O calătorie imaginară 2: De la Moscova la Vladivostok

Ekaterinburg

Trenul gâfâie precum un fumător înrăit atunci când intră în gara din Ekaterinburg, primul oraş în care ne vom opri pentru câteva zile. Frigul te loveşte aprig de cum pui piciorul pe peron. Yuri, rusul cu care am pălăvrăgit în tren ore întregi ca să ne mai treacă din plictiseala unui drum lung de 1800 de kilometri, îmi spune că am venit cam nepregătit pentru iernile siberiene şi mă sfătuieşte să-mi cumpăr un cojoc de la un anume comerciant local, ‘’prinţul’’ Mişkin. Ne dăm întâlnire mai pe seară la un pahar de vodcă şi o porţie de plăcintă siberiană, o combinaţie stranie de somon şi orez, dar delicioasă după cum mă asigură Yuri.

În tren am avut destul timp să citesc câte ceva despre Ekaterinburg, oraş construit în timpul lui Petru cel Mare, dar şi locul unde ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a fost executat de către bolşevici. Au urmat alţi ţari, total lipsiţi de umor şi înveşmântaţi în hainele gri ale marxism-leninismului, dar urmărind acelaşi scop secular: expansiunea imperiului rusesc. Ekaterinburg pare a fi însă un oraş plin de umor. Prima mea oprire după ce m-am instalat la hotel a fost un restaurant cu specific comunist, unde poţi citi bancuri sovietice fără a risca deportarea. În Ekaterinburg mai găseşti un cimitir al Mafiei, precum şi o tastatură uriaşă, din piatră. Poţi vizita biserica ridicată în 2003 pe locul unde ţarul Nicolae a fost executat, muzeul ''Expoziţiei istorice'' unde se afla cea mai veche sculptură în lemn din lume, datând cu aproape 10 000 de ani în urmă sau poţi merge la o piesă de teatru.

''Church on the blood'', biserica ridicata pe locul unde au fost asasinati ţarul Nicolae al II-lea şi soţia sa.

Sursa poza: http://www.flickr.com/photos/

Autor: man@Che.

Sursa poza: http://www.flickr.com/photos/

Autor: man@Che.

  

Dar dacă nu te interesează toate astea, poţi merge la un concert rock, aşa cum am făcut eu cu Yuri, prietenul meu rus, într-o sâmbătă seară. Yuri mi-a spus că mergem să vedem trupa Chaif, o trupă cunoscută în Rusia, care cântă ceea ce se cheamă Ural rock (după numele munţilor Ural, zonă unde se află şi Ekaterinburg), considerat un subgen al rockului. Deşi n-am înţeles mare lucru din ce am auzit în acea seară, o melodie mi s-a părut că surprinde esenţa poporului rus, dincolo de aberaţiile politice; un popor care are conştiinţa absurdului, cu o inclinaţie către grandios, un grandios adesea şubred, dar care e gata oricând să dea dracului totul pentru o beţie purificatoare.

După concert am băut o vodcă. Şi chiar mai multe.

Scena din ''Barbierul din Siberia'', regia: Nikita Mihalkov.

Surse: wikipedia.com

www.flickr.com

Cristi

What's my line?

Show-ul TV "What's my line" (WML) i-a avut ca invitati pe Walt Disney, Salvador Dali, Ronald Regan, Donald Duck, Woody Allen, Nat King Cole, Alfred Hitchcock, Elizabeth Taylor si multe alte nume de legenda de-a lungul celor 25 de ani de emisie fara sa aiba pretentia sa fie categorisit drept cultural.

Pe Wikipedia este descris ca emisiunea-concurs de tip panel cu cea mai lunga difuzare in prime time din SUA (1950-1967 alb-negru; 1968-1975 color). Panelul era alcatuit din patru celebritati care incercau sa afle meseria unui concurent (line of work), punandu-i doar intrebari la care el sa raspunda prin da sau nu. Runda se termina fie dupa 10 raspunsuri "nu", fie cand moderatorul decidea sa ii puna capat sau cand un membru al panelului descoperea ocupatia invitatului. Majoritatea emisiunilor includea doua sau trei astfel de runde standard, dar si un segment in care aparea un invitat misterios caruia panelistii trebuiau sa ii ghiceasca identitatea.

Dali participa la WML si revine pe blogul nostru.

Invitatul misterios era o persoana publica sau cineva apropiat celor din panel. Ca sa nu-l recunoasca, acestia aveau ochii acoperiti, iar el isi schimba adeseori vocea. Nat King Cole fluiera o data pentru "da" si de doua ori pentru "nu".

Emisiunea se incadra in stilul cuminte-conservator al mijlocului de secol XX, punand la loc de cinste manierele si eticheta. Invitatii purtau haine de seara, John Daly - gazda show-ului timp de 17 ani - li se adresa cu numele de familie. Cu toate astea, replicile acide si pline de umor erau mereu prezente, iar moderatorul, in incercarea de a lamuri raspunsul la o intrebare, nu facea decat sa il incurce si mai tare. Totul era transmis in direct, astfel ca telespectatorii au putut vedea cum un intrus este scos de pe platou si un concurent a fost recunoscut drept hot si arestat dupa ce a particpat la WML.

Emisiune din '68. Noul moderator are mai putin farmec, Dustin Hoffman pare speriat, iar blonda vrea sa-l agate. Reclamele de la inceput si de la sfarsit seamana insa atat de bine cu alea pe care le vedem noi azi la TV, incat imi dau seama ca nu suntem decat cu 50 de ani in urma esentei advertisingului.

Aveti propuneri de mistery guests pentru o varianta autohtona a emisiunii? Eu ma tem de Monica Columbeanu, Botezatu si Dan Diaconescu.

Brought to you by Wikipedia, IMDB, YouTube & Jimmy

Va las cu Regan, care, inainte sa fie presedinte, a fost actor. 

O călătorie imaginară: de la Moscova la Vladivostok

Uneori nu-mi place Occidentul, deşi nu l-am vizitat deloc. În necunoştinţă de cauză, îmi pare că organizarea riguroasă a ţărilor pe care cu invidie le numim civilizate nu lasă loc imprevizibilului. În plus, prea multă butaforie, tradiţii decedate de mult în spiritul popoarelor, dar resuscitate pentru ochii turiştilor, stereotipuri întreţinute pentru a se potrivi cu aşteptările vizitatorilor. Îmi plac ţările care nu se machiază pentru turişti, care se desfăşoară imprevizibil, natural, contradictoriu, greu de pătruns. O astfel de ţară este Rusia, mereu o mare putere înapoiată, un vecin mai mult decât incomod, expansionist şi adesea psihotic. Şi o altă astfel de ţară este Mongolia, locul unde, în afară de imperiul vast, dar efemer al lui Ginghis Han, parcă nu s-a mai întâmplat nimic altceva. O ţară tăcută, ignorată, cu un ritm propriu. Le poţi vizita pe amândouă dacă faci o călătorie cu Transsiberianul şi apoi schimbi trenul spre sud la Ulan Ude.

Călătoria începe în gara Yaroslavsky din Moscova, într-o dimineaţă confuză când puţini dintre cei care merg până la celălalt capăt al Rusiei ştiu ce îi aşteaptă. Un drum lung de şapte zile care trece prin Ekaterinburg şi Novosibirsk, pe lângă lacul Baikal, cel mai adânc şi cel mai mare lac din lume, şi ajunge la Vladivostok, pe coasta mării Japoniei.

http://m.blog.hu/sz/szlawirtus/image/Transzibanszi/Trans-Siberian_Map.jpg

Transsiberianul este cea mai lungă cale ferată din lume şi o importantă arteră economică a Rusiei. Inginerii au început construcţia, care a durat între 1891 şi 1916, din capete opuse şi au mers înspre centru, iar la aceasta au participat condamnaţi din insula Sahalin şi soldaţi ai armatei ruse. Interiorul trenului nu arată precum poate te-ai aştepta, decorat în dulcele stil minimalist al comuniştilor de pretutindeni, ci aminteşte mai degrabă, ce-i drept doar pe alocuri, de vremea ţarilor.

http://www.seat61.com/Trans-Siberian.htm

http://www.kateschelter.com/blog/2009/12/jennifer-missoni-on-the-trans-siberian-railway/

Curând, lăsăm în urmă Moscova. Peisajul este întrerupt din când în când de câte un sat pe lângă care trecem în mare viteză. Trenul opreşte apoi în Vladimir,  Nizhny Novgorod, Kirov şi Perm, iar după o zi şi 1778 de kilometri ajungem în Ekaterinburg, la graniţa dintre Europa şi Asia. De aici începe Estul sălbatic: Siberia.

Va urma.

Surse: www.wikipedia.org.
http://hubpages.com
http://www.seat61.com
http://www.trans-siberia.com

Cristi

Cecenia, un ghimpe in coasta rusilor

Dorinta de expansiunea, teama ca celalalte populatii supuse i-ar putea urma exemplul si, mai tarziu, dar nu mai putin important din punct de vedere strategic, faptul ca teritoriul cecen este traversat de o importanta conducata de petrol ce porneste din Marea Caspica au determinat Rusia sa considere pastrarea Ceceniei o problema de siguranta nationala

Cecenia, o provincie ruseasca de doua ori si-un pic cat Dobrogea, s-a folosit de orice perioada de instabilitate  a Rusiei (Revolutia din 1905, cea din 1917, Razboiul Civil Rus si colectivizarea fiind doar cateva) pentru a incerca sa isi recapete independenta. Revoltele au fost reprimate, de cele mai multe ori  violent. Catre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Stalin i-a deportat pe ceceni in Siberia si Kazahstan, acuzandu-i ca au colaborat cu nazistii. Pe fondul relativei liberalizari de dupa moartea lui Stalin, Hrusciov le-a permis celor care au supravietuit sa revina acasa. 

In 1991 Cecenia si-a declarat independenta prin referendum. Limba rusa nu a mai fost predata in scoli, iar statul cecen si-a batut moneda. Presedintele nou ales a dat tuturor cetatenilor dreptul de a purta arma. Tara era insa intr-o criza politica si economica de proportii si, la numai trei ani de la nastere, a fost nevoita sa faca fata unui razboi - Primului Razboi Cecen (1994 - 1996).

Desi rusii aveau mai multi oameni si armament mai bun, au cucerit doar zona de nord a Ceceniei. Elţin si-a dorit propriul lui razboi-fulger, o victorie rapida si absoluta, dar nu a facut decat sa trimita armata in mijlocul unor lupte de gherila. Partizanii ceceni au folosit capcane, ambuscade, mine, aruncatoare de grenade si au luat ostatici, toate aceste tactici ducand la scaderea moralului trupelor rusesti si asa prost antrenate. Desi Cecenia a castigat, situatia socio-politica a tarii era mai proasta decat cea de dinainte de razboi.

„Nici unul nu arăta ură faţă de ruşi. Sentimentul pe care îl aveau cecenii, atît tineri cît şi bătrîni, era mai puternic decît ura. Era... o asemenea repulsie, dezgust şi uluire la cruzimile inutile ale acestora, încît dorinţa de a-i distruge, ca şi dorinţa de a ucide şoareci, păianjeni otrăvitori sau lupi, era la fel de naturală ca şi instinctul de conservare.“ 

Tolstoi, dupa ce a vazut distrugerea unui sat cecen (aprox. 1850)

Cel de-al Doilea Razboi Cecen (1999 - 2000; 2000 - 2009). Rusii au trimis aviatia militara si trupe de elita intr-o ofensiva mult mai bine planificata. Au cucerit usor mare parte a teritoriilor si au recapatat controlul prin cucerirea capitalei Gronzîi. A fost instaurat un regim politic pro-Moscova. Cecenia era din nou sub autoritatea Rusiei.

Din 2000 razboiul a intrat intr-o noua faza, cea de gherila. Rebelii ceceni au recurs la asasinate, atacuri sinucigase si luari de ostatici (va amintiti, poate, de atacul asupra teatrului din Moscova). Principalele lor revendicari au vizat independenta si rechemarea militarilor rusi din Cecenia.

In aprilie 2009 Kremlinul a pus capat represariilor si a retras o parte din trupe.

*

Unde gasiti informatii suplimentare (daca nu v-ati plictisit inca):

Despre provinciile caucaziene

Despre Cecenia
Monitorul Expres

Arborele lumii, nr. -, Istorie universala - Criza din Cecenia

Sursa poza

Jimmy

Istoria publicitatii: epoca premoderna

Publicitate s-a facut de cand lumea. Putem spune chiar ca sarpele din gradina raiului a fost primul brand manager. Oriunde si oricand a existat un produs de vanzare, s-a simtit nevoia de a-l face cunoscut musteriilor. Inca de prin anul 3000 i.e.n, in Babilon se foloseau tablite de lut pentru a face reclama unor bunuri si servicii. Vechii egipteni utilizau papirusurile pentru a anunta recompensele promise pentru returnarea sclavilor fugiti. Grecii au adaugat muzica artei publicitatii. Pe strazile oraselor grecesti puteai intalni strigatori, insotiti de muzicanti, care anuntau sosirea corabiilor cu vin sau alte produse. Si cum dupa o carafa de vin merge o vizita la bordel, in ruinele orasului Pompei s-a descoperit o tablita care promova un astfel de asezamant bahic.

Strigatorii erau folositi si in Evul Mediu si, pentru ca populatia nu stia sa citeasca, magazinele erau dotate cu imagini care sa sugereze produsele comercializate: un costum pentru croitorie, o potcoava pentru fierarie etc. Publicitatea a facut un pas inainte odata cu inventarea tiparului pe la mijlocul secolului XV. Se foloseau afise si fluturasi in scopuri publicitare, iar in 1472 o bucata de hartie distribuita manual anunta vanzarea unei carti de rugaciuni.

In Anglia secolului XVII, apar primele reclame in ziare. Acestea promovau, in principal, carti si medicamente. Predecesorul agentiilor de publicitate moderne este considerat magazinul lui Volney B. Palmer din Philadelphia, SUA (1840). Acest magazin era specializat in achizitionarea de spatii de publicitate in diverse ziare, spatii care erau vandute apoi celor interesati sa-si promoveze produsele.

O industrie a publicitatii incepe sa se dezvolte de pe la mijlocul secolului XIX, odata cu progresele tehnologice ale revolutiei industriale care au permis o inflatie de bunuri si servicii, precum si largirea pietelor.

Dar despre asta in episodul urmator.

Surse: Wikipedia, www.abm.ro, www.epublicitate.net
Dan Petre, Introducere in publicitate, Ed. Comunicare.ro, 2004
Mark Tungate, AdLand. A global history of advertising.

Foto: Flyer din Japonia care promoveaza un medicament traditional numit Kinseitan (1806)
Sursa: Wikipedia

Cristi 

Poveste cu Trabant

Am sa va spun povestea unui paradox. Povestea unui simbol al economiei planificate, dar si al caderii comunismului. Am sa va spun povestea Trabantului.

A fost odata, intr-o epoca indepartata, dar intr-un spatiu apropiat, o masina care era alintata de oamenii acelor vremuri Trabi. Ca sa obtii una trebuia sa te treci pe o lista si sa astepti pana la 15 ani. Din cauza asta, ea a fost personajul a doua intamplari atipice: masinile second-hand erau mai scumpe decat cele noi, iar posesorii lor deveneau adevarati experti in repararea lor.

Eroul nostru a inceput sa fie produs in 1957 intr-una dintre tarile stapanite de dusmani, Germania de Est. A fost autovehiculul intalnit cel mai des pe strazile ei pentru 34 de ani, timp in care s-au produs 3 milioane si un pic de exemplare. Putea fi vazut si prin Romania in vesela lui nuanta gri-metalizat.

Trabantul a ajuns celebru in Occident dupa caderea Zidului Berlinului, cand multi germani au trecut din Germania comunista in cea vestica folosindu-l. La scurt timp, masinile zaceau abandonate prin oras si puteau fi cumparate cu cel mult cateva marci sau erau date pe gratis celor care le doreau. 

Trabant abandonat, Leipzig, 1990

In 1991, Trabantul a murit. Ultimul model, Trabant 1.1, a iesit pe poarta fabricii cu destinatia muzeul automobilelor din Zwickau.
Odata cu trecerea anilor, oamenii au devenit nostalgici dupa viata din Germania de Est. Acest trend este cunoscut sub numele de Ostalgie sau Soviet Chic. Trabantul si alte produse si branduri care amintesc de fostul regim sunt din nou cautate, ajungandu-se chiar la cumpararea de DVD-uri cu inregistrarile emisiunilor din acea perioada. Exista cateva proiecte prin care se doreste ca faimoasa masinuta plina de istorie sa intre din nou in productie.

Caracterizarea personajului

Trabantul putea sa atinga o viteza maxima de 112 km/h si traia cam 28 de ani. Nu avea indicator de combustibil si nici pompa de benzina. Rezervorul era pus cat mai sus sub capota pentru ca benzina sa ajunga in carburator datorita gravitatiei. Nivelul de combustibil era verificat cu o tija marcata care se introducea in rezervor. In detalii mai tehnice de atat nu ma bag ca se complica povestea.

Polua foarte mult. Cam de sapte ori mai mult decat o masina din ziua de azi. Fumega de-a dreptul. Zvonurile si bancurile ziceau ca e facut din carton, dar, de fapt, era facut din duroplast. Duroplastul este un material plastic intarit cu fibre de bumbac, hartie sau lana reciclate. Din el se fac capacele de WC. 

Trabantul este astfel prima masina facuta din materiale reciclate, dar duroplastul la randul sau nu mai poate fi reciclat, iar arderea lui produce gaze toxice.

Trabant de nunta

De-a lungul timpului, Trabantul si-a schimbat titlurile, dar nu si infatisarea:

• Trabant 500 (sau P50), produs intre 1957 si 1962
• Trabant 600, 1962 - 1964
• Trabant 601, 1963 - 1991, toate 3 cu motor in doi timpi, cu doi cilindri de 18CP (p-asta sa o dezlege criticii literari)
• Trabant 1.1, cu motor Volkswagen, 1990 - 1991
• Trabant 800 RS, versiunea pentru raliu

Bancuri despre Trabant:

An East German driver pulled into a service station and asked, "Can I get a windshield wiper blade for this Trabi?" The mechanic looked the car over for a long time and finally said, "Okay, it's a trade!"

During a visit to Leipzig, a wealthy oil sheikh heard that there is a car with a delivery time of over ten years. Since Rolls Royce usually delivers more quickly than that, it must be quite an exceptional car, which he would certainly have to have in his collection. He made a request to order this Trabant. In Zwickau, they're aware of this great honor, so they immediately change the running Five-Year Plan and bring forward a specimen. In the container, the car reaches the emirate in a handful of weeks. The happy oil sheik immediately called his friends together, opened the container, and exclaimed in surprise: "Gosh, they have incredibly long delivery times, but at least they send you a cardboard model in advance — and the best, you can even drive it!"

Pictura pe bucata ramasa din Zidul Berlinului, care ii reprezinta pe

  Leonid Brejnev (conducatorul Rusiei dupa Hrusciov)

 si pe Erich Honecker (conducatorul RDG intre oct. 1976 - oct. 1989)

 pupandu-se intr-un Trabant

Surse: Wikipedia, Trabi.ro
Foto: Wiki, TrekEarth

Jimmy

Legenda printului-zeu: Cand Rama e erou, nu margarina

Inainte de scrierea istoriei, se povestea ca a trait un print numit Rama, intaiul fiu al conducatorul Kosalei, un regat din nordul Indiei. Rama s-a casatorit cu Sita, o frumoasa printesa, reusind sa indoaie si sa rupa un arc pe care nici unul dintre ceilalti pretendenti ai fetei nu a putut sa-l incordeze.

Rama trebuia sa ii urmeze tatalui sau la tron, dar regele a fost nevoit sa il numeasca succesor pe Bharata - fiul sau cu alta sotie - ca sa-si achite o datorie de onoare. Rama a plecat din regat, izgonit de fratele sau, si a ajuns intr-o padure fermecata, unde a salvat mai multi oameni de niste spirite malefice. Pazitorul padurii, un demon cu zece capete pe nume Ravana, s-a maniat pe el si a rapit-o pe Sita.

Ravana, demonul rege al insulei Lanka

Pentru ca era un om bun, Rama a fost ajutat de o armata de ursi si maimute sa il invinga pe demon si sa isi salveze sotia. S-a temut insa ca ea l-a inselat in timpul captivitatii. Ca sa isi dovedeasca fidelitatea, fata a sarit in mijlocul unui rug, dar a scapat nevatamata de flacari cu ajutorul zeului focului. 

Intors in orasul sau natal, a fost incoronat, dar oamenii continau sa puna la indoiala puritatea nevestei lui. Rama a exilat-o, iar ea a fugit in padure, unde inteleptul Valmiki i-a oferit adapost. Fata a nascut doi copii si cei doi soti s-au reunit pentru o scurta perioada. Pentru a-si dovedi inca o data nevinovatia, Sita a cerut zeitei pamantului sa o inghita, iar dorinta i-a fost indeplinita. Rama a renuntat la tron in favoarea fiilor sai si s-a ridicat la cer.

Legenda lui Rama este povestita in poemul epic Ramayana, scris, pare-se, de inteleptul Valmiki in sanscrita. Nu se poate spune daca eroul a existat cu adevarat sau nu. In religia hindusa, Rama este considerat cea de-a saptea incarnare a zeului Vişnu, punte de legatura cu divinitatea si calea spre mantuire. Sita este idealul feminitatii, devotata si casta. Generalul-maimuta Hanuman, conducatorul armatei maimutelor, este exemplu de devotament fata de un stapan divin.

Rama si Sita

Inainte sa moara, hindusi il invoca cel mai des pe Rama. Ultimele cuvinte ale lui Gandhi, dupa ce a fost impuscat, au fost: "Hey, Rama!". O versiune televizata a epopeei, difuzata in anii '80 a avut o audienta formata din 700 de milioane de hindusi. Acum doua secole, un rege thailandez a poruncit ca poemul sa fie tradus in limba sa. De atunci, fiecare rege al acestei tari (budiste) isi ia titlul de Rama pentru a dovedi ca este suveranul de drept. In 1922, o multime de hindusi a distrus o moschee, construita in timpul invaziei mogule (sex XVI) pe locul presupus al nasterii lui Rama. Exista numeroase versiuni si repovestiri ale Ramayanei, una celebra apartinand poetului Tulsidas.

In India, 4 din 5 locuitori sunt hindusi. Hinduismul a controlat viata sociala si economica a tarii, chiar si atunci cand aceasta s-a aflat sub dominatia mogulilor sau a englezilor.

Dictionar

• Hinduism = cea de-a treia mare religie a lumii, dupa islamism si crestinism, cu aproximativ un miliard de adepti, majoritatea in India, care are la baza traditiile vedice.
• Mahabharata = cel mai lung poem epic din lume, epopeea pereche a Ramayanei, de 2 ori mai mare decat ea si de aproximativ 10 ori mai mare decat Iliada si Odiseea impreuna.
• Vedele = colectie de imnuri ale indo-arienilor, care reprezinta textul central al hinduismului. Dateaza din anul 1000 I.HR. Au fost scrise in sanscrita. Budismul nu a acceptat autoritatea Vedelor si a devenit religie distincta.
• Brahman =  conceptul divinitatii in religia hindusa. Inseamna neschimbat, infinit, imanent, fara inceput si fara sfarsit, esenta divina a naturii, timpului, spatiului, fiintei si a intregului Univers. A nu se confunda cu brahmani (preoti) sau cu Brahma = zeu personalizat, unul dintre membrii trinitatii Trimurti
• Trimurti = triada hindusa formata din zeii Brahma - creatorul, Shiva- protectorul, Vishnu - distrugatorul. Triada poate fi reprezentata prin trei capete ale unui singur corp sau prin trei fete ale aceluiasi cap, fiecare indreptata in alta directie.

Cei trei zei, Brahma, Vishnu, Shiva (de la stanga la dreapta)

• Arieni = populatii indo-iraniene. Aveau pielea deschisa la culoare. De la ei vine sistemul indian de caste si obiceiul purificarii celor morti prin ardere. In 1786, filologul Sir William Jones a observat asemanari intre sanscrita, greaca, latina, persana si alte limbi si a presupus ca aceste limbi indo-europene au un stramos comun, arian. Acest lucru i-a facut pe unii fanatici sa afirme ca rasei ariene i se datoreaza tot progresul omenirii si ca ea este superioara celorlalte rase.
• Sanscrita = limba antica, folosita in scrierile si ceremoniile religioase ale hinduismului si budismului. Una dintre cele 22 de limbi oficiale ale Indiei.

Surse:

Poveste si definitii: Cand, unde & cum s-a intamplat, Adrian Cioroianu et al, Editura Reader's Digest

Lamuriri si poze: Wikipedia

Jimmy

Inchisoarea in care a stat Ceausescu

Privesc din Doftana

Pe vremea cand Partidul Comunist se afla inca in ilegalitate, Nicolae Ceausescu, pe atunci tanar proletar, a fost arestat de mai multe ori (vreo' sase) si considerat „agitator comunist periculos” si „distribuitor activ de material de propaganda comunista si antifascista”. In 1936 este inchis la penitenciarul Doftana pentru doi ani.

Doftana fusese construita in 1895, in timpul lui Carol I, in localitatea Telega din Prahova. A fost facuta dupa model belgian, cu mai multe aripi, fiecare avand o curte interioara.  Avea o camera de tortura si ateliere de tamplarie si fierarie. O legenda povesteste ca fiica unui mosier, Paraschiva, a fost violata de cativa ocnasi care sapau la minerele de sare din zona. Ea il roaga pe rege sa ridice o inchisoare si plateste o parte cu banii ei.

De-a lungul existentei sale, inchisoarea a gazduit si alti oameni politici cunoscuti, pe langa Ceausescu:

• Max Goldstein (anarhist, responsabil de un atac cu bomba la Senat, in 1920; moare de pneumonie in 1924 in inchisoare)
• Corneliu Zelea Codreanu 
• Horia Sima (conducatorul legionarilor, dupa moartea lui Zelea Codreanu)
  
• Gheorghe-Gheorghiu Dej (conducatorul comunist al Romaniei, inainte de Ceausescu)
• Gheorghe Apostol (principalul contracandidat al lui Ceausescu la sefia Partidului Comunist Roman, dupa moartea lui Dej)
  

Dupa 1960 a devenit Muzeul Eroilor Doftanei, loc de cinstire a comunismului, unde Intaiul dintre Cizmari a suferit sub asuprirea jugului capitalist. Cel mai des aici se investeau pionierii si veneau elevii si oamenii muncii, cu ocazia unor vizite organizate.

Odata cu revenirea democratiei, inchisoarea Doftana a fost lasata in paragina. A trecut din subordinea Ministerului Culturii in cea a Primariei din Telega.

"Bugetul comunei este de 1,5 miliarde de lei, bani care nu ne ajung nici pentru salarii. Daca nu am primi bani de la Consiliul Judetean, am da faliment ca institutie. Nu putem face nimic pentru ca nu avem fonduri. Nici investitori nu putem gasi atit timp cit nici macar o caramida nu poate fi miscata un centimetru pentru ca este monument istoric", spune Ion Buga, primarul comunei, intr-un articol din Evenimentul Zilei.

De atunci, oamenii au furat tot ce se putea cara: gratiile de la geamuri, paturile, lanturile, instrumentele din camera de tortura. Lemnul a fost luat de localnicii saraci si pus pe foc, iar putinii vizitatori si-au scrijelit numele pe peretii celulelor. Zidurile din piatra de munte sunt singurele care inca rezista dupa mai mult de 100 de ani si vreo sase cutremure puternice. Azi, cladirea nu se poate vizita oficial deoarece exista riscul ca zidurile sa se prabuseasca, dar se inchiriaza pentru jocuri de paintball, cu preturi intre 800 si 1500 RON.

Am renuntat demult sa plang situatia monumentelor istorice din Romania. Nu ma frapeaza nici ca se joaca paintball intr-o inchisoare veche de un secol. Ma intreb insa cine raspunde daca vreunul din tinerii aia veniti sa se distreze moare prins sub ceva daramaturi si ce fac organizatorii ca sa evite asta.

Versurile melodiei de mai sus, scrise de Teodor Rudenko, apropiat al lui Gheorghiu Dej si ambasador in China comunista:

Privesc din Doftana prin gratii de fier
Departe, în zare, un petic de cer.
E cerul sub care inchisă şi ea
Se mistuie-n chinuri tovaraşa mea.

Puternici şi tineri şi plini de avînt,
Cerut-am noi muncă şi-un loc pe pămînt,
Dar nu ne lăsară ciocoii pe noi
Şi-n lupta cea grea am căzut amîndoi.

Acum stau în fiare bătut şi flămînd,
Ea zace bolnavă abia răsuflînd.
Călăii ne-omoară în ghearele lor,
Să nu ne întoarcem ‘napoi la popor.

Azi spargeţi-mi zidul şi lanţul sfăr’maţi,
Să zbor ca un şoim peste ‘nalţii Carpaţi.
Să strîng înc-o dată tovaraşa mea
Şi iar să m-arunc în lupta cea grea!

Sursa, poze1 si poza2

Jimmy

Experimente celebre în psihologia socială

În anii '60, Stanley Milgram a realizat unul dintre cele mai cunoscute şi şocante totodată experimente din psihosociologie. Milgram a studiat fenomenul obedienţei, adică al supunerii faţă de autoritate. Subiecţilor li s-a cerut să aplice şocuri electrice unei persoane legate la un generator electric de fiecare dată când aceasta greşea asocierea unor cuvinte. Sarcina ''elevilor'' era să înveţe o listă de 40 de perechi de cuvinte ( cer - albastru, raţă - sălbatică etc.), iar apoi să o reproducă din memorie. Când greşeau, li se administra un şoc electric. Bineînţeles, persoana legată la generator, ''elevul'', era un complice al experimentatorului care fusese instruit cum să reacţioneze la fiecare nivel de intensitate al curentului electric ( să geamă, să urle de durere şi, la intensitatea cea mai ridicată, să nu mai aibă nici o reacţie ) şi, de asemenea, să dea răspunsuri greşite. Generatorul fiind trucat, elevului nu îi era administrat decât un şoc nepericulos, însă subiecţii naivi, cei care trebuiau să aplice pedeapsa, erau conştienţi că administrează şocuri foarte puternice, chiar mortale. Generatorul electric era prevăzut cu 30 de butoane pe care erau inscripţionate numărul de volţi - de la 15 la 450 - şi intensitatea asociată cu numărul de volţi - de la şoc slab la periculos. La prima eroare a elevului, subiecţii erau instruiţi să aplice un şoc de 15 volţi, la a doua greşeală 30 de volţi şi tot aşa până la şocurile letale de 450 de volţi. Când subiecţii naivi încercau să se opună ordinului experimentatorului, care se afla în aceeaşi cameră cu ei, acesta intervenea, cerându-le să continue. 25% au administrat şocuri de 450 de volţi, 65% şocuri puternice. Subiecţii treceau într-o stare agentică, ''se considerau doar agenţi ai unei voinţe care îi depăşeşte (întocmai ca mulţi ofiţeri nazişti care au executat ordinele lui Hitler)''1.

În versiunile ulterioare ale experimentului, Stanley Milgram a modificat unele dintre circumstanţe. De exemplu, când a mutat locul de desfăşurare al experimentului de la universitatea Yale într-o casă oarecare, supunerea faţă de ordinele experimentatorului a scăzul de la 65% la 48%. De asemenea, când experimentatorul nu se mai afla în aceeaşi cameră cu subiectul şi transmitea ordinele prin telefon, mai puţin de 25% dintre subiecţi aplicau şocuri electrice.

Un deceniu mai devreme, Solomon Asch realiza un experiment care arată că oamenii pot sfida uneori chiar şi evidenţa pentru a evita criticile celorlalţi. Subiecţilor li se cerea să evalueze lungimea a trei linii şi să spună care dintre aceste linii este egală cu segmentul de dreaptă etalon. Atunci când au fost testaţi individual, subiecţii nu au greşit decât de două ori. Însă, când în camera de evaluare au fost introduşi complicii experimentatorului iar aceştia dădeau răspunsuri greşite, 75% dintre subiecţii naivi s-au conformat cel puţin o dată părerii eronate a grupului.

Mai jos, un alt experiment celebru, cel al lui Philip Zimbardo, care studiază efectele asumării unui rol de prizonier sau de gardian într-o închisoare.

1 Chelcea, Septimiu et. al. Psihosociologie. Bucureşti: editura Economică, 2006, cap. VII, p. 140

Surse: Chelcea, Septimiu et. al. Psihosociologie. Bucureşti: editura Economică, 2006

Cristi

Cine a fost Petre Ţuţea?

Micul Dictionar Enciclopedic spune asa:
Ţuţea Petre (1902-1991 n. Boteni jud. Muscel) - ganditor si orator roman. Reflectii in maniera socratica, asupra unor teme filozofico-religioase: omul, cunoasterea, iubirea, Dumnezeu («Philosophia perennis», «Intre Dumnezeu si neamul meu», «Omul. Tratat de antropologie crestin»). Detinut politic.”
Wikipedia adauga: economist si om politic.

Viata
Baiat de preot, Ţuţea a fost simpatizant al miscarii legionare, doctor in Drept Administrativ si a detinut functii inalte in diferite ministere intre anii 1933-1948. In 1949, dupa preluarea puterii de catre comunisti, a fost arestat, acuzat ca ar fi spion anglo-american si inchis in penitenciarul de la Ocnele Mari pentru cinci ani. Eliberat pentru o scurta perioada, este din nou arestat in 1956 si condamnat la 18 ani de munca silnica pentru uneltire impotriva statului. Este gratiat in 1964 prin amnistia generala a detinutilor politici, dupa ce fusese torturat si trecuse prin procesul de reeducare la inchisoarea Aiud.

Dupa ce a fost eliberat, a trait pana la sfarsitul vietii in saracie. In 1990 ii scria lui Cioran: “Am o dorinta, sa cumperi garsoniera mea, fiindcă nu vreau sa mor chirias: poate sa-ti serveasca vreodata la venirea ta in Bucuresti, impreună cu doamna. Este în centrul Bucurestiului, langa Cismigiu. Intr-o proprietate a lui Emil Cioran nu ma simt chirias.” Ţuţea a murit pe 3 decembrie 1991 si a fost inmormantat in satul lui natal. Se spune ca trupul sau a fost dus la groapa intr-un car tras de boi.

Gandirea
Gandirea filosofica a lui Petre Ţuţea nu alcatuieste un sistem, este fragmentata, neunitara. Filosoful vorbea cu aceeasi insufletire cu care scria, iar operei sale i se alatura numeroase fraze memorabile, rostite in discutiile cu cei din jur. Printre prietenii lui s-au numarat Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica si Nae Ionescu.

Se descria ca fiind roman, nationalist, crestin, ortodox si militarist. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este "322 de vorbe memorabile", o colectie de aforisme. (Ca sa aflati mai multe despre filosofia si opera lui Ţuţea, click pe cuvinte.)

“Un tampit mai mare ca mine nu exista, spunea el dupa alegerile din 1990, care i-au readus pe comunisti la conducerea tarii. Sa faci treisprezece ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost în stare."



*Excelsior [lat] = (mereu) mai sus; comparativ de superioritate al adj. excelsus (=sus)

Surse:
http://www.tutea.ro/
http://www.filozofianuantelor.org 
http://www.romfest.org/rost/pilot/centenar.shtml
http://www.romlit.ro/petre_uea 
http://www.romlit.ro/scriitori_n_arhiva_cnsas_-_petre_uea_n_ncercuirea_securitii
Wikipedia (ro & eng)
Definitie

Jimmy

Acesti romani au cazut vicitma altor romani

"Sub totalitarism - citim pretutindeni -, romanii au fost masificati; adevarata personalitate a fiecaruia dintre cei care au trait intre 1948 si 1989 nu s-a putut exprima cu adevarat si pe deplin. Sub totalitarism, romanii au fost lipsiti - cu forta si impotriva propriei vointe - de putinta de a construi destine individuale, de posibilitatea de a-si alege soarta, de a formula opinii politice, de a-si exprima gandurile. Sub totalitarism, romanii au trait sub imperiul fricii, asemenea unor fiinte traumatizate, in permanenta defensiva, framantate de grija traiului de fiecare zi."

"Aceste imagini epico-morale nu descriu societatea romaneasca din perioada totalitara, ci felul in care societatea romaneasca din anii '90 este dispusa sa isi aminteasca de comunism." [...]

"Aceasta interpretare a istoriei totalitare romanesti este menita sa ne faca sa uitam. Sa uitam ca romanii care au fost executati, intemnitati, internati, persecutati sau exilati vreme de cinci decenii n-au fost executati, intemnitati, internati, persecutati sau exilati de la sine, prin puterea si fapta unor instante impersonale pe care le numim "totalitarism", "comunism", "partid" ori "securitate". Toti acesti romani au cazut vicitma altor romani, promotori ai totalitarismului, teoreticieni ai comunismului, activisti ai partidului, lucratori ai securitatii. Daca romanii din prima categorie, cea a victimelor, nu poarta in niciun fel raspunderea pentru suferinta lor personala si pentru drama lor colectiva, romanii din cea de-a doua categorie au ales, fiecare in parte si toti impreuna, sa devina si sa actioneze in calitate de promotori ai totalitarismului, teoreticieni ai comunismului, activisti ai partidului, lucratori ai securitatii."

Daniel Barbu in Prefata la Liberalism si Democratie, de Norberto Bobbio

Micul dictionar al evreilor

• Sabatul - comemoreaza ziua de odihna a lui Dumnezeu, dupa cele 6 zile ale creatiei. Incepe vineri, inainte de apusul soarelui si se sfarseste sambata, dupa asfintit. Femeile aprind lumanari si se spun rugaciuni deasupra vinului (Kiddush) si deasupra painii (Mohtzi). In timpul acestei sarbatori, evreii nu au voie sa faca nici un fel de munca, nici macar sa aprinda focul, sa scrie sau sa foloseasca bani. Interdictia aprinderii focului s-a extins la interzicerea folosirii masinii si a electricitatii.
• Shalosh regalim (Cele trei festivaluri ale peregrinarii) - in Egiptul Antic si Iudeea, evreii faceau pelerinaje pana la Ierusalim, pentru a aduce ofrande in Templul Sfant. Dupa distrugerea templului (de catre romani), pelerinajul nu a mai fost obligatoriu.

1. Pesach - simbolizeaza eliberarea evreilor din robia egipteana si iesirea din Egipt, sub conducerea lui Moise. Nu se mananca paine sau produse dospite.
2. Shavout - evoca momentul cand lui Moise ii este revelata Tora (primele cinci capitole ale Vechiului Testament) pe muntele Sinai.
3. Sukkot - comemoreaza cei 40 de ani de ratacire prin desert, in drum spre pamantul fagaduit. Sunt construite adaposturi temporare in care se mananca timp de sapte zile, pentru a aminti de cele in care au locuit evreii in timpul exodului.

• Rosh Hashanah (Ziua Reamintirii) - anul nou ebraic, marcheaza inceputul unei perioade de zece zile in care evreii trebuie sa ceara iertare apropiatilor pentru greselile facute fata de ei in anul care a trecut.
  
• Yom Kippur (Ziua Ispasirii) - ultima dintre cele zece zile amintite anterior, in care evreii se imbraca in alb si se roaga pentru iertarea pacatelor. In aceasta zi nu au voie sa bea sau sa manance, sa se spele, sa se dea cu lotiuni sau sa aiba relatii sexuale.
• Hanukkah (Sarbatoarea luminilor) - comemoreaza victoria evreilor macabei asupra monarhiei seleucide din Siria, care încerca să elenizeze popoarele de sub dominaţia sa şi să distrugă religia evreiască. Preotii mai aveau ulei pentru mentinerea aprinsa a flacarii sfante din Templul din Ierusalim pentru inca o zi. Se spune ca, in mod miraculos, lichidul a ars opt zile, timp in care s-au preparat cantitatile de ulei necesare. Hanukkah nu este o sarbatoare importanta a religii mozaice, dar este printre cele mai cunoscute in Occident.
  
• Brit milah - ritualul prin care bebelusii de sex masculin sunt circumcisi in a opta zi de viata. Tot atunci primesc si numele lor evreu. Zeved Habat, o ceremonie pentru botezarea fetelor, se bucura de o popularitate limitata.
• Bar Mitzvah si Bat Mitzvah (pentru fete) - ritualul de trecere de la copilarie la maturitate. La fete are loc la 12 sau la 13 ani, iar la baieti la 13.
  
• Casatoria - se face intr-un chupah. La sfarsitul ceremoniei, mirele sparge o sticla cu piciorul, ca simbol al distrugerii Templului Sfant si al imprastierii poporului evreu.

Sursa text si poze: Wikipedia

Jimmy

Nişte reclame vechi

Reclamă Winston cu Fred şi Barney



Cica ar fi prima reclama McDonald's

Locul unde femeile pot deveni barbati

In zona de nord a Albaniei, o societate puternic patriarhala, inca se mai pastreaza stravechiul obicei potrivit caruia femeile nu sunt decat « saci facuti sa indure ». Ele au totusi o alternativa prin care pot sa isi depaseasca conditia sociala si sa ajunga respecate de colectivitate: trebuie sa devina barbati.

• Ce inseamna asta?

Femeia depune un juramant pentru a deveni Burnesha, adica pentru a capata statutul de barbat. Pentru asta ea trebuie sa ramana fecioara intreaga viata. Ritualul are loc de obicei in fata consiliului batranilor, dar unele fete aleg sa jure in intimitate. Ca semn al hotararii lor, isi taie parul si ies pe usa cu el in mana.

O Burnesha are toate drepturile si indatoririle unui barbat. De aici inainte, ea se va imbraca doar cu haine barbatesti, se va comporta ca un barbat, va putea fuma si scuipa in public, va fi ascultata in adunari, va putea purta Kalashnikov si cutit. Oamenii vor vorbi cu ea si despre ea la masculin.

• De ce ar vrea cineva sa o faca?

Femeile au foarte putine drepturi in comunitatile albaneze traditionale. Ele nu au voie sa voteze, sa fumeze, sa poarte ceas la mana, sa cumpere pamant, sa intre in anumite cladiri sau sa aiba unele meserii.

Exista un obicei conform caruia in ziua nuntii, tatal fetei ii da viitorului sau ginere, pe langa mana fiicei sale, si un glont cu care sa o impuste in caz ca nu ii va fi credincioasa si va aduce rusinea asupra sotului si a tatalui ei.

Motivele pentru care se recurge la acest ritual sunt diverse. Unele fete vor sa scape de o casatorie aranjata, altele o fac pentru a putea sa aiba grija de familia lor, in cazul in care parintii nu au urmasi baieti care sa o faca. Daca se casatoreste, fata este obligata sa se mute in casa sotului. Se intalnesc si situatii in care tanara este obligata de tatal ei sa depuna juramantul de Burnesha, ca averea lui sa fie mostenita mai departe in familie.

• Cui i-a venit ideea asta?

Existenta Burneshelor este facuta posibila prin codul de legi elaborat in secolul XV de Lekë Dukagjini – aghiotant al lui Skanderbeg, erou national albanez. Acest cod, denumit Kanun, reglementeaza toate aspectele vietii locuitorilor din zona de nord a Albaniei si a fost transmis pe cale orala timp de sute de ani, contribuind la intarirea constiintei nationale a poporului.

Traditia este pe cale de disparitie. In nordul Albaniei mai traiesc in jur de 40 de Burneshe, iar alte 10-12 se gasesc in Kosovo si Macedonia. Incalcarea jurmantului se pedepsea candva cu moartea, dar aceasta prevedere este rareori aplicata astazi. Cu toate acestea, femeile-barbat continua sa isi respecte angajamentul, altfel ar fi respinse de comunitate.

“In timp ce ma uitam la unele cupluri cum citesc, se uita la filme si isi plimba fericiti copii, m-am intrebat de mii de ori : De ce ma port ca un barbat ? Daca cumva am avut si eu un suflet pereche?” –Sanie Vatoci, Burrnesha, 60 ani.

“Am vazut fete pe jumatate goale care danseaza la discoteca. Mi-a fost mila de ele. Nu erau decat niste obiecte sexuale. Am fost tratata toata viata cu respect ca un barbat adevarat. Nu stiu sa calc haine, sa le spal sau sa gatesc, astea sunt treburi de femei. Fetele din ziua de azi sunt niste destrabalate.” – Diana Rakipi, Burrnesha, 54 ani.

Surse: wikipedia, descopera.ro; poza: NY Times

Jimmy

A murit o epoca

Pe 15 aprilie 1912 s-a scufundat vasul de croaziera Titanic. Erau peste 2200 de oameni la bord - pasageri si echipaj - din care au supravietuit 706. Stiti povestea. Ati vazut filmul / filmele.

Pe 31 mai 2009 a murit ultima supravietuitoare de pe Titanic. Se numea Milvina Dean si avea doar doua luni cand s-a imbarcat cu familia ei pe vaporul spre America, unde tatal ei voia sa isi deschida un magazin de tutun. Au ajuns pe Titanic din intamplare, din cauza unei greve pe vasul cu care urmau sa plece.

Fata, fratele si mama ei au reusit sa ajunga intr-o barca de salvare si au scapat. S-au intors in Anglia.

Aproape un secol mai tarziu, ca sa isi poata plati ingrijirea intr-un azil de batrani, Milvina a fost nevoita sa vanda colectionarilor cateva din obiectele pe care le detinea si care aveau legatura cu calatoria pe Titanic - printre care o valiza si o scrisoare.

Era mult prea mica pentru a-si putea aduce aminte de calatoria propriu-zisa, cu toate acestea odata cu Milvina Dean s-a stins o epoca. Epocile mor si ele odata cu oamenii care le-au trait, odata cu disparitia povestilor, a amintirilor, a experientelor.

Sursa informatii si poza: wikipedia
Jimmy

Regele de otel

„De ce sa nu incerci? Daca reusesti, cu atat mai bine pentru tine! Daca esuezi, o sa te intorci cu amintiri interesante“, ii spunea cancelarul prusac Bismark lui Carol von Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul Carol I, la pornirea acestuia din urma inspre Romania.

Prin 1866 Romania era un mic stat asezat la nord de Dunare, a carui unire era contestata odata cu abdicarea lui Cuza. Se afla inca sub supunerea Imperiului Otoman, caruia ii platea un tribut anual, motiv pentru care cel care ar fi acceptat sa ii devina rege risca sa aduca o mare dezonoare asupra familiei sale. Cu o puternica influenta balcanica, Romania era vazuta (pe buna dreptate) ca o tara cu standarde de viata sub nivelul celor din Occident si cu politicieni corupti.

La numai 27 de ani, Carol Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen - pe numele sau complet - nu a avut nicio retinere in a accepta sa preia tronul oferit de I. C. Bratianu in numele Romaniei. Supunerea fata de sultan nu reprezenta penru el un impediment atat de mare. Aceasta urma sa fie inlaturata la momentul oportun.

Carol a plecat spre Romania cu trenul, pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena - Budapesta. Din cauza conflictului care exista intre tara sa si Imperiul Austirac, a fost nevoit sa foloseasca un pasaport elvetian fals. A intrat in tara pe la Turnu Severin si pe 10 mai a ajuns in Bucuresti, unde i-au fost inmanate cheile orasului. A depus juramantul de credinta ca domnitor in limba franceza, "jur" fiind singurul cuvant rostit in romana. Coroana care i-a fost asezata pe cap in 1881, cand a devenit rege, era facuta din otelul unuia din tunurile turcesti capturate la Grivita in timpul razboiului de independenta.

Coroana se afla la Muzeul de Istorie din Bucuresti, iar o copie a sa se poate vedea la castelul Peles.

Regele Carol era o persoana rece si meticuloasa. Incerca sa impuna stilul sau si celor din jur. La putin timp de la venirea sa in tara, i-a convocat pe ministrii la o sedinta la palat, la ora 10. Pentru ei era prea de dimineata la 10 si au ajuns pe la 12, dar au gasit portile inchise. Carol plecase la vanatoare. A doua zi fiecare din ei a primit cadou un ceas de aur din partea regelui.*
Regina Elisabeta il caracteriza pe sotul ei drept o persoana care isi poarta coroana si in somn. Carol si Elisabeta au avut un singur copil, principesa Maria, care a murit de scarlatina la doar 3 ani.

In cei 48 de ani de domnie, Regele de otel a obtinut independenta Romaniei, i-a crescut prestigiul, a redresat economia si a pus bazele unei dinastii. In perioada sa a fost construit castelul Peles si s-a ridicat primul pod peste Dunare, intre Fetesti si Cernavoda, care sa lege nou-anexata Dobroge de restul tarii.

Pe 8 mai a fost lansat in cinematografe Carol I - un destin pentru Romania, cel mai nou film al lui Sergiu Nicolaescu.

Surse: descopera.ro & wiki 

*anecdota este povestita din amintirile vagi ale orelor de istorie, e posibil sa fi incurcat nitel detaliile.

Jimmy

O zi în Evul Mediu

Am mers sâmbătă, 2 mai, pentru o zi la Braşov. Primul obiectiv vizitat a fost Cetăţuia, construită din lemn în anul 1524 şi reconstruită din piatră după ce Petru Rareş, domnitorul Moldovei, a distrus-o în 1529. În perioada comunistă a servit drept închisoare şi depozit pentru Arhivele Statului. Din 1981 intră în circuitul turistic.

Cetăţuia de pe Strajă în secolul XIX

Sursa: Wikipedia 

Aici se ţinea, cu prilejul zilei de 1 mai, un festival medieval, cu lupte între cavaleri, tras cu arcul şi expoziţie de arme şi armuri medievale. Bineînţeles, micii sfârâiau şi berea curgea la terasele din incinta Cetăţii.

Un mic teuton...

Si unul mare.
 

Intrarea la Cetate a fost 3 lei. Ieftin. După Cetate am urcat ( cu telecabina, of course ) pe Tâmpa. Tâmpa este un munte cu o înălţime de 960 de m care împarte oraşul în două. Contrar aşteptărilor, se pare că sensul original al cuvântului este ''stâncă abruptă''. Încă din anii 1940 au existat planuri pentru săparea unui tunel pe sub Tâmpa, care să lege cele două părţi ale oraşului. Planurile au fost abandonate atunci din cauza războiului şi reluate în perioada comunistă, însă tunelul nu a fost săpat niciodată.

Vedere de pe Tâmpa

Piţipoancă pe munte

După ce am coborât de pe munte şi ne-am aşezat la o terasă, a început să plouă. Ne-am mutat cu tacâmuri şi băuturi în interiorul restaurantului şi am aşteptat în continuare mâncarea. Papricaş cu orez. După jumătate de oră a venit chelneriţa să ne întrebe dacă nu am dori papricaş cu piure de cartofi, pentru că nu mai au orez. Asta după ce ne întrebase deja dacă nu dorim să comandăm pizza sau salată, că prepararea mâncării gătite durează mai mult. Am spus că aşteptăm. A durat o oră până a venit comanda, dar a meritat. La cât de hămesisiţi eram, nu ne-a mai deranjat nici preţul cam piperat. După masă, ne-am continuat plimbarea. Prin ploaie de această dată.

Biserica neagră

Am descoperit un restaurant la a cărui intrare scria în felul următor, în trei limbi:

Domnule dragă, 

Lasă năcazurile şi nevoile la uşă,
nu te aşeza cu ştresu la masă!
Vinu şi bucatele ş-o snoavă ticluită,
or face treabă mai bună.

Strada Sforii - cea mai îngustă din Europa, a fost construită

ca şi cale de acees pentru pompieri în secolul XV.

La ora 9 seara eram în gară. Bineînţeles, trenul a avut întârziere. Când în sfârşit a venit surpriză, surpriză! Galeria Rapidului ocupase vagonul în care aveam noi bilete.Bineînţeles ei nu aveau bilete, dar forţa numărului răstoarnă orice lege. Un domn cu fular vişiniu, coborând pe peron să-şi mai dezmorţească picioarele şi pumnii încercaţi probabil în vreo încăierare cu jandarmii, ne-a comunicat să nu ne urcăm în acel vagon pentru că e ''rezervat'' galeriei. Dincolo de comicul mioritic al situaţiei, chiar orice grup organizat mai mare de 50 de oameni poate să-şi bată joc de '' autorităţi ''? Şase poliţişti însoţeau galeria. Nu ştiu de ce mă mai surprinde aşa ceva însă, când naşu de pe tren povestea, înfrânt de propria inutilitate, că însuşi secretarul de stat x-lescu l-a sunat personal să-i ordone să-i lase pe suporteri în pacea Domnului. Am uitat să spun că noi ne-am urcat într-un alt vagon. Când trenul a oprit la Ploieşti, iar unul dintre suporteri, coborât pe peron dintr-un motiv misterios, nu a reuşit să se urce înapoi în vagon la timp, ostaşii rapidişti, supăraţi de înfrângerea suferită în faţa oastei lui Puştai la Mediaş, au mai tras şi semnalul de alarmă. Iar trenul a stat.

Frumos la Braşov, lung şi interesant drumul spre casă.

Surse: hoinari.ro, wikipedia.org

Cristi

Oameni torturati in China

provincia Jilin, China, 1992

Li Hongzhi intemeiaza practica spirituala cunoscuta ca Falun Gong sau Falun Dafa. Ea imprumuta elemente din budism, taoism, confucianism si miscarea New Age. Are la baza principiile de adevar, bunatate si toleranta. Practicantii combina exercitiile cu meditatia in incercarea de a " atinge nivele superioare ale constiintei".

Miscarea se raspandeste rapid in restul Chinei si in alte tari. Conform unor statistici ale guvernului, cativa ani mai tarziu in China sunt aproximativ 70 de milioane de practicanti.

Beijing, 1999

Pe 25 aprilie 10.000 de membrii ai Falun Gong se aduna in fata cladirii Partidului Comunist ca sa protesteze impotriva arestarii unor practicanti si sa ceara recunoasterea oficiala a miscarii. Este un protest tacut, timp de 12 ore participantii citesc sau mediteaza, pe urma se intorc la casele lor.

Trei luni mai tarziu sute de oameni sunt arestati. Falun Dafa este declarata ilegala in China din cauza ca este implicata in activitati ilegale, imprastie minciuni, incita la violenta si pune in pericol stabilitatea sociala. Mass-media controlate de stat incep propaganda pentru defaimarea ei. Este creat Oficiul 6-10 pentru a supraveghea aplicarea terorii. "Guvernul chinez nu poate intelege cum un numar atat de mare de oameni se poate reuni pentru o cauza comuna, fara sa reprezinte o amenintare la adresa statului.", afirma un sustinator al miscarii.

China, prezent.

Exista numeroase marturii care sustin ca practicantii Falun Gong arestati sunt torturati, inchisi pe nedrept, dusi in lagare de munca si supusi abuzurilor psihice. 66% din cazurile de tortura inregistrate in China sunt legate de membri ai miscarii.

In 2006 Epoch Times publica o serie de articole conform carora guvernul chinez coordoneaza recoltarea de organe de la cei arestati. Lor li se fac teste de sange si urina pentru a verifica compatibilitatea cu cei care primesc organele. In articole se afirma ca detinutului caruia ii sunt recoltate organele i se injecteaza o substanta care ii opreste inima, organele ii sunt scoase si vandute, iar trupul este incinerat. Acuzatiile sunt sustinute de investigatia ulterioara a doi canadieni, un avocat si un politician.

Membrii Falun Gong din afara Chinei incearca sa atraga atentia asupra situatiei practicantilor chinezi prin  manifestatii desfasurate in diferite tari, in special in SUA. Organizatii precum Amnesty International şi Human Rights Watch isi manifesta ingrijorarea fata de cazurile de tortura din China si de incalcarea drepturilor omului si cer Organizatiei Natiunilor Unite si guvernelor sa intervina.

M-a rugat cineva sa pun petitia asta pe blog

Metode de tortura
Sursa: wiki

Jimmy