Amintirile mele din copilărie sunt legate, în mare parte, nu de Bucureşti, oraşul în care m-am născut într-o călduroasă zi de iunie, la amiază, ci de frumoasa şi prăfuita comună Voluntari, care, pe atunci, era comună încă, acum, pare-mi-se, e oraş.Toate vacanţele şi weekendurile mi le petreceam acolo şi cu greu lăsam jocul de fotbal duminică seara ca să ma întorc a doua zi la şcoala 307 din sectorul 2. Dar venea, timpul mi se părea infinit până atunci, nesfârşita vacanţă de vară.
Eu îmi amintesc aşa: ascultam jazz şi blues la magnetofonul lu' unchi-miu ( bineînţeles, eu nu ştiam atunci ce ascultam, s-ar putea ca nici măcar să nu fie vorba de jazz şi blues ) , jucam fotbal de dimineaţa până seara, pe nişte călduri de nesuportat pentru oamenii mari, iar când nu băteam mingea sau se spărgea, ceea ce se întâmpla destul de des, jucam ţările, Împărate, cât e ceasu' sau de-a v-aţi ascunselea. Mergeam la magazin să-i cumpăr mătuşii mele ţigări Viceroy roşu, beam Frutti Fresh, că Pepsi, Cola sau Fanta erau prea scumpe, şi mie îmi plăcea mai mult Arnold şi mă tundeam periuţă la frizeria lu' nea Marin din Bucureşti.
Pe atunci nu erau atât de multe case în Voluntari. Când vreo construcţie greoaie a vreunui îmbogăţit peste noapte ne ocupa terenul de fotbal, ne mutam mai încolo, că loc era destul. Acum nu mai e loc. Când am mai crescut şi am început să îmi petrec mai mult timp la '' oraş '', să fi fost clasa a şaptea sau a opta, am descoperit calculatorul. Un prieten mai înstărit avea chiar două calculatoare şi jucam în reţea Fifa sau Cantăr, stăteam vreo 4-5 băieţi toată ziua la el şi uneori, ce zic!, de multe ori, ne certam cine era la rând să joace. Şi multe altele... Au urmat apoi liceul şi cu totul altfel de probleme.
Urmează: Suporterii rapidişti trag semnalul de alarmă sau Cum mi-am petrecut 2 mai la Braşov.
Cristi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu