tatal sau. Regele Carol a incercat de multe ori si era gata sa-si intalneasca fiul oriunde, dar regele Mihai a refuzat intotdeauna. Cineva trebuie sa-l fi influentat. Stiu cat de greu era pentru rege, caci am asistat la multe discutii pe tema asta.

Ce imi puteti spune despre interesele culturale ale regelui si ale Elenei Lupescu?

Monique Urdareanu: Uriase, cel putin ale regelui. Era un mare amator de lectura, muzica, arta. Elena nu in aceeasi masura. Dar el era o enciclopedie vie.
[...]
O femeie cu astfel de comportament trebuie ca avea si alte trasaturi de caracter interesante...

Monique Urdareanu: Da, ii placea sa argumenteze. Era o luptatoare verbala, dar prietena loiala. Prietenia noastra nu a insemnat ca nu am avut si altercatii din cand in cand. Dar le depaseam apoi, caci loialitatea invingea in cele din urma. Elena era, de fapt, o prietena loiala tuturor prietenilor. Nu divulga niciodata vreun secret, nu vorbea de rau, nu tinea ranchiuna. A fost si o sotie devotata, si iubita. Regele a adorat-o pana in clipa mortii si s-a purtat cu ea ca un cavaler pana la sfarsit. Erau intotdeauna atenti unul la nevoile celuilalt. Imi aduc aminte cum regele, indiferent in ce colt al camerei se afla, daca vedea ca Elena incerca sa-si aprinda o tigara, se repezea pe data sa i-o aprinda el. Moartea regelui i-a cauzat un soc puternic. De altfel, si sotul meu a slabit 10 kg in cateva saptamani. Apoi a trait o viata foarte retrasa, nu a fost interesata de nici o alta relatie cu vreun barbat. Se ducea aproape zilnic la biserica Sao Vicente si se odihnea langa catafalcul lui. A donat mult din ce avea acestei biserici. ''

Există întotdeauna două versiuni ala aceleiaşi poveşti. Elena Lupescu - o vampă speculantă, cu o propensiune morbidă către lux sau o soţie devotată, generoasă şi bună la suflet? Sau ambele? Relaţia lui Carol şi a Elenei poate fi uşor un subiect de film. O obsesie pentru care nimic altceva nu mai conta - nici chiar soarta unei ţări.

Interviul integral cu Monique Urdăreanu aici.
Alte surse: Wikipedia, www.cs.kent.edu

Cristi

Tom & Jerry - Tee for two