Carol al II-lea şi Elena Lupescu: Întoarcerea Regelui

În 1927, regele Ferdinand şi Ion I.C. Brătianu, liderul partidului liberal, aflat atunci la putere, şi principalul opozant al lui Carol al II-lea, se sting din viaţă. O regenţă alcătuită din prinţul Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi politicianul Gheorghe Buzdugan trebuia să conducă ţara până la majoratul lui Mihai, moştenitorul coroanei. Însă, se formase un accentuat curent de opinie în favoarea întoarcerii pe tron al lui Carol, această soluţie fiind susţinută de liderii opoziţiei ţărăniste, în special de Iuliu Maniu.


În acest timp, Carol divorţează de Elena, mama lui Mihai şi îşi pregăteşte revenirea în ţară. În 1928  începe guvernarea ţărănistă. Cu ajutorul lui Iuliu Maniu, Carol este proclamat rege la 8 iunie 1930. Una dintre condiţiile pe care Iuliu Maniu i le-a pus lui Carol în schimbul sprijinului său a fost ca regele să renunţe la relaţia cu Elena Lupescu. Carol a fost de acord, dar nu s-a ţinut de cuvânt. În august 1930, revine în ţară şi Elena Lupescu, fiind găzduită la castelul Peleş. Având informaţii sigure că amanta regelui se află la Sinaia, Iuliu Maniu îi face o vizită regelui la Peleş. Carol neagă acuzaţiile şi îl cheamă la el pe administratorul castelului pentru a verifica dacă nu există în rândul personalului o femeie cu numele de Elena Lupescu. Exista o spălătoreasă cu acest nume, din Baia, judeţul Suceava. Carol a replicat atunci: '' Domnule Maniu, e normal să se certe regele României cu primul său ministru pentru o spălătoreasă?''. Fără îndoială însă, Maniu ştia că Elena este în ţară.

În anii următori, Elena Lupescu joacă un rol important pe scena politică românească. Ea îl controla pe rege şi camarila formată în jurul acestuia. Elena îşi finanţa viaţa luxoasă cu banii primiţi de la diverşi oameni de afaceri, cărora le înlesnea favorul şi protecţia regelui. Revista Time relata în 1937:
'' În România, a cărei familie regală n-a fost niciodată considerată bogată ca să ţină un iaht de 1.350.000 dolari, cu atât mai mult să cumpere unul, cumpărarea acestuia [a iahtului lui Eduard al VIII-lea] a dus la concluzia zdrobitoare că Elena Lupescu [Grunberg] este cea mai şireată făcătoare de bani din România. Se spune că ea şi-a format capitalul de la oamenii care voiau să obţină ceva de la Carol al II-lea, că a început să-şi depună la băncile din Bucureşti averea mobilă şi, în sfârşit, să aibă participare la industria-cheie a României, în special cea controlată de guvern. Săptămâna trecută, abila fiică a negustorului de vechituri [Nuham Grunberg] părea să-şi realizeze o ambiţie măreaţă: o a doua croazieră [cu iahtul] «Nahlin», care s-o facă cunoscută în întreaga lume".
Nu multă lume o plăcea pe Elena Lupescu. Soţia generalului Eremia Grigorescu îi scrie acesteia o scrisoare:
'' Am luat hotărârea să-ţi scriu aceste rânduri copleşită de o imensă durere. Îţi scriu ca româncă care îşi iubeşte profund ţara... Toţi ţipă că orice se face în politica ţării, în economia ei, în schimbările de guvern, în cumpărarea de materiale pentru ţară, contracte pentru întreprinderi sau concesiuni etc., etc., toate trec numai prin oficina ta, care a ajuns să dirijeze întreaga viaţă a ţării, şi implicit te face să devii cauza tuturor mizeriilor, a sărăciei financiare.Se spune că regele, în prima linie doreşte ca să-i aduni bani, că regele a venit în ţară decât să-şi refacă situaţia materială, că el ar fi venit în zile ca cele de azi sa sacrifice ţara pentru o femeie. Tu, şi prin tine întreaga ta familie, pe care poporul nu vă poate admite ca factori influenţi în conducerea destinelor lui, atârnaţi ca plumbul de capul şi de braţele regelui".
Se zvoneşte chiar că Petrache Lupu, liderul spiritual al românilor în acele vremuri, un Gandhi mioritic, cioban şi analfabet, l-ar fi sfătuit pe rege să renunţe la relaţia adulteră şi să se întoarcă la  fosta lui soţie, Elena a Greciei.

Cât de adevărate sunt păcatele pe care istoria le-a aşezat pe umerii Elenei Lupescu, nu putem şti niciodată cu siguranţă. Cert este că în 1938, Carol dizolvă partidele politice, înlocuieşte Constituţia din 1923 cu o nouă Constituţie care îi oferă puteri sporite, instaurând astfel dictatura personală. Însă acest regim nu a mai durat decât doi ani. Pe fondul pierderilor teritoriale din 1940 şi a unui tsunami de antipatie în ţară faţă de el, Carol e nevoit să abdice la 6 septembrie 1940. Carol al II-lea şi Elena Lupescu părăsesc ţara într-un tren încărcat cu tablouri de Tizian, Rubens şi Rembrandt, bijuterii şi armuri, în focurile de armă ale legionarilor, care au încercat să oprească trenul, fără succes însă.

Va urma

Surse: Wikipedia, Nicoleta Dumitrescu, Istoria românilor, www.homepagez.com, Metropotam, www.cs.kent.edu

Cristi