joi, 27 noiembrie 2008

Ce circ minunat...

joi, 27 noiembrie 2008
De vreo luna incoace s-a pornit circul electoral. Politicienii apar la televizor mai mult ca oricand si promit ca planteaza 20 de mii de copaci, fac autostrazi zburatoare cu zece benzi de la Bucuresti la Timisoara, ne vindeca de depresii, migrene si impotenta. Numai sa-i votam, ca raiul se va pogori pe pamant. Inarmat cu popcorn, ma asez la televizor sa privesc productia romaneasca '' Alegeri 2008 '', o tragicomedie, avandu-i in rolurile principale pe Popeye Basescu si Olive Oil Udrea, Vadim - Capitan de plai, Darth Vader Voiculescu si, bineinteles, Jiji - Razboinicul luminii.

Si ce sa vezi, ce sa vezi...''Candindatii'', niste domni cu gabarit depasit si niste fete frigide, palavragesc ore in sir pe la toc shoae despre problemele cetatenilor, despre caini vagabonzi, criza economica si locuri de munca, privind in camera cu ochii mari, inlacrimati de grija tarisoarei. Tariceanu imparte laptopuri elevilor din Buftea, un candidat din partea UDMR ofera borcane cu Vegeta alegatorilor, promitand in ungureste autonomia, iar un domn ii arunca un pahar de apa in fata unei doamne contracandidate la B1TV. Ce-am mai ras, ce-am mai ras! Exista o singura problema, vorba clasicilor: '' Eu cu cine votez? ''. Nu, pe bune! In ce colegiu oi fi?, cine candideaza?, ca acuma nu mai votam partidul, ci omu'. Pe la coltu' strazii, batranicile se intreaba: '' Da tu in ce colegiu esti, maica?''. ''Eu sunt in colegiu' 17. La mine candideaza Orban. Eheee!!''. '' La mine e una... Boagiu''. Tara toata a intrat in alerta. Pe 30 noiembrie, turme de cetateni se vor calca in picioare catre urne mai ceva decat la pomana cu oua si cozonaci de la alegerile locale. Sa puna stampila. Ca e datoria noastra sa votam! Nu conteaza cu cine.

In toata vanzoleala asta electorala, s-a infiripat o poveste de iubire. Dani Otil si Mihaela Radulescu se iubesc ca la 20, respectiv 40 de ani.
Ce minunat...

Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Cristi

marți, 25 noiembrie 2008

Da Vinci la Opereta

marți, 25 noiembrie 2008
Bine, nu el, ci machete dupa insemnarile lui, intr-o expozitie ce se desfasoara pana pe 31 ianuarie 2009 la Teatrul de Opereta "Ion Dacian".
Dupa ce am vizitat expozitia, am ramas cu impresia ca modelele se pot imparti in doua categorii. Prima cuprinde inventiile cu lanturi, scripeti sau bile, care erau menite sa usureze munca oamenilor prin ridicarea de greutati sau prin reducerea frecarii. Notiunile mele de mecanica au fost insa tocite si uitate in clasa a 9-a si nu am inteles exact modul de functionare al macaralei pentru coloane sau al fierastraului hidraulic. Niste exemple si explicatii accesibile ar fi trezit mai repede atentia vizitatorilor.

Din cea de-a doua categorie fac parte modelele in fata carora pot ramane cu gura cascata si cei care nu au terminat o facultate cu profil tehnic. Alaturi de bine-cunoscutele reprezentari ale bicicletei, elicopterului, parasutei sau deltaplanului, merita vazute si automobilul, omul care merge pe apa, ceasul de noapte, reflectorul si - mai ales - tancul.


Sursa poza: Wikipedia. Mai multe poze pe Metropotam si pe HotNews

Expozitia "Leonardo Da Vinci - Inventiile unui geniu" a adunat peste 20 de milioane de vizitatori la nivel mondial, dar in Romania nu a reusit sa stranga prea multi oameni. In acelasi timp cu mine, se mai plimbau printre exponate vreo cinci curiosi. Nu cred ca de vina este lipsa de interes a romanilor pentru manifestarile culturale, ci mai degraba promovarea slaba facuta de organizatori.

Daca vreti sa va jucati cu masinariile lui Leonardo, le puteti vizita in orice zi, intre orele 11:30 - 22:00. Pentru studenti biletul costa 10 lei.

Herastrau

marți, 18 noiembrie 2008

Crize si ursi panda

marți, 18 noiembrie 2008
Sambata am fost din greseala la teatru. M-a invitat o prietena la Festivalul National AMA-torissima care s-a desfasurat intre 13 - 16 nov la Centrul Cultural al Ministerului de Interne. Tot din greseala am vazut exact piesele care au ocupat - ulterior - primele doua pozitii pe podium. Frumoasa călătorie a ursilor panda povestita de un saxsofonist care avea o iubita la Frankfurt, adaptare dupa Matei Visniec a Teatrului Studentesc Ludic din Iasi a castigat trofeul AMA, iar piesa Crize a trupei bucurestene Arca lui Noe a luat premiul intai. (Se pare ca trofeul e mai smecher decat premiul intai.)

Cele doua piese au inceput in mod asemanator, astfel incat in primul minut din calatoria ursilor panda am avut un puternic sentiment de deja-vu. Doi tineri, o fata si un baiat, se trezesc in acelasi pat si nu au idee cine este cel de alaturi sau cum a ajuns vreunul din ei acolo. Mai tarziu, povestile se diferentiaza si fiecare din ele capata individualitate si un stil propriu.

"Crize", piesa scrisa de Mihai Ignat, reprezinta o inlantuire amuzanta de episoade, fara o legatura aparenta. Tinerii din prima scena sunt de fapt casatoriti si se cearta, se tachineaza sau se confeseaza in fata publicului. Mi-au placut in special momentul cand cei doi sunt la un concert la Ateneu si li se pot auzi gandurile, singura lor dorinta fiind ca acesta sa se termine mai repde si scena in care tanara imparte floricele spectatorilor si povesteste cum l-a cunoscut pe baiat. Merita mentionata si partea in care actorii se alearga in jurul salii, ea – cu un cutit in mana, el – aruncand cu papucii dupa ea. Desi la inceput pare o piesa plictisitoare si fara continuitate, incet-incet actiunea se incheaga si spectatorul isi da seama ca in fata lui este prezentata viata unui cuplu, cu rutina, certurile si limitarile ei. Punctul culminant este atins in ultima scena, cand, dupa o cearta cu reprosuri, injuraturi, bataie si lacrimi, cei doi soti se strang in brate si se impaca.

"Frumoasa călătorie a ursilor panda..." este o poveste de dragoste prezentata pe parcursul a zece nopti, un amestec de dans, umbre si muzica. Coregrafia este bine realizata si nu plictiseste, iar sfarsitul face o trimitere vaga la trecerea intr-o alta lume, la moarte si la ursi panda. Fata ii promite tanarului ca il va vizita in viata viitoare la gradina zoologica, cand el va fi un urs panda.

Ambele reprezentatii au fost reusite, dar "Crize" mi-a placut mai mult. Poate pentru ca a fost prima pe care am vazut-o, poate pentru ca a surprins mai bine cotidianul sau pentru ca din piesa lui Visniec au lipsit unele scene, lasand o impresie de ambiguitate, de grabire a evenimentelor.
Nu pot sa comentez organizarea sau decizia juriului deoarece din 4 zile de festival, am vazut doar doua ore de spectacol, insa alegerea prezentatorilor mi s-a parut neinspirata. Cantaretul a vorbit prea mult si a devenit patetic incercand sa fie amuzant, iar blonda, fata unui regizor, a fost o prezenta stearsa, nepotrivita cu rolul pe care l-a avut de indeplinit.
Per total, cei de la InDArt au dat unor trupe de amatori sansa sa isi dovedeasca talentul, iar eu am petrecut o seara in care am reusit sa scap de senzatia de pierdere a timpului.

Sociologia metroului

Exista cateva reguli atunci cand mergi cu metroul in Bucuresti. Si cateva sfaturi pe care e bine sa le urmezi:

1. Grabeste-te! Nimeni nu are timp de amabilitati, din pacate. Cand se deschid usile si vrei sa cobori, sari ca ars de pe scaun si indreapta-te catre usa; altfel, risti sa fii blocat de puhoiul de lume care urca.

2. Cand este posibil, intotdeauna, dar intotdeuna! asaza-te la un scaun distanta de ceilalti. Altfel, oamenii se vor uita urat la tine. ''Ia uite-l si p-asta! Din atatea locuri libere, s-a asezat sa ma ingramadeasca pe mine! ''. Cand, dintr-un sir de cinci scaune, cele de la capat sunt ocupate, asaza-te pe cel din mijloc. Asta e algoritmul ocuparii locurilor, sedimentat dupa decenii de calatorii cu metrourile vechi cu scaune rosii. Cele noi au scaune albastre, asezate in serii de cate sase, insa regula tot se aplica.

3. Cand trebuie sa urci scarile, in special la Unirii sau Victoriei, inarmeaza-te cu rabdare, caci o sa dureze ceva. Cum a zis un coleg din provincie: '' Inainte sa vin in Bucuresti, n-am mai stat in viata mea la coada ca sa urc niste scari! ''.

Totusi, parca n-am ajuns asa de rau ca japonezii.



Cristi

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Daca tu renunti, ele renunta

sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Incalzire globala.
Lume pustiita, ultra-industrializata. Animale umanizate.
Renuntare. Sinucidere



Clipul a fost facut de McCann Erickson pentru ONG-ul portughez Quercus si face parte dintr-o campanie de constientizare a publicului. Este o metafora dusa la extrem, nu ofera informatii stiintifice, nu va convinge prea multi oameni sa isi schimbe modul de viata si sa lupte pentru mediu. Campaniile astea, la fel ca si cele pentru stoparea fumatului, nu au niciodata rezultate notabile.
Spotul ofera insa o abordare neconventionala si se diferentiaza astfel de cele cateva mii de spoturi de acelasi gen. Melodia este bine aleasa, iar mimica celor trei animale, disperarea din ochii lor te fac sa te cutremuri. Nu vei actiona in niciun fel, dar nu poti sa nu te uiti.

Alte campanii sustinute de Quercus sunt impotriva alimentelor modificate genetic si impotriva tehnologiei nucleare.

vineri, 14 noiembrie 2008

Le notti di Cabiria/ Nights of Cabiria

vineri, 14 noiembrie 2008
Filmul lui Fellini din 1957 spune povestea unei prostituate, Cabiria, care locuieşte la marginea Romei şi visează la adevărata dragoste, însă trebuie să îndure umilinţă dupa umilinţă. Mai întâi, iubitul ei îi fură poşeta şi o împinge în râu. E salvată de nişte localnici, iar viaţa continuă, cu aceeaşi cadenţă monotonă, noapte după noapte, pe străzile cu noroi din mahalale sau pe bulevardele luxoase din centru. Într-o seară, îl întâlneşte pe Alberto Lazzati, un star de cinema care o conduce la palatul său. Apare însă iubita acestuia, şi Cabiria e nevoită să-şi petreacă toată noaptea în baie, pentru ca dimineaţa să se furişeze afară.
Apoi, Cabiria şi prietenele sale merg să ceară binecuvântarea Sfintei Marii ( o temă pe care o mai întâlnim şi în La dolce Vita “ ), sperând că viaţa ei se va schimba. Dar la Fellini nu există miracole; doar cele fabricate de presă. În acelaşi La dolce vita, ziariştii conving doi copii să mintă că au văzut-o pe Madonna, pentru a avea un subiect. Lumea se strânge să vadă minunea, dar totul nu e decât un spectacol cu lumini şi actori. Viaţa Cabiriei nu se schimbă şi prinţul pe cal alb e un camionagiu excitat.
Deziluzionată, Cabiria se plimbă într-o seară pe străzile din Roma, intră la un spectacol de magie unde îl întâlneşte pe Oscar, un contabil modest şi politicos, care o convinge să se mărite cu el. În culmea fericirii, vinde casa, retrage toţi banii din bancă şi pleacă cu soţul ei să locuiască într-un sat departe de Roma. Totul este însă o nouă minciună. Oscar o înşală şi îi ia banii, vrând să o împingă într-un râu. Nu are curaj, deşi Cabiria îl imploră să o omoare, pentru că nu mai poate supravieţui unei noi dezamăgiri. Oscar fuge, iar Cabiria merge fără ţintă şi nimereşte în mijlocul unei petreceri. Filmul se încheie cu zâmbetul dulce-amar, plin de speranţă al eroinei pregătită s-o ia de la început. Mesajul peliculei poate fi că există lucruri mult mai oribile şi josnice decât viaţa unei prostituate; şi anume să distrugi sufletul unei femei.
Le notti di Cabiria a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin şi un premiu la Cannes pentru cea mai bună actriţă - Giulietta Masina, în rolul Cabiriei.
Cristi

joi, 13 noiembrie 2008

Contact

joi, 13 noiembrie 2008


mariutza.popa[at]gmail[pct]com - Jimmy, ursu' cu sapca