Train de vie

'' Mamă, numai în Palestina e pământul sfânt? ''

Filmul este o coproducţie franco-belgiano-olandeză în regia românului Radu Mihăileanu. Pe la 1941, un sat de evrei încearcă să scape de deportarea în lagărele naziste.
Schlomo, care a vrut să se facă preot dar postul era deja ocupat aşa că a devenit nebunul satului, aduce o veste teribilă consătenilor săi: în satele vecine naziştii omoară şi deportează evrei. Are loc o întrunire şi Consiliul Satului hotărăşte. Vor organiza un tren fals de deportaţi cu care să ajungă în Palestina. Pentru asta construiesc vagoane de tren, cumpără o locomotivă, confecţionează uniforme ale armatei germane, iar cei mai buni vorbitori de germană devin gardieni nazişti. Contabilul satului leşină când aude ce sume exorbitante trebuie să scoată din trezorerie pentru toate aceste cheltuieli.

După ce găsesc un funcţionar la Arhivele Ministerului Căilor Ferate, al cărui vis a fost întotdeauna să conducă o locomotivă, evreii se urcă în vagoane şi pornesc către Pământul Sfânt. Curând însă sunt opriţi de nazişti pe motiv că trenul nu se află în nici un program oficial. Comandantul trenului fals, evreul-nazist, îi explică maiorului german că aceasta este o misiune secretă, transportă evrei speciali.
'' Un evreu e un evreu. Ce e atât de special la aceştia?''
'' Sunt evrei-comunişti. De două ori mai periculoşi ''
Trenul este lăsat să treacă. Curând însă este oprit din nou, de alţi nazişti, care se dovedesc până la urmă a fi ţigani, '' fraţi de-ai noştri '', care încercau şi ei să scape de deportare printr-un şiretlic asemănător. Se încinge o petrecere cu muzică, mâncare şi dans. Un fragment mai jos.

N-o să vă spun dacă evreii au reuşit să ajungă cu bine în Palestina.




Cristi