Cum sa te sinucizi...iar si iar si iar

Acest articol nu este despre: Madalina Manole, Biblie, viata de apoi, Emile Durkheim, Albert Camus, stirile de la ora 5, emo, pesticide, criza economica, Coca-Cola, poluare.

Acest articol este despre Karoshi, o serie de jocuri pentru PC genial de amuzanta, provocatoare si enervanta despre personajul cu acelasi nume.

Creatorul ei pleaca de la ideea ca te-ai plictisit de jocurile in care devii erou dupa ce ti-ai batut/omorat/cucerit dusmanii si ai gasit comoara pierduta de secole, ai salvat ostaticii sau ai restaurat pacea in univers. In Karoshi trebuie sa mori ca sa castigi. Sa te omori, mai precis. Nivel dupa nivel, joc dupa joc, pana le termini pe toate sau te saturi de ele. Si sunt multe (primele trei se downloadeaza si dezarhiveaza, ultimele se pot juca online):

• Karoshi intaiul are 25 de nivele a caror dificultate oscileaza la intamplare intre "atâta tot?" si "cum naiba sa ma prind eu de asta?", trecand prin "wtf just happened?". Tot aleatoriu se schimba si regulile.
• Karoshi 2.0 aduce in cele 50 de stagii modalitati noi si inventive de sinucidere, dar reia si unele din versiunea anterioara. Ultimul boss (capul urias al lui Karoshi) este compus din vreo opt bosi, iar in etapa post-final ai de ales daca vrei sa ajungi in rai sau in iad. Dar doar dupa ce te-ai mai sinucis de cateva ori si ai trecut de cursele de carting contra-timp. Jocul are si un editor de nivele.

print screen Super Karoshi

• Karoshi Factory iti pune la incercare indemanarea si rabdarea mai ceva decat desfacerea unui nod pescaresc. Toti omuletii trebuie coordonati astfel incat sa nu ramana niciunul in viata. Transferul rapid intre personaje poate deveni enervant. 25 de nivele.
• Karoshi Suicide Salaryman - salariatul vs. compania, de data asta in 50 de nivele pe net. L-am gasit si pe Facebook. Jocul care mi-a facut cunostinta cu Karoshi si cu care va recomand si voua sa incepeti.
• Super Karoshi ii ajuta pe alti sa se sinucida inainte sa puna capat propriului chin. 60 de stagii online. 

Karōshi ca manifestare sociala
Traducerea din japoneza a termenului este moarte prin epuizare, de prea multa munca. Fenomenul se intalneste cel mai des in Japoniei unde ziua de lucru are 14 ore, dar multi angajati muncesc si peste program. Decese din cauza stresului s-au inregistrat si in Romania. Jocurile despre care am scris mai sus imprumuta doar numele, fara sa aiba o legatura directa cu conceptul. Pot fi vazute cel mult ca o metafora la adresa lui.

Site-ul autorului, Jesse Venbrux.
Wikipedia despre fenomenul Karōshi.

Articolul este dedicat tuturor proletarilor fideli muncii.
Jimmy

What's my line?

Show-ul TV "What's my line" (WML) i-a avut ca invitati pe Walt Disney, Salvador Dali, Ronald Regan, Donald Duck, Woody Allen, Nat King Cole, Alfred Hitchcock, Elizabeth Taylor si multe alte nume de legenda de-a lungul celor 25 de ani de emisie fara sa aiba pretentia sa fie categorisit drept cultural.

Pe Wikipedia este descris ca emisiunea-concurs de tip panel cu cea mai lunga difuzare in prime time din SUA (1950-1967 alb-negru; 1968-1975 color). Panelul era alcatuit din patru celebritati care incercau sa afle meseria unui concurent (line of work), punandu-i doar intrebari la care el sa raspunda prin da sau nu. Runda se termina fie dupa 10 raspunsuri "nu", fie cand moderatorul decidea sa ii puna capat sau cand un membru al panelului descoperea ocupatia invitatului. Majoritatea emisiunilor includea doua sau trei astfel de runde standard, dar si un segment in care aparea un invitat misterios caruia panelistii trebuiau sa ii ghiceasca identitatea.

Dali participa la WML si revine pe blogul nostru.

Invitatul misterios era o persoana publica sau cineva apropiat celor din panel. Ca sa nu-l recunoasca, acestia aveau ochii acoperiti, iar el isi schimba adeseori vocea. Nat King Cole fluiera o data pentru "da" si de doua ori pentru "nu".

Emisiunea se incadra in stilul cuminte-conservator al mijlocului de secol XX, punand la loc de cinste manierele si eticheta. Invitatii purtau haine de seara, John Daly - gazda show-ului timp de 17 ani - li se adresa cu numele de familie. Cu toate astea, replicile acide si pline de umor erau mereu prezente, iar moderatorul, in incercarea de a lamuri raspunsul la o intrebare, nu facea decat sa il incurce si mai tare. Totul era transmis in direct, astfel ca telespectatorii au putut vedea cum un intrus este scos de pe platou si un concurent a fost recunoscut drept hot si arestat dupa ce a particpat la WML.

Emisiune din '68. Noul moderator are mai putin farmec, Dustin Hoffman pare speriat, iar blonda vrea sa-l agate. Reclamele de la inceput si de la sfarsit seamana insa atat de bine cu alea pe care le vedem noi azi la TV, incat imi dau seama ca nu suntem decat cu 50 de ani in urma esentei advertisingului.

Aveti propuneri de mistery guests pentru o varianta autohtona a emisiunii? Eu ma tem de Monica Columbeanu, Botezatu si Dan Diaconescu.

Brought to you by Wikipedia, IMDB, YouTube & Jimmy

Va las cu Regan, care, inainte sa fie presedinte, a fost actor. 

O călătorie imaginară: de la Moscova la Vladivostok

Uneori nu-mi place Occidentul, deşi nu l-am vizitat deloc. În necunoştinţă de cauză, îmi pare că organizarea riguroasă a ţărilor pe care cu invidie le numim civilizate nu lasă loc imprevizibilului. În plus, prea multă butaforie, tradiţii decedate de mult în spiritul popoarelor, dar resuscitate pentru ochii turiştilor, stereotipuri întreţinute pentru a se potrivi cu aşteptările vizitatorilor. Îmi plac ţările care nu se machiază pentru turişti, care se desfăşoară imprevizibil, natural, contradictoriu, greu de pătruns. O astfel de ţară este Rusia, mereu o mare putere înapoiată, un vecin mai mult decât incomod, expansionist şi adesea psihotic. Şi o altă astfel de ţară este Mongolia, locul unde, în afară de imperiul vast, dar efemer al lui Ginghis Han, parcă nu s-a mai întâmplat nimic altceva. O ţară tăcută, ignorată, cu un ritm propriu. Le poţi vizita pe amândouă dacă faci o călătorie cu Transsiberianul şi apoi schimbi trenul spre sud la Ulan Ude.

Călătoria începe în gara Yaroslavsky din Moscova, într-o dimineaţă confuză când puţini dintre cei care merg până la celălalt capăt al Rusiei ştiu ce îi aşteaptă. Un drum lung de şapte zile care trece prin Ekaterinburg şi Novosibirsk, pe lângă lacul Baikal, cel mai adânc şi cel mai mare lac din lume, şi ajunge la Vladivostok, pe coasta mării Japoniei.

http://m.blog.hu/sz/szlawirtus/image/Transzibanszi/Trans-Siberian_Map.jpg

Transsiberianul este cea mai lungă cale ferată din lume şi o importantă arteră economică a Rusiei. Inginerii au început construcţia, care a durat între 1891 şi 1916, din capete opuse şi au mers înspre centru, iar la aceasta au participat condamnaţi din insula Sahalin şi soldaţi ai armatei ruse. Interiorul trenului nu arată precum poate te-ai aştepta, decorat în dulcele stil minimalist al comuniştilor de pretutindeni, ci aminteşte mai degrabă, ce-i drept doar pe alocuri, de vremea ţarilor.

http://www.seat61.com/Trans-Siberian.htm

http://www.kateschelter.com/blog/2009/12/jennifer-missoni-on-the-trans-siberian-railway/

Curând, lăsăm în urmă Moscova. Peisajul este întrerupt din când în când de câte un sat pe lângă care trecem în mare viteză. Trenul opreşte apoi în Vladimir,  Nizhny Novgorod, Kirov şi Perm, iar după o zi şi 1778 de kilometri ajungem în Ekaterinburg, la graniţa dintre Europa şi Asia. De aici începe Estul sălbatic: Siberia.

Va urma.

Surse: www.wikipedia.org.
http://hubpages.com
http://www.seat61.com
http://www.trans-siberia.com

Cristi

Oportunitati de cariera pentru tinerii someri

Updates: Ziare.com vrea colaboratori. Plata se face printr-un calcul complicat referitor la numarul de vizualizari si comentarii per articol.

Ciao.ro cauta editori. Dupa cum suna anuntul, cred ca internshipul este neplatit.

Pe vremea vreunui voda viata era simpla. Flacaii erau luati la oaste, iar mandrele aveau ca scop in viata sa fie sotii supuse si mame grijulii. In epoca lui Boc si a balaurului numit criza proaspetii absolventi viseaza la stabilitatea si independenta date de un job. Ce ocazii le sunt oferite dupa o zi de cautari pe net?

Voluntariat - preferatul tuturor de altfel

• Comunicatori pentru Societatea Civila - poti sa alegi organizatia unde vrei sa faci practica dintr-o lista de institutii si asociatii. Stagiul se va desfasura intre 15 octombrie 2010 si 15 ianuarie 2011. Deadline inscrieri: 15 aug.
• BCR Open Romania, 19 - 27 sept 2010; data limita de aplicare: 1 sept.
• Bienala Tinerilor Artisti - implicare in evenimentul care va avea loc intre 15 sept - 7 nov; deadline: 5 sept
• Asociatia Young Initiative vrea bloggeri cu experienta in voluntariat care sa scrie despre voluntariat. Tinerii promit cookies si 0 ruble salariu de baza. Deadline: 27 august.
• Lume Buna - cauta inca 3 voluntari pentru activitatile bold-uite din lista; posturile sunt valabile pana se vor ocupa.
• Babel Story - voluntariat pe sales, marketing si advertising zic ei; durata: 1 - 3 luni. Au si un concurs simpatic - te joci de-a zeflemistul cu moartea si iti dau 150 lei.
• Colaboratori revista online - anuntul asta e iesit cu multa sudoare din fundul gandirii, dar il pun si pe el daca tot s-a chinuit Google sa il gaseasca.

Cursuri

• Scoala ADC*RO - cauta 60 de studenti pe care sa ii initieze in secretele advertising-ului si sa ii puna in legatura cu cateva dintre agentiile de creatie din Romania. Tariful de participare la cursuri este de 500 euro, dar organizatorii ofera si o bursa. Inscrierea se face pana pe 1 septembrie. Cu putina inspiratie iti poti trece in CV meseria de creativ;).
• Workshop-uri Buticul de PR - Larisa Toader vorbeste timp de o saptamana despre PR si probabil ca vorbeste bine. Taxa de prezenta - 150 lei. Deadline-ul depinde de perioada cand vrei sa faci cursul.

Un fel de joburi

• Targ online de cariera hipo.ro - pana pe 15 august. Mai multe info via In HR
• Executive Assistant la MediaPro Studios - COO-ul lor isi cauta o mana dreapta (unde COO = Chief Operating Officer, iar mana dreapta = carator de servieta).
• Vanzator pachete de publicitate pentru 118724 (e un numar de telefon, desi nu mi-e prea clar cui foloseste)

Daca esti intr-adevar disperat(a) si nu te ajuta cu nimic cele de mai sus, iti sugerez sa apelezi la masuri extreme. Ia la rand companiile din lista asta impartita pe domenii si trimite-le cate un mail in care sa iti expui păsul. Poate ai noroc si chiar cauta pe cineva.

Voi incerca sa actualizez articolul pe masura ce apar oportunitati. Bafta!

Jimmy, urs cu sapca