Oblomovism

= lehamite, lene şi apatie profundă

Am mers acum ceva vreme la Oblomov la teatrul Bulandra. Aşteptările mele în privinţa piesei erau legate fără să vreau de filmul lui Mihalkov. Am văzut un altfel de Oblomov în regia lui Tocilescu, unul ceva mai necioplit, mai din popor şi din topor, fără incursiunile în problematica existenţei ale nobilului rafinat, dar la fel de apatic, din film. Dacă lenea lui Oblomov din film îşi are originea într-o înţelegere mai profundă a vieţii, Oblomov din piesă pare că suferă de o boală ciudată, de un fel de lipsă de vitamine. Personajul lui Mihalkov se comportă în societate ca un elefant într-un magazin de vase de cristal, bădărănia lui vine din inocenţă şi lipsa experienţei sociale; Oblomov din piesă e doar bădăran.

Oblomov este un nobil în Rusia secolului 19, iar romanul lui Goncharov este considerat o satiră la adresa nobilimii feudale ruseşti, care avea un rol din ce în ce mai îndoielnic în structura economică şi socială a vremii. Personajul lui Goncharov nu se ridică din pat în primele 150 de pagini ale romanului, suferă de o lene şi o indiferenţă cumplite, nu iese în lume, nu munceşte, nu produce nimic, ci doar cheltuie renta care îi revine din moşie. Oblomov visează de ani buni la un măreţ plan de reorganizare a moşiei sale, pe care n-a mai vizitat-o de multă vreme, se chinuie să-şi pună afacerile în ordine şi să-şi schimbe viaţa, dar nu duce ceva până la capăt, nici măcar nu începe nimic efectiv. În antiteză, este prezentat Stoltz, un om de afaceri de succes, foarte activ, cu legături şi cunoştinţe în lumea bună, serios şi strângător precum furnica din fabulă.

Oblomov se îndrăgosteşte de Olga, însă relaţia lor se rupe din cauza insecurităţii şi incapacităţii personajului nostru de a se implica într-o relaţie care necesită eforturi peste puterile sale. Olga se mărită cu Stoltz, iar Oblomov cu Agafia Pshenitsina, care are grijă de el, îi face toate mofturile şi nu îi cere vreun efort.



În finalul piesei lui Tocilescu, Oblomov este prezentat ca un Sisif care nu-şi poate răsturna destinul, însă nu reuşeşte să fie tragic, pentru că e mult prea comic. Piesa are multe scene redundante, alte aspecte sunt insuficient explorate, însă este extrem de amuzantă şi, per total, reuşită.


Travka - Nimic de frontul de est


Vara e prea cald să te bucuri de orice. Fiecare mişcare necesită lungi discuţii despre necesitatea ei. De ce să te ridici din pat? Pentru ce?

Surse: wikipedia, imdb

Cristi