O noapte la casa de cultură

Vineri, pe la ora 10, mare coadă mare în faţa noului Kulturhaus din Sfânta Vineri, nr. 4, colţ cu biserica Sfântul Gheorghe. Kulturhaus e un aşezământ de dănţuială şi beţie, din alea de le zice cluburi, răsărit din cadavrul încălţat cu fakeuri de la Jimmy Choo al bătrânului Twice. Unele lucruri au rămas însă, din ce îmi imaginez că însemna Twice-ul, deoarece câţiva piţiponci cu piţipoancele aferente rătăceau prin faţa intrării păzite de doi malaci raşi în cap şi îmbrăcaţi în negru din cap până în picioare. Dar Kulturhaus e un club să-i zicem, la modul general, ''de rockeri''. La parter există o sală de concerte, unde vineri seara au cântat Les elephant bizarres, plus un spaţiu pentru expoziţii de fotografie şi artă. La subsol e discoteca unde noi am petrecut ceva ore bune.
Preţurile sunt excelente:
3 lei berea la 330
20 de lei o sticlă de vin
3 lei shotul de tequilla
3 lei shotul de absint
6 lei o şurubelniţă a.k.a screwdriver adică votcă cu suc.

Dar Kulturhaus nu e un club ''ieftin''. S-a investit multă atenţie în design şi atmosferă. Barul lung, înconjurat de scaune roşii şi chelnerii îmbrăcaţi şic-nonşalant în cămaşă albă cu cravată mă duc cu gândul, deşi n-am ajuns niciodată pe acolo, la un bar londonez sau berlinez. Aflăm de pe siteul Kulturhaus că exact asta s-a dorit:

''Kulturhaus are o foarte mare componenţă berlineză. Denumirea, cât și conceptul. New York-ezii cât și Berlin-ezii se pricep ca nimeni alții la "coolness". Și o fac atât de natural încât nu pot fi bănuiți de "făcătură". La Berlin s-au inventat "casele de cultură". Și s-au rafinat până la extrem. Un simplu drum până acolo vă va convinge. În vara care tocmai a trecut, orașul era invadat în weekend de mii de tineri londonezi dornici să se distreze. Și să se culturalizeze. Nu veneau aici pentru că băutura era mai ieftină sau pentru că regulile de conduită erau mai laxe. Doreau să ia parte la cele mai noi experimente culturale, muzicale și sociale. A devenit un "must-have".''

Kulturhaus demonstrează că un club, să-i spunem, impropriu de altfel, de ''rockeri'', nu trebuie să arate ca o dugheană mirositoare şi fără personalitate.

Pe site mai găsim şi alte cuvinte fiţoase şi trendy: ''Indie'', ''goa culture'', ''fetish'', ''neofolk''. Întâlnim şi un dress code. Printre stilurile recomandate se numără ''glamour'', ''office'', ''fetish'', ''fancy'', ''urban outfit'' sau ''stylish'', totul pentru că, nu-i aşa: '' Cel ce se îmbracă cel mai "cool" va câștiga și vă va capta atenția. Într-o situație inversă, într-o aglomerație de persoane, veți ieși în evidență într-un mod plăcut doar dacă v-ați îmbrăcat "cool".

Îmbrăcămintea "trendy", "cool" nu este în mod neapărat necesar cea scumpă. Și nici cea cu etichetele "la vedere". Mărcile mondiale mari de haine (mass market) devin din ce în ce mai puțin "cool". Câștig de cauză au firmele mici, creatorii locali ce pot produce doar un număr limitat de exemplare, și bineînțeles accesoriile. Cât mai manufacturate și mai originale. Asocierile (asortarea) obiectelor de îmbrăcăminte este foarte importantă. Stilul trebuie astfel să fie unitar. ''

Lăsând la o parte că până şi faptul de a te îmbrăca de la aşa zisele no name brands poate deveni o fiţă dacă devine un statement - unicul statement pe care îl faci tu despre tine - şi dacă nu iei prea în serios chestia asta cu moda şi coolnesul, Kulturhaus e un loc chiar mişto. Malacii de la intrare, din scurta noastră interacţiune cu ei, sunt amabili şi au rolul benefic de a preveni supraaglomerarea, există o garderobă gratuită, aşa că nu va trebui să te cari la iarnă cu şuba după tine atunci când intri în club, iar muzica e excelentă. Înspre dimineaţă, când voiam să plecăm, ne loveau timpanele câte un Bregovic, AC/DC, Queen. (Kulturhaus e singura discotecă unde am auzit şi altceva decât veşnicul Kalasnikov de la Bregovic. Am ascultat chiar Mesecina, o super-mega-extra melodie). Şi mulţi autohtoni: Paraziţii, Timpuri Noi, Viţa de Vie, Vama Veche.

Kulturhaus nu este un club pentru lumpenproletariat, ci mai degrabă pentru mica burghezie berlineză şi acum pentru cea bucureşteană. Dacă eşti un biker hard-core, închis la minte şi îmbrăcat în zale, iar berea e pentru tine ca un fel de apă, s-ar putea să nu te simţi bine în Kulturhaus. Dacă eşti open-minded însă şi vrei să te distrezi şi să te zbânţui pe o muzică dansabilă, ai nimerit bine. În rest, Kulturhaus e ca orice alt club: fum, băutură, gălăgie. Exact pe gustul meu. E de ajuns să spun în final că am ajuns la 5 dimineaţa acasă.

Les elephant bizarres - Have no fear (Habar n-aveam de trupa asta. N-am ascultat prea mult, dar nu m-au impresionat. Voi ce ziceţi?)



Sursă: www.kulturhaus.ro

Cristi
Jimmy's PS: Cristi a uitat sa spună cel mai important lucru: Au alune si acadele pe degeaba!