Soluţii? Soluţia finală.

N-am scris ieri despre gestul, incidentul, accidentul? hmm..nu ştiu cum să-l numesc, pentru că nu e ca şi cum ar fi călcat pe şireturi şi s-ar fi julit în bărbie şi nici n-a făcut vreun semn obscen către Boc. În fine..n-am scris ieri despre incidentul din Parlament pentru că m-a luat şi pe mine agitaţia Crăciunului, care a devenit o sărbătoare golită de orice conţinut creştinesc, un festival de cumpărături într-un oraş sluţit parcă şi mai mult de luminiţe multicolore. Nu că aş fi un mare credincios, ba din contră, dar Iisus Cristos a devenit cu totul marginal în vârtejul ăsta de cumpărături şi colinde obosite.

Gestul lui Adrian Sobaru, similar ca semnificaţie cu zidul uman în faţa tancurilor la Revoluţie, ne spune că, de fapt, nu prea avem ce sărbători. Trăim într-o ţară în care mulţi îşi pun în fiecare zi întrebarea dacă azi mănâncă sau  îşi cumpără medicamente, un primar îşi ridică statuie din bronz, ca o flegmă pe obrazul costeliv al celor care, culmea!, l-au ales de opt ori, unii vin să ia lumină de la Udrea, medicii pleacă, infractorii rămân, mereu, la putere, copiii ard de vii în spitale iar bătrânii mor de foame şi frig în apartamente. Adrian Sobaru este doar vârful sângeros al aisbergului. La bază sunt pensionarii care stau zile în şir la coadă, a câta din viaţa lor oare, pentru o pâine şi ceva făină, rugându-se doar să-i ia Dumnezeu mai repede, sunt studenţii care se încălzesc cu diplomele, hârtii inutile, la fel ca bancnotele de zece lei, sunt cei care ţin cură de slăbire, nu din fasoane dorobanţiere, ci din cu totul alte motive.

Şi mai îngrozitor decât gestul lui Adrian Sobaru este totala afazie a unora dintre personajele aflate în sală, care n-au schiţat un gest când corpul bărbatului cădea cu ''viteza prăbuşirii'' (A. Păunescu) peste scaunele soioase de atâtea funduri slăninoase, de parcă în fiecare zi cineva s-ar arunca de la balconul parlamentului. Şi, într-un fel, chiar aşa se întâmplă.

La mulţi ani.



Cristi

P.S: Nu merge videoul. Vedeţi aici.