Targul de carte A lan D'Ala

sau cele cateva carti pe care le-am citit

Alexandre Dumas

Cand am inceput sa il citesc pe Dumas, tot ce stiam din istoria Frantei era ca a existat un tip, Napoleon, care avea o palarie sucita. Prin urmare, am sperat ca muschetarii vor reusi sa il salveze pe Carol I al Angliei de la executie pana in ultimul moment (atunci cand i s-a rostogolit capul de pe esafod). Richelieu era rau pentru ca ordona asasinarea oamenilor, in timp ce singurul mod frumos, cavaleresc de a omori pe cineva era in duel.

Mai tarziu, vazand ca personajele si evenimentele erau reamintite, m-am prins ca omul asta scrie si despre lucruri care s-au intamplat si am trecut in extrema cealalta. Puteam sa enumar regii Frantei cale de vreo 300 de ani in ordine cronologica si stiam chestii inutile precum modul in care a murit mama lui Henric IV.

Cea mai proasta carte a lui mi se pare Mana de mort, continuarea Contelui de Monte Cristo. Toate personajele din prima carte mor, mor si alea din partea a doua, pana cand mai raman vreo sapte. Din astea sapte, cinci se urca pe-un vapor care se scufunda in penultima pagina. Plus ca era unul care umbla cu mana lui taica-su mort dupa el. Psihoza. 

Cica publicul parizian era avid dupa operele lui Dumas. Scriitorul, ca sa tina pasul, a angajat colaboratori care sa îi redacteze o parte din carti. Le dadea personajele, conflictul si lui nu ii ramanea decat sa corecteze si sa adauge cate un dialog.

Distopii

Am crescut intr-o vesnica perioada de tranzitie, intr-un popor care s-a trezit cu libertatea pe cap si a tras cu ochiul la ai mari ca sa afle instructiunile de folosire. De fiecare data cand citesc o astfel de carte am o senzatie confuza de teama ca ce scrie in ea s-ar putea transforma intr-o forma de adevar, ca atunci nu as sti ce sa fac si ca nici macar nu as realiza ca trebuie sa fac ceva. 

• Noi, E. Zamyatin - pentru logica absoluta a matematicii, pentru numele personajelor si pentru ideea simpatica de a cuceri Universul
• Minunata lume noua, Aldoux Huxley - pentru teoria conditionarii genetice, eradicarea batranetii si a sentimentelor si pentru o societate de drogati
• 1984, George Orwell - pentru deviza obsedanta si lipsita de sens si pentru ca este cartea in care personajele aproape reusesc sa infranga sistemul

SF & Fantasy

Trei serii geniale: Dune - Frank Herbert, Cantec de gheata si foc - George R. R. Martin si  Harry Potter -J.K. Rowling (:D). 

Bag cu forta o carte in categorie ca sa va spun cateva cuvinte despre ea: Maestrul si Margareta - Mihail Bulgakov. 

Incepe bine - cu un personaj misterios si a toate stiutor care i-a cunoscut pe Pilat din Pont si pe Kant. Continua prost - cu multi oameni care innebunesc sau ajung pe la mama naibii, incat nu mai stiam cine ce facuse. Dupa capitolul in care Margareta zboara pe matura am vrut sa renunt. Se termina superb - cu un bal organizat de Diavol la Moscova, cu o poveste de dragoste dincolo de moarte si dincolo de Rai si cu un Isus care nu este niciodata numit Fiul lui Dumnezeu. 

F. M. Dostoievski

Mi-e greu sa scriu despre Dostoievski. Mi-e greu sa-l si citesc. Personajele lui au o lume proprie. O lume complexa, izolata si stratificata in care nu au nevoie de tine ca sa existe. Tu poti doar sa le vizitezi. Le gasesti acolo vorbind si nu dau niciun semn ca te-au vazut cand ai intrat. Ai impresia ca dialogul lor, povestile lor nu inceteaza nici chiar dupa ce se termina cartea. Vor continua pana ce ele vor imbatrani si vor muri. Un narator amabil iti da voie sa vezi ce fac doar intr-un anumit moment, iti mai spune una, alta despre ele, dar atat.

Jimmy