Zeitgeist - Addendum

Nu mă voi referi la prima parte a filmului, care este o critică a religiei, în primul rând pentru că nu l-am urmărit până la final şi, în al doilea rând, deoarece argumentele folosite sunt destul de facile şi evidente, ci la cea de-a doua parte - Addendum - un manifest îndreptat împotriva sistemului economic şi structurii societăţii în ansamblu.

Autorii filmului spun în felul următor: sistemul e greşit, lumea e condusă de '' corpotocraţie '' care lucrează mână în mână cu guvernele pentru spolierea populaţiei. În centrul economiei monetare se află profitul. Ori, pentru a obţine profit, corporaţiile trebuie, evident, să-şi vândă produsele la un preţ mai mare decât costurile de producţie. Dacă bunurile s-ar găsi în abundenţă şi ar fi la îndemâna oricui, nimeni nu ar trebui să plătească pentru ele. De exemplu, nu plătim nici un ban pentru aerul pe care îl respirăm. În consecinţă, corporaţiile sunt interesate să nu producă bunuri pentru a acoperi toate nevoile întregii populaţii şi să menţină preţurile relativ ridicate, maximizând profitul. De aici, o mare parte a societăţii trăieşte în sărăcie. Ori, realizatorii filmului, în frunte cu reprezentanţii Proiectului Venus, susţin că există tehnologia necesară pentru a satisface nevoile întregii umanităţi. Am putea înlocui combustibilii fosili cu energia solară, forţa vântului sau cu ceea ce se cheamă energie geotermală, surse de energie practic inepuizabile, nepoluante şi ieftine. Avem tehnologia necesară. Marile corporaţii ascund însă acest lucru. Acestea controlează guvernul, mass-media, instituţiile financiare. Corporaţiile sunt mass-media, guvernul şi instituţiile financiare. O premisă care poate fi desigur plauzibilă, însă cine sunt aceşti oameni rău intenţionaţi care se întâlnesc în secret pentru a construi această formă modernă de sclavagism pe care o numim capitalism şi care dirijează întreaga simfonie halucinantă a creditului şi dobânzilor? Aceşti oameni nici nu trebuie să se întâlnească, se spune în film. Ei acţionează în virtutea obţinerii profitului, mânaţi de o forţă care ne pune pe toţi în mişcare - banii. De aceea, trebuie schimbat în profunzime întreg sistemul. Dacă am folosi tehnologia la întreaga sa capacitate, am putea produce în abundenţă. Astfel, întreaga populaţie ar avea tot ce şi-ar putea dori, banii ar dispărea pentru că şi-ar pierde valoarea, iar pentru că tehnologia ar lua locul muncii omului, majoritatea locurilor de muncă ar dispărea, iar omul şi-ar putea îndrepta atenţia către dezvoltarea personală, către filosofie şi ar putea privi din nou cu fascinaţie şi curiozitate către stele, în loc să fie prins în perpetua grijă a subzistenţei. Asta înseamnă Proiectul Venus. Un model de societate bazată pe tehnologie, o economie a resurselor şi proprietatea comună asupra acestora, sentimentul unităţii, al apartenenţei fiecăruia la întreg, o societate fără clase în care fiecare poate face ceea ce îi aduce plăcere, fără grija zilei de mâine, fiind motivat nu de bani, ci de progres şi cunoaştere. O societate fără clase? Pentru că nu mai există diferenţe economice şi de mediu social, nu mai există nici diferenţe de clasă. Deoarece mediul care ne '' sculptează '' pe toţi este uniform, omogen, oamenii au acelaşi statut social. Asta ne spune filmul. Nu putem însă controla diferenţele genetice dintre oameni. Unii sunt mai inteligenţi, alţii mai puţin din naştere. N-ar putea constitui un astfel de aspect un criteriu pentru departajarea socială? Şi pentru că nu mai există inegalităţile economice care provocau disperare, nevroze şi, în final, infracţiuni, nu mai există nici crime şi deci nici legi care să le pedepsească. Durkheim ar putea argumenta că întotdeauna vor exista crime, deoarece dacă o societate reuşeşte să elimine omuciderile, violurile sau furturile, cele mai mici gesturi de impoliteţe, nesimţirea, bădărania sau lauda de sine le-ar lua locul şi ar fi pedepsite prin lege.

Toate astea sună foarte frumos, însă cum transformăm aceste imagini în realitate? E nevoie de o schimbare a omului. Cum poate acesta să se schimbe şi să acţioneze din exterior asupra sistemului pentru a-l modifica dacă, aşa cum afirmă autorii filmului, noi toţi suntem creaţi de societate? Societatea ne face lacomi şi egoişti, pentru că dacă nu am fi n-am mai putea supravieţui. În societatea capitalistă trebuie să concurăm unii cu alţii, deoarece resursele sunt limitate. Cum facem pasul către această lume a abundenţei despre care se vorbeşte în film? Va trebui mai întâi să angajăm nişte oameni care să inventeze şi să construiască maşinile care vor produce mai târziu toate cele necesare. E nevoie de o schimbare în spiritul timpului, însă aceasta nu se realizează brusc, prin rupturi violente. Istoria este un drum lung, fără prăpăstii sau urcuşuri abrupte, deşi la prima vedere ar părea altfel. Revoluţia industrială este rezultatul a 5000 de ani de civilizaţie de dinainte. Schimbările se produc; cu siguranţă utopia din Zeitgeist va deveni realitate cu toată opoziţia corporaţiilor şi vom crea o nouă lume fără să ştim că o facem şi vom fi intrat de mult în Era Nouă până să-i găsim un nume.

Cristi