In zona de nord a Albaniei, o societate puternic patriarhala, inca se mai pastreaza stravechiul obicei potrivit caruia femeile nu sunt decat « saci facuti sa indure ». Ele au totusi o alternativa prin care pot sa isi depaseasca conditia sociala si sa ajunga respecate de colectivitate: trebuie sa devina barbati.
- Ce inseamna asta?
Femeia depune un juramant pentru a deveni Burnesha, adica pentru a capata statutul de barbat. Pentru asta ea trebuie sa ramana fecioara intreaga viata. Ritualul are loc de obicei in fata consiliului batranilor, dar unele fete aleg sa jure in intimitate. Ca semn al hotararii lor, isi taie parul si ies pe usa cu el in mana.
O Burnesha are toate drepturile si indatoririle unui barbat. De aici inainte, ea se va imbraca doar cu haine barbatesti, se va comporta ca un barbat, va putea fuma si scuipa in public, va fi ascultata in adunari, va putea purta Kalashnikov si cutit. Oamenii vor vorbi cu ea si despre ea la masculin.
- De ce ar vrea cineva sa o faca?
Femeile au foarte putine drepturi in comunitatile albaneze traditionale. Ele nu au voie sa voteze, sa fumeze, sa poarte ceas la mana, sa cumpere pamant, sa intre in anumite cladiri sau sa aiba unele meserii.
Exista un obicei conform caruia in ziua nuntii, tatal fetei ii da viitorului sau ginere, pe langa mana fiicei sale, si un glont cu care sa o impuste in caz ca nu ii va fi credincioasa si va aduce rusinea asupra sotului si a tatalui ei.
Motivele pentru care se recurge la acest ritual sunt diverse. Unele fete vor sa scape de o casatorie aranjata, altele o fac pentru a putea sa aiba grija de familia lor, in cazul in care parintii nu au urmasi baieti care sa o faca. Daca se casatoreste, fata este obligata sa se mute in casa sotului. Se intalnesc si situatii in care tanara este obligata de tatal ei sa depuna juramantul de Burnesha, ca averea lui sa fie mostenita mai departe in familie.
- Cui i-a venit ideea asta?
Existenta Burneshelor este facuta posibila prin codul de legi elaborat in secolul XV de Lekë Dukagjini – aghiotant al lui Skanderbeg, erou national albanez. Acest cod, denumit Kanun, reglementeaza toate aspectele vietii locuitorilor din zona de nord a Albaniei si a fost transmis pe cale orala timp de sute de ani, contribuind la intarirea constiintei nationale a poporului.
Traditia este pe cale de disparitie. In nordul Albaniei mai traiesc in jur de 40 de Burneshe, iar alte 10-12 se gasesc in Kosovo si Macedonia. Incalcarea jurmantului se pedepsea candva cu moartea, dar aceasta prevedere este rareori aplicata astazi. Cu toate acestea, femeile-barbat continua sa isi respecte angajamentul, altfel ar fi respinse de comunitate.
“In timp ce ma uitam la unele cupluri cum citesc, se uita la filme si isi plimba fericiti copii, m-am intrebat de mii de ori : De ce ma port ca un barbat ? Daca cumva am avut si eu un suflet pereche?” –Sanie Vatoci, Burrnesha, 60 ani.
“Am vazut fete pe jumatate goale care danseaza la discoteca. Mi-a fost mila de ele. Nu erau decat niste obiecte sexuale. Am fost tratata toata viata cu respect ca un barbat adevarat. Nu stiu sa calc haine, sa le spal sau sa gatesc, astea sunt treburi de femei. Fetele din ziua de azi sunt niste destrabalate.” – Diana Rakipi, Burrnesha, 54 ani.
Surse: wikipedia, descopera.ro; poza: NY Times
Jimmy
8 comentarii:
Foarte, foarte mishto articolul. Imi place subiectul, e interesant si intrigant in acelasi timp. Cand o sa se renunte la discriminare in lumea a treia? De fapt, gresesc. Cand o sa se renunte in statele dezvoltate, mai intai, ca sa putem avea pretentii in zonele in care traditia e lege suprema?
Fain fain. Felicitari pentru rabdarea documentarii si initiativa. Bine totusi ca sunt pe cale de disparitie.. mi s-a facut mila cand am citit :(
Deci, ca sa incep cu o concluzie: nu se opereaza niciuna, nu? Ce viata trista.
Fain spot. Bravo. Fa-ma mandra, du traditia mai departe :P
lemme guess... descopera?
Mery: Si pe mine m-a fascinat subiectul. Cat despre discriminare, sunt cinica daca zic ca niciodata?
Alexandru: Intr-un fel e bine ca burneshele sunt pe cale de disparitie si ca femeile din Albania au mai multe drepturi. Ma gandesc insa ca odata cu ele dispare o traditie unica in lume si un element caracteristic culturii albaneze.
Iulia: Nup, nu se opereaza niciuna. Privita din exterior pare foarte trista viata lor, dar cred ca sunt si unele multumite cu decizia pe care au luat-o si cu viata pe care au dus-o.
Irina: Dap. Si wiki.
articol misto. bravo.
totusi comentariile cu discriminarea, mila, viata trista mi se par neadecvate. de ce? judecarea dupa si impunerea valorilor "tarilor dezvoltate" in diferite parti ale globului este o greseala.
in aceasta zona a Albaniei de acum 600 de ani femeile aveau posibilitatea de a fi tratate in mod egal cu barbatii. in "tarile dezvoltate" primii pasi spre egalitatea dintre sexe de-abia au inceput cu 80-90 de ani in urma! in aces caz care societate e mai "dezvoltata"?
"egalitate prin diversitate"
Cred ca este putin fortat sa spui ca femeile aveau posibilitatea sa fie tratate in mod egal cu barbatii. Ele renuntau de fapt la a fi femeie pentru a deveni barbati. Este mai degraba un compromis decat o situatie de egalitate.
Tarile considerate dezvoltate au intr-adevar obiceiul sa judece totul din perspectiva etnocentrista si chiar sa isi impuna propria cultura acolo unde interesele o dicteaza.
Cu toate astea, nu trebuie sa uitam ca exista si populatii care pot fi considerate inapoiate pe buna dreptate. De exemplu, in Asia exista cazuri cand parintii isi omoara fetele nou-nascute deoarece cresterea lor ar fi o povara prea mare. Oare nici pe acestia nu avem dreptul sa ii judecam?
P.S.: Merci:)
Trimiteți un comentariu