O zi în Evul Mediu

Am mers sâmbătă, 2 mai, pentru o zi la Braşov. Primul obiectiv vizitat a fost Cetăţuia, construită din lemn în anul 1524 şi reconstruită din piatră după ce Petru Rareş, domnitorul Moldovei, a distrus-o în 1529. În perioada comunistă a servit drept închisoare şi depozit pentru Arhivele Statului. Din 1981 intră în circuitul turistic.

Cetăţuia de pe Strajă în secolul XIX

Sursa: Wikipedia 

Aici se ţinea, cu prilejul zilei de 1 mai, un festival medieval, cu lupte între cavaleri, tras cu arcul şi expoziţie de arme şi armuri medievale. Bineînţeles, micii sfârâiau şi berea curgea la terasele din incinta Cetăţii.

Un mic teuton...

Si unul mare.
 

Intrarea la Cetate a fost 3 lei. Ieftin. După Cetate am urcat ( cu telecabina, of course ) pe Tâmpa. Tâmpa este un munte cu o înălţime de 960 de m care împarte oraşul în două. Contrar aşteptărilor, se pare că sensul original al cuvântului este ''stâncă abruptă''. Încă din anii 1940 au existat planuri pentru săparea unui tunel pe sub Tâmpa, care să lege cele două părţi ale oraşului. Planurile au fost abandonate atunci din cauza războiului şi reluate în perioada comunistă, însă tunelul nu a fost săpat niciodată.

Vedere de pe Tâmpa

Piţipoancă pe munte

După ce am coborât de pe munte şi ne-am aşezat la o terasă, a început să plouă. Ne-am mutat cu tacâmuri şi băuturi în interiorul restaurantului şi am aşteptat în continuare mâncarea. Papricaş cu orez. După jumătate de oră a venit chelneriţa să ne întrebe dacă nu am dori papricaş cu piure de cartofi, pentru că nu mai au orez. Asta după ce ne întrebase deja dacă nu dorim să comandăm pizza sau salată, că prepararea mâncării gătite durează mai mult. Am spus că aşteptăm. A durat o oră până a venit comanda, dar a meritat. La cât de hămesisiţi eram, nu ne-a mai deranjat nici preţul cam piperat. După masă, ne-am continuat plimbarea. Prin ploaie de această dată.

Biserica neagră

Am descoperit un restaurant la a cărui intrare scria în felul următor, în trei limbi:

Domnule dragă, 

Lasă năcazurile şi nevoile la uşă,
nu te aşeza cu ştresu la masă!
Vinu şi bucatele ş-o snoavă ticluită,
or face treabă mai bună.

Strada Sforii - cea mai îngustă din Europa, a fost construită

ca şi cale de acees pentru pompieri în secolul XV.

La ora 9 seara eram în gară. Bineînţeles, trenul a avut întârziere. Când în sfârşit a venit surpriză, surpriză! Galeria Rapidului ocupase vagonul în care aveam noi bilete.Bineînţeles ei nu aveau bilete, dar forţa numărului răstoarnă orice lege. Un domn cu fular vişiniu, coborând pe peron să-şi mai dezmorţească picioarele şi pumnii încercaţi probabil în vreo încăierare cu jandarmii, ne-a comunicat să nu ne urcăm în acel vagon pentru că e ''rezervat'' galeriei. Dincolo de comicul mioritic al situaţiei, chiar orice grup organizat mai mare de 50 de oameni poate să-şi bată joc de '' autorităţi ''? Şase poliţişti însoţeau galeria. Nu ştiu de ce mă mai surprinde aşa ceva însă, când naşu de pe tren povestea, înfrânt de propria inutilitate, că însuşi secretarul de stat x-lescu l-a sunat personal să-i ordone să-i lase pe suporteri în pacea Domnului. Am uitat să spun că noi ne-am urcat într-un alt vagon. Când trenul a oprit la Ploieşti, iar unul dintre suporteri, coborât pe peron dintr-un motiv misterios, nu a reuşit să se urce înapoi în vagon la timp, ostaşii rapidişti, supăraţi de înfrângerea suferită în faţa oastei lui Puştai la Mediaş, au mai tras şi semnalul de alarmă. Iar trenul a stat.

Frumos la Braşov, lung şi interesant drumul spre casă.

Surse: hoinari.ro, wikipedia.org

Cristi