În anii '60, Stanley Milgram a realizat unul dintre cele mai cunoscute şi şocante totodată experimente din psihosociologie. Milgram a studiat fenomenul obedienţei, adică al supunerii faţă de autoritate. Subiecţilor li s-a cerut să aplice şocuri electrice unei persoane legate la un generator electric de fiecare dată când aceasta greşea asocierea unor cuvinte. Sarcina ''elevilor'' era să înveţe o listă de 40 de perechi de cuvinte ( cer - albastru, raţă - sălbatică etc.), iar apoi să o reproducă din memorie. Când greşeau, li se administra un şoc electric. Bineînţeles, persoana legată la generator, ''elevul'', era un complice al experimentatorului care fusese instruit cum să reacţioneze la fiecare nivel de intensitate al curentului electric ( să geamă, să urle de durere şi, la intensitatea cea mai ridicată, să nu mai aibă nici o reacţie ) şi, de asemenea, să dea răspunsuri greşite. Generatorul fiind trucat, elevului nu îi era administrat decât un şoc nepericulos, însă subiecţii naivi, cei care trebuiau să aplice pedeapsa, erau conştienţi că administrează şocuri foarte puternice, chiar mortale. Generatorul electric era prevăzut cu 30 de butoane pe care erau inscripţionate numărul de volţi - de la 15 la 450 - şi intensitatea asociată cu numărul de volţi - de la şoc slab la periculos. La prima eroare a elevului, subiecţii erau instruiţi să aplice un şoc de 15 volţi, la a doua greşeală 30 de volţi şi tot aşa până la şocurile letale de 450 de volţi. Când subiecţii naivi încercau să se opună ordinului experimentatorului, care se afla în aceeaşi cameră cu ei, acesta intervenea, cerându-le să continue. 25% au administrat şocuri de 450 de volţi, 65% şocuri puternice. Subiecţii treceau într-o stare agentică, ''se considerau doar agenţi ai unei voinţe care îi depăşeşte (întocmai ca mulţi ofiţeri nazişti care au executat ordinele lui Hitler)''1.
În versiunile ulterioare ale experimentului, Stanley Milgram a modificat unele dintre circumstanţe. De exemplu, când a mutat locul de desfăşurare al experimentului de la universitatea Yale într-o casă oarecare, supunerea faţă de ordinele experimentatorului a scăzul de la 65% la 48%. De asemenea, când experimentatorul nu se mai afla în aceeaşi cameră cu subiectul şi transmitea ordinele prin telefon, mai puţin de 25% dintre subiecţi aplicau şocuri electrice.
Un deceniu mai devreme, Solomon Asch realiza un experiment care arată că oamenii pot sfida uneori chiar şi evidenţa pentru a evita criticile celorlalţi. Subiecţilor li se cerea să evalueze lungimea a trei linii şi să spună care dintre aceste linii este egală cu segmentul de dreaptă etalon. Atunci când au fost testaţi individual, subiecţii nu au greşit decât de două ori. Însă, când în camera de evaluare au fost introduşi complicii experimentatorului iar aceştia dădeau răspunsuri greşite, 75% dintre subiecţii naivi s-au conformat cel puţin o dată părerii eronate a grupului.
Mai jos, un alt experiment celebru, cel al lui Philip Zimbardo, care studiază efectele asumării unui rol de prizonier sau de gardian într-o închisoare.
1 Chelcea, Septimiu et. al. Psihosociologie. Bucureşti: editura Economică, 2006, cap. VII, p. 140
Surse: Chelcea, Septimiu et. al. Psihosociologie. Bucureşti: editura Economică, 2006
Cristi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu