Curiozitati despre Craciun

-> Noul Testament nu dezvaluie data nasterii lui Iisus Hristos. Ziua de 25 decembrie a fost stabilita de Biserica si se sarbatoreste incepand cu secolele IV-V. Potrivit unor studii recente, Iisus s-ar fi nascut de fapt pe 17 iunie.

-> In Evul Mediu, brazii de Craciun erau atarnati cu varful in jos.

-> Primul care a avut idee sa impodobeasca bradul cu lumina a fost Martin Luther. Intr-o seara, plimbandu-se pe drum, a vazut stele stralucind si i s-au parut frumoase printre brazi. Ajuns acasa, a redat stralucirea stelelor prin lumanari.

-> Mos Craciun lucreaza 31 de ore datorita diferentelor de fus orar pe glob. Un inginer finlandez a calculat ca Mosu' trebuie sa zboare cu 5800 km/secunda pentru a duce cadouri tuturor copiilor. Viteza a fost calculata la o densitate medie de 48 locuitori/kilometru patrat de planeta si o distanta medie de 20 de metri intre locuinte.

-> La posta din Montreal sosea un numar mare de scrisori adresate lui Mos Craciun. Pentru a nu-i dezamagi pe copii, angajatii postei au inceput in 1974 sa raspunda acestor scrisori in numele Mosului. Din 1983 programul de raspunsuri a devenit oficial, iar Mos Craciun a primit o adresa speciala:

SANTA CLAUS

NORTH POLE H0H 0H0

CANADA

Anual sunt primite aproximativ un milion de scrisori si fiecareia i se raspunde in aceeasi limba in care a fost scrisa.

-> Mos Craciun locuieste in Muntii Korvatunturi din Lapland, Finlanda, pe granita fino-rusa. (Ciudat, cand eram mica, eu stiam ca locuieste in Cer.)

-> Comandamentul Nord-American de Aparare Aerospatiala (NORAD) a lansat un program de urmarie prin satelit a traseului Mosului in noaptea de Ajun. In jur de 800 de voluntari petrec ziua de 24 decembrie dand informatii prin telefon asupra pozitiei lui Mos Craciun. Online, drumul cadourilor poate fi urmat la Norad Tracks Santa.

In final, varianta originala a unui cantec celebru:


Surse curiozitati: Google si Wikipedia.

Sa aveti un Craciun frumos!

Update: Parcul Tineretului

Scriam pe la inceputul lui decembrie ca in Tineretului se vor deschide un patinoar si o partie de schi. Patinoarul se afla in partea din spatele Palatului Copiilor, iar tarifele de acces sunt urmatoarele:

10 RON (L-J: 12-15, 16-18, 19-21)
15 RON (S-D: 9-11, 12-15, 16-18, 19-21, 22-24; vineri: acelasi tarif, dar incepand cu ora 12)
De luni pana vineri, intre 9 si 11 accesul este gratuit. Si aici se pot inchiria patine cu 10 RON/interval de doua ore.

Partia de schi are o alta poveste. A fost delimitata pe un teren in panta, in apropierea patinoarului, dar in loc de schiuri, sanii si zapada artificiala, te intampina cu mult noroi. Poate se asteapta prima ninsoare sau temperaturi mai mici de zero grade Celsius ca sa fie folosita. Deocamdata nu este decat mocirla.

Tara lui Mos Craciun din Parcul Tineretului (unde au fost amplasate patinoarul si partia) este un loc trist si singuratic. Mos Craciun merita mai mult. Luminile colorate, muzica si masinariile* de distractii creeaza o atmosfera ieftina si stresanta de balci de provincie si singurul lucru pe care vrei sa-l faci odata ajuns acolo e sa pleci cat mai repede. O idee ar fi sa te indrepti spre intrarea dinspre statia de metrou Tineretului, unde in perioada sarbatorilor poti gasi vata de zahar, gogosi sau Kurtos Kalacs, asculti cantecele colindatorilor si daca ai noroc te intalnesti cu renul nebunatic, cu iepurele, cu pinguinul sau cu craciunitele.

*masinarii de distractii= chestiile colorate (buburuze, masinute) care se gasesc in parcurile de distractii si care in engleza se numesc "amusement rides", iar in franceza, "maneges". Nu am gasit un corespondent in romana.

Victimele traditiei: "Sa cresti o fata e ca si cum ai uda planta vecinului*"

Aproximativ zece milioane de fetusi de sex feminin au fost avortati in India in ultimii 20 de ani, conform publicatiei medicale britanice The Lancet.
Avorturile selective (facute in functie de sexul copilului) au la baza criterii economice sau care tin de traditie. Fetele sunt vazute ca o povara deoarece parintii trebuie sa le asigure intreaga zestre si sa organizeze nunta atunci cand ele se casatoresc. Parintii mirelui nu contribuie cu nimic. De asemenea, baietii sunt cei care fac muncile grele in gospodarie, lucreaza la camp, preiau afacerile, aduc bani si duc numele familiei mai departe, pe cand, dupa casatorie, tinerele isi parasesc rudele si se muta in casa sotului. Pe de alta parte, daca fata ramane nemaritata, asupra familiei ei cade o mare rusine.

Practica avortului s-a generalizat odata cu posibilitatea efectuarii unei ecografii prenatale care ii ajuta pe parinti sa afle sexul copilului. Daca nu sunt avortati, multi copii de sex feminin sunt otraviti, sufocati sau ingropati de vii dupa nastere. Mamele care nasc fete sunt supuse unei presiuni psihice din partea familiei, iar statusul lor decade.

Se preconizeaza ca in India numarul barbatilor va fi cu 25 de milioane mai mare decat cel al femeilor pana in 2020. Pentru a contracara acest dezechilibru si a pune capat abuzurilor, statul a interzis dezvaluirea sexului copilului in urma ecografiilor prenatale, in speranta ca astfel numarul avorturilor va scadea. Cu toate acestea, multe clinici particulare au gasit metode de a notifica parintii in schimbul unor sume de bani. De exemplu, daca ecografia a aratat o fata, buletinul de analiza va fi semnat cu cerneala rosie, iar daca nu, semnatura va fi cu cerneala albastra. In plus, doar 15% dintre avorturile care au loc in India sunt legale. Alte masuri luate sunt infiintarea unor centre unde fetele nou-nascute pot fi aduse si deschiderea unor conturi bancare in care Guvernul depune o suma de bani pentru fiecare fata nascuta.

O situatie similara se intalneste in China, Taiwan si alte tari din estul Asiei. Poate ca mai degraba decat pedepsirea cu inchisoarea a celor care se dovedeste ca fac avorturi selective, ar trebui sa se incerce schimbarea mentalitatilor si consolidarea rolului femeilor in societate.

*Mai multe povesti in The Guardian.

Despre comprimarea timpului şi obsesia controlului

Secolul ăsta e unul obsedat de viteză, precizie şi control. Desigur, e frumos când trenul ajunge la timp, metroul vine sigur peste 3 minute ( ar fi şi mai frumos dacă lucrurile astea ar fi valabile şi în România ), iar mâncarea e gata cât ai zice '' Mi-e foame''. Dar privind lucrurile în ansamblu, parcă ducem prea departe preocuparea noastră cu perfecţiunea preciziei. Iar cu cât ne mişcăm mai repede, ( paradoxal, nenea Einstein, pare-mi-se, zice altfel ) cu atât avem mai puţin timp.
În romanele interbelice ale lui Camil Petrescu, personajele mergeau cu trăsura până la Şosea, luau masa şi se plimbau agale pe Calea Victoriei în numai 2 ore. Azi nu se mai poate aşa ceva. Probabil din cauza traficului şi pentru că nu mai sunt trăsuri. Dar îmi amintesc verile nesfârşite ale copilăriei, când o zi era la fel de lungă ca săptămână acum, la 20 de ani. Poate că timpul se accelerează odată cu înaintarea în istorie, aşa cum se accelerează odată cu înaintarea în vârstă.

Ţăranul care mergea să-şi vândă produsele la oraş acum un secol, făcea mai mult pe drum decât facem noi astăzi până la Roma, dar cu siguranţă se bucura mai mult de călătorie. N-o să zic clişeul cu '' Nu mai ştim să ne bucurăm de viaţă ''... E! uite că l-am zis. Dar... Excursii planificate în cel mai mic detaliu, trasee turistice la repezeală, că trebuie să vedem tot ce e de văzut în cele trei zile de concediu, bilete de avion cumpărate prin agenţia de turism cu 6 luni înainte...mai mare oboseala. Şi cum să fii extaziat, euforic până la patologic dacă vezi turnul Eiffel la Paris când l-ai văzut de atâtea ori la televizor, pe net, în cărţi, chiar şi în Slobozia? Hannibal a trecut Alpii în secolul III î. Hr. călare pe elefanţi, iar romanii au fost îngroziţi. Alexandru cel Mare a văzut elefanţi d-abia când a ajuns în India, nu la grădina zoologică. Ştiu că fac nişte comparaţii deplasate. Ceea ce vreau să spun e că cu greu mai poţi fii surprins în epoca informaţiei şi comunicării.

Ne planificăm viaţa în funcţie de timpul pe care îl avem, nu timpul în funcţie de viaţă. Scuza favorită când vrem să refuzăm graţios o invitaţie a devenit '' Să văd dacă am timp ''. Sau poate că aşa a fost dintotdeauna şi ţăranul de mai devreme nu se bucura nici de susurul simfonic al apei cristaline şi nici de trecerea leneşă a timpului când mergea la oraş să-şi vândă produsele.

Cristi

Poze alandala

Herastrau si Castelul Peles
 

La stalpu' cu lumina - Stuf Vama Veche si casa

Soare si lac

Urmeaza statia: Piata Victoriei

Dupa decorarea statiei de metrou Gara de Nord, proiectul bucharest metroArt ajunge la Piata Victoriei. Au fost alese zece lucrari din 23 propuse, iar selectia s-a facut pe baza voturilor unui juriu si ale celor care au trecut prin subsolul librariei Carturesti de pe Magheru pe la inceputul lui noiembrie.
Statiile noastre de metrou nu vor arata niciodata ca cele din Moscova, dar o pata de culoare peste griul comunist este binevenita. Picturile se vad dragut din goana metroului si atrag privirile celor care asteapta pe vreunul din peroane (mai nou, au intrat in competitie cu plasmele celor de la Zoom).
Noua forma de arta urbana va urca si la suprafata, prin proiectul Metromuse. Acesta presupune aducerea unei jumatati de planeta, a unei carapace de testoasa si a unui bordei la iesirea din pasajele subterane in Piata Victoriei. Simularile virtuale au aspect futuristic si potential de a trezi interesul, dar ma fac sa ma intreb cat de inabusitoar va fi aerul in iulie sub carapacea aia.

Proiectele vor fi realizate in functie de banii disponibili si de cat de bine se armonizeaza cu spatiului de amenajat.
Imagine de pe I Love Bucharest. Mai multe imagini, tot acolo.

Yes Smoking!

Emir Kusturica s-a nascut la Sarajevo, Bosnia in 1954, dar se considera sarb. Primul lui film, Do you remember Dolly Bell? , a castigat Leul de aur la festivalul de la Venetia, insa Kusturica e cunoscut in special pentru filme ca Vremea tiganilor , Underground, Arizona Dream sau Pisica neagra, pisica alba . In 2005 regizeaza Viata este un miracol , iar ultimul sau proiect este un documentar despre viata lui Maradona, in care acesta spune, citez: '' Iti imaginezi ce fotbalist as fi fost, daca nu as fi luat droguri.. ''
Kusturica a castigat doua premii Palme d'Or pentru When Father Was Away on Business si Underground si a fost nominalizat la cel mai bun film strain de catre americani pentru acelasi When Father Was Away on Business.

Am fost aseara - 10 decembrie - la Kusturica & The No Smoking Orchestra la Sala Palatului, beneficiind de niste invitatii obtinute princinevacareleaveadelaaltcinevacareleaveadela Kusturica insusi...Dupa Zdubii bateti tare ( foarte tari! ), a venit delirul balcanic cu No Smoking. Concertul a parut desprins dintr-un film de Kusturica. Nele Karajlić, solistul, imbracat intr-un costum de liliac rosu-alb-albastru ( vreun mesaj politic oare? ), a coborat in sala urmat de o tuba, a dansat si s-a imbratisat cu lumea, s-a urcat pe balustrada Salii Palatului si a chemat spectatorii pe scena, replicand un spatiu de o nebunie si frumusete rupte de logica monotona a Occidentului - Balcanii. Ce mai lipsea? Bautura. Si o revolutie.

N-au fost 15 000 de spectatori ca la Belgrad, dar spectacolul a fost unul extrem de reusit.

Cristi

Travka

Nu incerca sa intelegi Travka cu mintea, ci cu pielea, plamanii, ficatul, cu tot ce e salbatic, pur si amar in tine. Trupa a aparut in 2002 si astazi nu mai canta. Au cunoscut jumatate de faima, deranjati, mi s-a parut, de idolatria stupida pe care le-au aratat-o fanii, deconturandu-se de fiecare data cand incepeau sa prinda contur, au disparut atunci cand au inceput sa insemne ceva, constienti ca orice apogeu contine si reversul. George, vocalistul, cu o voce brutal-rafinata, un strigat atavic in mijlocul civilizatiei nevrozante, canta despre un oras violent, ploios, despre pierderea de sine si rarefierea senzatiilor.

Primul album a aparut in 2005 - '' Corabia nebunilor'', iar in 2007 '' Vreau sa simt Praga ''. Piesa '' Corabia nebunilor '' are un videoclip pe care il puteti vedea aici, piesa aproape romantica, distantandu-se de stilul obisnuit. Dar, pana la urma, ce inseamna stil obisnuit? Oricum, mi s-a parut ca cei de la Travka nu erau prea fericiti sa cante '' Corabia nebunilor '' in concerte, poate datorita supramediatizarii de care a beneficiat, poate pentru ca a reprezentat un compromis comercial pe care membrii trupei l-au regretat.

Ultimul concert s-a intamplat pe 1 februarie 2008 la Muzeul Taranului Roman. George zice: '' Travka s-a desfintat pur si simplu. Vin momente cand vrei sa mai schimbi aerul. Si atat. A fost o poveste care a inceput in Focsani si s-a terminat acum , dupa 6 ani. ''

Poza : calindumitru.blogspot.com

Cristi

Hai la patinoar!

Iarna a venit, dar in Bucuresti zapada se lasa, ca de obicei, asteptata. Nu-i nimic, pe patinoare s-a deschis sezonul de cazaturi 2008-2009. Ca sa participati nu aveti nevoie decat de patine*, curaj si... ceva bani.
Inscrierile se fac la:

• Patinoarul Drumul Taberei

Drumul Taberei Nr. 45-47, tel: 021 / 569 67 70, e-mail: office@patinoaronline.ro
Tarife acces:
10 lei (luni - joi:12-17, 18-20.30, 21-23.30; vineri pana la 17)
15 lei (vineri: 18-20, 21-23, 24-2; samb-dum: 9-11, 12-14, 15-17, 18-20, 21-23, 24-2)
Programul nu este valabil in timpul vacantei.

• Ice Park Titan

Parcul IOR (Al. Ioan Cuza), langa Biserica din lemn; e-mail: office@icepark.ro
10 lei pe serie, exceptie facand zilele de sambata si duminica cat si seriile din ziua de vineri de dupa ora 16, atunci tariful fiind 15 lei. Serile sunt intre: 10-11.30, 12-13.30, 14-15.30, 16-17.30, 18-19.30, 20-22, iar vineri, sambata si duminica programul se prelungeste astfel: 20-21.30, 22-24.

• Cismigiu

10 lei (L-J:12-15, 16-18, 19-21)
15 lei (V-S: 9-11, 12-15, 16-18, 19-21, 22-24; duminica: 9-11, 12-15, 16-18, 19-21)
De luni pana joi, intre 9 si 11 se poate intra gratuit.

• Unirii

Program:10-24
Tarif:
L - V: 10 lei
week-end: 15 lei

• Parcul Bazilescu

10 lei
B-dul. Bucurestii Noi
Program:
L - J: 10-22
V - D: 10-23

• In Parcul Tineretului se pregatesc un patinoar cu acces gratuit si o partie de schi. Vor fi deschise pe 13 decembrie.

• The Champs

Liberty Center, et. 2, Str. Progresului 151-171, tel: 0723.244.548, e-mail: office@thechamps.ro

7 lei\ 45 min de patinaj. Patinele sunt incluse.
Program: 10-22

*Daca nu aveti patine, puteti inchiria la oricare dintre patinoare, contra sumei de 10 lei.
Nu se stie exact de cand a capatat omul obiceiul de a folosi patinele pentru a se deplasa pe gheata (unii spun ca de prin 3000, altii ca de prin 1000 i.HR). Nici nu prea conteaza. Ceea ce se stie insa este ca printre fanii patinajului s-au numarat regina Victoria, Ludovic al XVI-lea, Madame de Pompadour, Napoleon sau Napoleon al III-lea.

~imagine: Avercamp Hendrick, Peisaj cu patinatori langa castel

Muzeul de la sosea

Constructia in stil neo-romanesc de pe Soseaua Kiseleff a fost initial sediu al Muzeului de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială, iar in perioada comunista a purtat numele de Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român. Din 1990 gazduieste Muzeul Taranului Roman(MTR).
Directorul de atunci, Horia Bernea a reusit sa imbine traditia cu modernitatea, viziunea sa originala aducand muzeului - pe langa vizitatori - premiul "European Museum of the Year" in 1996.

Bineinteles ca la MTR gasesti costume traditionale din diferite zone ale tarii, oale, linguri, obiecte de decor, icoane, oua incondeiate. Ceea ce le fereste sa devina plictisitoare este modul in care sunt oferite publicului. Intr-o sala exista o pasarela rotunda pe care, in timp ce urci, poti vedea elementele de baza ale hranei taranului insotite de obiceiurile specifice pentru fiecare.
In fiecare incapere este injghebat un colt de studiu unde ai ocazia sa citesti despre credintele si traditiile taranilor, amuzante prin simplitatea lor.


Plimbandu-te prin muzeu, poate sa ti se para ca te-ai intors in camara plina a mamei din copilaria ta, cu borcane cu gem si provizii. Pe pereti sunt lipite retete de mamaliguta sau de placinte. Ramai uimit cand in fata ta apare o casa taraneasca cu cerdac, odaie mobilata, bucatarie si magazie; afli ca nu este o reproducere, ci casa unui mester, Antonie Mogos, adusa din comuna Ceauru (jud. Gorj). Mai mergi putin si te trezesti in sala de clasa din scoala generala, cu banci in care te poti aseza si ale caror scaune se ridica. La un moment dat ajungi in fata unei usi darapanate pe care scrie: "Dincolo de usa incepe timpul. Indrazniti!" Tragi de cui, deschizi usa si intri intr-o camera colorata si friguroasa pe peretii careia sunt inscrise diferite momente din istorie si o harta a timpului. Curios, vrei sa mergi mai departe. Pe urmatoarea usa scrie: "Aici se termina timpul"; dincolo de ea este o baie de serviciu. Parasesti camera secreta si pui cuiul la loc.

Cladirea muzeului gazduieste de asemenea Clubul Taranului si o filiala a librariei Carturesti si tot aici se organizeaza diferite targuri, activitati pentru cei mici sau concerte.



O comisie de control de la Ministerul Culturii si Cultelor a recomandat recent schimbarea formei actuale a MTR, inlocuirea mobilierului si a exponatelor, inchiderea Clubului Taranului si stoparea organizarii de targuri, intrucat acestea deviaza de la idealul de taran traditional. Aceste recomandari nu au insa caracter definitiv, iar raportul nu este final. Problema ramane deschisa.

Sursa poza: Wikipedia

Tu ce faci de Revelion?

O intrebare se repeta obsedant in aceasta perioada. '' Ce faci de Revelion?''. Sau, mai bine zis, '' Unde iti petreci Revelionul?'', caci de facut, ce putem face daca nu sa mancam, sa bem si sa ne entuziasmam la miezul noptii pentru un nou inceput, de parca odata cu 1 Ianuarie suntem mai destepti, mai frumosi si mai plini de bani?

Sa vedem. Unde mergem de Revelion? La muntele nostru, fara 500 de euro minim nu pleci nicaieri. Si oricum nu mai sunt locuri. La muntele austriac, platesti cam tot atat, plus biletul de avion, insa ai sanse sa ajungi mai repede decat la Poiana Brasov. In Bucuresti, ofertele sunt dintre cele mai diverse si nu toate cluburile si restaurantele si-au anuntat programul. In club Walhalla, costa 80 de euro, in Coyote Cafe - 400 de lei, iar in Becker Brau - 100 de euro. Surprinzator de ieftin e la club Bamboo - '' doar '' 50 de euro, pret care include program artistic si bufet. Nu stiu ce se intampla cu Revelionul lui Vanghelie de la Romexpo, dar daca se tine, eu sigur ma duc.

Preturi cam piperate peste tot, dar na! trebuie sa faci ceva de Revelion. Sau mai bine stam acasa si dormim.

Detalii pe http://invita.ro

Cristi

Ce circ minunat...

De vreo luna incoace s-a pornit circul electoral. Politicienii apar la televizor mai mult ca oricand si promit ca planteaza 20 de mii de copaci, fac autostrazi zburatoare cu zece benzi de la Bucuresti la Timisoara, ne vindeca de depresii, migrene si impotenta. Numai sa-i votam, ca raiul se va pogori pe pamant. Inarmat cu popcorn, ma asez la televizor sa privesc productia romaneasca '' Alegeri 2008 '', o tragicomedie, avandu-i in rolurile principale pe Popeye Basescu si Olive Oil Udrea, Vadim - Capitan de plai, Darth Vader Voiculescu si, bineinteles, Jiji - Razboinicul luminii.

Si ce sa vezi, ce sa vezi...''Candindatii'', niste domni cu gabarit depasit si niste fete frigide, palavragesc ore in sir pe la toc shoae despre problemele cetatenilor, despre caini vagabonzi, criza economica si locuri de munca, privind in camera cu ochii mari, inlacrimati de grija tarisoarei. Tariceanu imparte laptopuri elevilor din Buftea, un candidat din partea UDMR ofera borcane cu Vegeta alegatorilor, promitand in ungureste autonomia, iar un domn ii arunca un pahar de apa in fata unei doamne contracandidate la B1TV. Ce-am mai ras, ce-am mai ras! Exista o singura problema, vorba clasicilor: '' Eu cu cine votez? ''. Nu, pe bune! In ce colegiu oi fi?, cine candideaza?, ca acuma nu mai votam partidul, ci omu'. Pe la coltu' strazii, batranicile se intreaba: '' Da tu in ce colegiu esti, maica?''. ''Eu sunt in colegiu' 17. La mine candideaza Orban. Eheee!!''. '' La mine e una... Boagiu''. Tara toata a intrat in alerta. Pe 30 noiembrie, turme de cetateni se vor calca in picioare catre urne mai ceva decat la pomana cu oua si cozonaci de la alegerile locale. Sa puna stampila. Ca e datoria noastra sa votam! Nu conteaza cu cine.

In toata vanzoleala asta electorala, s-a infiripat o poveste de iubire. Dani Otil si Mihaela Radulescu se iubesc ca la 20, respectiv 40 de ani.
Ce minunat...

Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Cristi

Da Vinci la Opereta

Bine, nu el, ci machete dupa insemnarile lui, intr-o expozitie ce se desfasoara pana pe 31 ianuarie 2009 la Teatrul de Opereta "Ion Dacian".

Dupa ce am vizitat expozitia, am ramas cu impresia ca modelele se pot imparti in doua categorii. Prima cuprinde inventiile cu lanturi, scripeti sau bile, care erau menite sa usureze munca oamenilor prin ridicarea de greutati sau prin reducerea frecarii. Notiunile mele de mecanica au fost insa tocite si uitate in clasa a 9-a si nu am inteles exact modul de functionare al macaralei pentru coloane sau al fierastraului hidraulic. Niste exemple si explicatii accesibile ar fi trezit mai repede atentia vizitatorilor.

Din cea de-a doua categorie fac parte modelele in fata carora pot ramane cu gura cascata si cei care nu au terminat o facultate cu profil tehnic. Alaturi de bine-cunoscutele reprezentari ale bicicletei, elicopterului, parasutei sau deltaplanului, merita vazute si automobilul, omul care merge pe apa, ceasul de noapte, reflectorul si - mai ales - tancul.

Sursa poza: Wikipedia. Mai multe poze pe Metropotam si pe HotNews

Expozitia "Leonardo Da Vinci - Inventiile unui geniu" a adunat peste 20 de milioane de vizitatori la nivel mondial, dar in Romania nu a reusit sa stranga prea multi oameni. In acelasi timp cu mine, se mai plimbau printre exponate vreo cinci curiosi. Nu cred ca de vina este lipsa de interes a romanilor pentru manifestarile culturale, ci mai degraba promovarea slaba facuta de organizatori.

Daca vreti sa va jucati cu masinariile lui Leonardo, le puteti vizita in orice zi, intre orele 11:30 - 22:00. Pentru studenti biletul costa 10 lei.

Herastrau

Crize si ursi panda

Sambata am fost din greseala la teatru. M-a invitat o prietena la Festivalul National AMA-torissima care s-a desfasurat intre 13 - 16 nov la Centrul Cultural al Ministerului de Interne. Tot din greseala am vazut exact piesele care au ocupat - ulterior - primele doua pozitii pe podium. Frumoasa călătorie a ursilor panda povestita de un saxsofonist care avea o iubita la Frankfurt, adaptare dupa Matei Visniec a Teatrului Studentesc Ludic din Iasi a castigat trofeul AMA, iar piesa Crize a trupei bucurestene Arca lui Noe a luat premiul intai. (Se pare ca trofeul e mai smecher decat premiul intai.)

Cele doua piese au inceput in mod asemanator, astfel incat in primul minut din calatoria ursilor panda am avut un puternic sentiment de deja-vu. Doi tineri, o fata si un baiat, se trezesc in acelasi pat si nu au idee cine este cel de alaturi sau cum a ajuns vreunul din ei acolo. Mai tarziu, povestile se diferentiaza si fiecare din ele capata individualitate si un stil propriu.

"Crize", piesa scrisa de Mihai Ignat, reprezinta o inlantuire amuzanta de episoade, fara o legatura aparenta. Tinerii din prima scena sunt de fapt casatoriti si se cearta, se tachineaza sau se confeseaza in fata publicului. Mi-au placut in special momentul cand cei doi sunt la un concert la Ateneu si li se pot auzi gandurile, singura lor dorinta fiind ca acesta sa se termine mai repde si scena in care tanara imparte floricele spectatorilor si povesteste cum l-a cunoscut pe baiat. Merita mentionata si partea in care actorii se alearga in jurul salii, ea – cu un cutit in mana, el – aruncand cu papucii dupa ea. Desi la inceput pare o piesa plictisitoare si fara continuitate, incet-incet actiunea se incheaga si spectatorul isi da seama ca in fata lui este prezentata viata unui cuplu, cu rutina, certurile si limitarile ei. Punctul culminant este atins in ultima scena, cand, dupa o cearta cu reprosuri, injuraturi, bataie si lacrimi, cei doi soti se strang in brate si se impaca.

"Frumoasa călătorie a ursilor panda..." este o poveste de dragoste prezentata pe parcursul a zece nopti, un amestec de dans, umbre si muzica. Coregrafia este bine realizata si nu plictiseste, iar sfarsitul face o trimitere vaga la trecerea intr-o alta lume, la moarte si la ursi panda. Fata ii promite tanarului ca il va vizita in viata viitoare la gradina zoologica, cand el va fi un urs panda.

Ambele reprezentatii au fost reusite, dar "Crize" mi-a placut mai mult. Poate pentru ca a fost prima pe care am vazut-o, poate pentru ca a surprins mai bine cotidianul sau pentru ca din piesa lui Visniec au lipsit unele scene, lasand o impresie de ambiguitate, de grabire a evenimentelor.
Nu pot sa comentez organizarea sau decizia juriului deoarece din 4 zile de festival, am vazut doar doua ore de spectacol, insa alegerea prezentatorilor mi s-a parut neinspirata. Cantaretul a vorbit prea mult si a devenit patetic incercand sa fie amuzant, iar blonda, fata unui regizor, a fost o prezenta stearsa, nepotrivita cu rolul pe care l-a avut de indeplinit.
Per total, cei de la InDArt au dat unor trupe de amatori sansa sa isi dovedeasca talentul, iar eu am petrecut o seara in care am reusit sa scap de senzatia de pierdere a timpului.

Sociologia metroului

Exista cateva reguli atunci cand mergi cu metroul in Bucuresti. Si cateva sfaturi pe care e bine sa le urmezi:

1. Grabeste-te! Nimeni nu are timp de amabilitati, din pacate. Cand se deschid usile si vrei sa cobori, sari ca ars de pe scaun si indreapta-te catre usa; altfel, risti sa fii blocat de puhoiul de lume care urca.

2. Cand este posibil, intotdeauna, dar intotdeuna! asaza-te la un scaun distanta de ceilalti. Altfel, oamenii se vor uita urat la tine. ''Ia uite-l si p-asta! Din atatea locuri libere, s-a asezat sa ma ingramadeasca pe mine! ''. Cand, dintr-un sir de cinci scaune, cele de la capat sunt ocupate, asaza-te pe cel din mijloc. Asta e algoritmul ocuparii locurilor, sedimentat dupa decenii de calatorii cu metrourile vechi cu scaune rosii. Cele noi au scaune albastre, asezate in serii de cate sase, insa regula tot se aplica.

3. Cand trebuie sa urci scarile, in special la Unirii sau Victoriei, inarmeaza-te cu rabdare, caci o sa dureze ceva. Cum a zis un coleg din provincie: '' Inainte sa vin in Bucuresti, n-am mai stat in viata mea la coada ca sa urc niste scari! ''.

Totusi, parca n-am ajuns asa de rau ca japonezii.



Cristi

Daca tu renunti, ele renunta

Incalzire globala.
Lume pustiita, ultra-industrializata. Animale umanizate.
Renuntare. Sinucidere

Clipul a fost facut de McCann Erickson pentru ONG-ul portughez Quercus si face parte dintr-o campanie de constientizare a publicului. Este o metafora dusa la extrem, nu ofera informatii stiintifice, nu va convinge prea multi oameni sa isi schimbe modul de viata si sa lupte pentru mediu. Campaniile astea, la fel ca si cele pentru stoparea fumatului, nu au niciodata rezultate notabile.
Spotul ofera insa o abordare neconventionala si se diferentiaza astfel de cele cateva mii de spoturi de acelasi gen. Melodia este bine aleasa, iar mimica celor trei animale, disperarea din ochii lor te fac sa te cutremuri. Nu vei actiona in niciun fel, dar nu poti sa nu te uiti.

Alte campanii sustinute de Quercus sunt impotriva alimentelor modificate genetic si impotriva tehnologiei nucleare.

Le notti di Cabiria/ Nights of Cabiria

Filmul lui Fellini din 1957 spune povestea unei prostituate, Cabiria, care locuieşte la marginea Romei şi visează la adevărata dragoste, însă trebuie să îndure umilinţă dupa umilinţă. Mai întâi, iubitul ei îi fură poşeta şi o împinge în râu. E salvată de nişte localnici, iar viaţa continuă, cu aceeaşi cadenţă monotonă, noapte după noapte, pe străzile cu noroi din mahalale sau pe bulevardele luxoase din centru. Într-o seară, îl întâlneşte pe Alberto Lazzati, un star de cinema care o conduce la palatul său. Apare însă iubita acestuia, şi Cabiria e nevoită să-şi petreacă toată noaptea în baie, pentru ca dimineaţa să se furişeze afară.

Apoi, Cabiria şi prietenele sale merg să ceară binecuvântarea Sfintei Marii ( o temă pe care o mai întâlnim şi în “ La dolce Vita “ ), sperând că viaţa ei se va schimba. Dar la Fellini nu există miracole; doar cele fabricate de presă. În acelaşi La dolce vita, ziariştii conving doi copii să mintă că au văzut-o pe Madonna, pentru a avea un subiect. Lumea se strânge să vadă minunea, dar totul nu e decât un spectacol cu lumini şi actori. Viaţa Cabiriei nu se schimbă şi prinţul pe cal alb e un camionagiu excitat.

Deziluzionată, Cabiria se plimbă într-o seară pe străzile din Roma, intră la un spectacol de magie unde îl întâlneşte pe Oscar, un contabil modest şi politicos, care o convinge să se mărite cu el. În culmea fericirii, vinde casa, retrage toţi banii din bancă şi pleacă cu soţul ei să locuiască într-un sat departe de Roma. Totul este însă o nouă minciună. Oscar o înşală şi îi ia banii, vrând să o împingă într-un râu. Nu are curaj, deşi Cabiria îl imploră să o omoare, pentru că nu mai poate supravieţui unei noi dezamăgiri. Oscar fuge, iar Cabiria merge fără ţintă şi nimereşte în mijlocul unei petreceri. Filmul se încheie cu zâmbetul dulce-amar, plin de speranţă al eroinei pregătită s-o ia de la început. Mesajul peliculei poate fi că există lucruri mult mai oribile şi josnice decât viaţa unei prostituate; şi anume să distrugi sufletul unei femei.

Le notti di Cabiria a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin şi un premiu la Cannes pentru cea mai bună actriţă - Giulietta Masina, în rolul Cabiriei.

Cristi

Contact

mariutza.popa[at]gmail[pct]com - Jimmy, ursu' cu sapca