marți, 18 ianuarie 2011

The Doors of Perception

marți, 18 ianuarie 2011
Din vremuri îndepărtate, oamenii au căutat să atingă un înţeles mai adânc al existenţei, o stare superioară a conştiinţei prin intermediul alcoolului sau al drogurilor halucinogene. În Grecia antică de exemplu, Dyonis, mai târziu la romani Bacchus, era zeul vinului, al beţiei divine şi extazului revelator. Originea sa este incertă, dar cel mai probabil provenea de la traci, un popor de agricultori, pe care grecii îi considerau barbari. Ca orice popor de agricultori, tracii aveau un zeu al fertilităţii căruia i-au adus multe onoruri în momentul în care au descoperit cum să facă bere şi vin. Dyonis a fost, aşadar, rebranduit ca zeu al vinului şi a migrat sub această formă în Grecia, unde a avut mare succes în parte pentru că grecii pofteau după un trai mai simplu, instinctiv şi pasional, pe care moralitatea oficială îl înlocuise însă cu raţiunea şi prudenţa.

Dyonis era zeul sălbăticiei din om, al animalului atavic, care doar hiberna, constrâns de legile civilizaţiei.  La festivalurile ţinute în Grecia, apoi la Roma, la sate, dar şi în oraşe, se consumau cantităţi mari de vin, uneori amestecat cu sângele unui taur, se organizau piese de teatru prin care se reconstituiau viaţa şi moartea zeului patron al sărbătorii, erau ţinute vănători de animale, iar participanţii dansau frenetic în ritmuri de tobă şi fluier. Scopul acestei ceremonii era atingerea stării de ''entuziasm'', cuvânt care, etimologic, înseamnă a intra în legătură cu zeul, a fi una cu divinitatea. Festivalurile ţinute în cinstea lui Dyonis, numite misterele dionisiace, urmăreau eliberarea de inhibiţii şi constrângeri sociale, revenirea, cel puţin pentru o vreme, la o stare mai aproape de natură. Autorităţile nu vedeau cu ochi buni acest cult, pe care îl considerau o ameninţare la adresa vieţii civilizate. În 186 î. Hr., Senatul roman a interzis festivalurile în cinstea lui Bacchus pe motiv că erau locul unor crime şi conspiraţii politice.
''Following the torches as they dipped and swayed in the darkness, they climbed mountain paths with head thrown back and eyes glazed, dancing to the beat of the drum which stirred their blood . In this state of ekstasis or enthusiasmos, they abandoned themselves, dancing wildly and shouting 'Euoi!' [the god's name] and at that moment of intense rapture became identified with the god himself. They became filled with his spirit and acquired divine powers.''[1]
         
Auguste Leveque, Bacchanalia (festivalul roman ţinut în cinstea lui Bacchus)
Sursa: Wikipedia

Două mii de ani mai târziu, William Blake, poet şi pictor romantic al secolului al XVIII-lea, scria în cartea sa The Marriage of Heaven and Hell:
''The road of excess leads to the palace of wisdom [...]When the doors of perception are cleansed, things will appear to man as they truly are...infinite."
Aldous Huxley a fost inspirat de poemul lui Blake atunci când şi-a denumit cartea sa din 1954 The Doors of Perception. Cartea descrie tripul de opt ore pe care Huxley l-a experimentat atunci când a consumat mescalină, un drog extras din cactusul peyote şi folosit de indienii din Mexic timp de trei mii de ani. Mescalina este astăzi interzisă în majoritatea ţărilor. În Statele Unite, utilizarea mescalinei este permisă bisericii indienilor americani (Native American Church) însă numai la nivelul guvernului federal, statele individuale având dreptul să interzică drogul. Cu alte cuvinte, e ilegal şi pentru membrii bisericii indienilor americani.

Domeniul drogurilor psihedelice, al iluminării prin beţie şi diferite substanţe este imens şi nu se opreşte la cele descrise în acest articol. Ayahuasca, ciuperci, LSD, goa culture, ketamină, flower-power, marijuana, salvie. Unii consideră că toate acestea extind într-adevăr conştiinţa dincolo de domeniul vizibilului şi deschid larg uşile percepţiei către o realitate nebănuită şi interzisă simţurilor în mod normal. Probabil însă că doar produc un dezechilibru chimic în organism, provocând halucinaţii. Mai ales că s-a constatat o similaritate între compoziţia chimică a mescalinei şi adrenalinei. Adenocromul, care este un derivat al adrenalinei, produce simptome asemănătoare cu cele cauzate de utilizarea mescalinei. Unele dintre aceste simptome sunt similare cu cele ale schizofreniei.

Ce trebuie să menţionăm în final este faptul că pasiunea, beţia simţurilor, nu neapărat cea cauzată de droguri, este un catalizator pentru imaginaţie. Bertrand Russel, vorbind despre cultul dionisiac, menţionează tensiunea dintre raţiune şi pasiune, dintre intensitatea sentimentelor, intelect şi prudenţă ca un element creator puternic, traversând întreaga istorie.
''Much of what is greatest in human achievement involves some element of intoxication, some sweeping away of prudence by passion. Without the Bacchic element, life would be uninteresting; with it, it is dangerous. Prudence versus passion is a conflict that runs through history. It is not a conflict in which we ought to side wholly with either party.''[2]
[1] Hoyle, Peter, Delphi, London : Cassell, 1967. Cf. p. 76.
[2] Russel, Bertrand, The history of western philosohy, New York, 1945, p. 34

Surse: Wikipedia
Bertrand Russel, The history of western philosohy.
Aldous Huxley, The doors of perception @ www.mescaline.com

Cristi 

0 comentarii: