Cecenia, un ghimpe in coasta rusilor

Dorinta de expansiunea, teama ca celalalte populatii supuse i-ar putea urma exemplul si, mai tarziu, dar nu mai putin important din punct de vedere strategic, faptul ca teritoriul cecen este traversat de o importanta conducata de petrol ce porneste din Marea Caspica au determinat Rusia sa considere pastrarea Ceceniei o problema de siguranta nationala

Cecenia, o provincie ruseasca de doua ori si-un pic cat Dobrogea, s-a folosit de orice perioada de instabilitate  a Rusiei (Revolutia din 1905, cea din 1917, Razboiul Civil Rus si colectivizarea fiind doar cateva) pentru a incerca sa isi recapete independenta. Revoltele au fost reprimate, de cele mai multe ori  violent. Catre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Stalin i-a deportat pe ceceni in Siberia si Kazahstan, acuzandu-i ca au colaborat cu nazistii. Pe fondul relativei liberalizari de dupa moartea lui Stalin, Hrusciov le-a permis celor care au supravietuit sa revina acasa. 

In 1991 Cecenia si-a declarat independenta prin referendum. Limba rusa nu a mai fost predata in scoli, iar statul cecen si-a batut moneda. Presedintele nou ales a dat tuturor cetatenilor dreptul de a purta arma. Tara era insa intr-o criza politica si economica de proportii si, la numai trei ani de la nastere, a fost nevoita sa faca fata unui razboi - Primului Razboi Cecen (1994 - 1996).

Desi rusii aveau mai multi oameni si armament mai bun, au cucerit doar zona de nord a Ceceniei. Elţin si-a dorit propriul lui razboi-fulger, o victorie rapida si absoluta, dar nu a facut decat sa trimita armata in mijlocul unor lupte de gherila. Partizanii ceceni au folosit capcane, ambuscade, mine, aruncatoare de grenade si au luat ostatici, toate aceste tactici ducand la scaderea moralului trupelor rusesti si asa prost antrenate. Desi Cecenia a castigat, situatia socio-politica a tarii era mai proasta decat cea de dinainte de razboi.

„Nici unul nu arăta ură faţă de ruşi. Sentimentul pe care îl aveau cecenii, atît tineri cît şi bătrîni, era mai puternic decît ura. Era... o asemenea repulsie, dezgust şi uluire la cruzimile inutile ale acestora, încît dorinţa de a-i distruge, ca şi dorinţa de a ucide şoareci, păianjeni otrăvitori sau lupi, era la fel de naturală ca şi instinctul de conservare.“ 

Tolstoi, dupa ce a vazut distrugerea unui sat cecen (aprox. 1850)

Cel de-al Doilea Razboi Cecen (1999 - 2000; 2000 - 2009). Rusii au trimis aviatia militara si trupe de elita intr-o ofensiva mult mai bine planificata. Au cucerit usor mare parte a teritoriilor si au recapatat controlul prin cucerirea capitalei Gronzîi. A fost instaurat un regim politic pro-Moscova. Cecenia era din nou sub autoritatea Rusiei.

Din 2000 razboiul a intrat intr-o noua faza, cea de gherila. Rebelii ceceni au recurs la asasinate, atacuri sinucigase si luari de ostatici (va amintiti, poate, de atacul asupra teatrului din Moscova). Principalele lor revendicari au vizat independenta si rechemarea militarilor rusi din Cecenia.

In aprilie 2009 Kremlinul a pus capat represariilor si a retras o parte din trupe.

*

Unde gasiti informatii suplimentare (daca nu v-ati plictisit inca):

Despre provinciile caucaziene

Despre Cecenia
Monitorul Expres

Arborele lumii, nr. -, Istorie universala - Criza din Cecenia

Sursa poza

Jimmy

Sarea-n bucate

Mancarea fara sare are gust de plastic. E ca si cum ai mesteca un soldatel d-ala verde din Toy Story dimineata, la pranz si seara. Apoi restul plutonului, tancurile si avioanele, iar pentru desert vreo 45 g de guma de sters.

Desi mi-e prea lene sa scriu despre angoasele mele de fiecare zi, merita, poate, sa va amuz cu povestea unui regim in care consumul de sare mi-era interzis, iar cantitatea de zahar trebuia sa tinda la multimea vida (multimea vida este multimea dinozaurilor vii). Stimabili cititori, va ofer spre citire o pseudoepopee despre patologia verzei si psihologia branzei.

*

In primele doua zile aveam mereu impresia ca imi vor ceda rinichii. Ma amenintase doctorul ca asta se va intampla daca mananc sare. Mergeam la toaleta mai des decat o femeie insarcinata ca sa elimin tona de apa pe care o bausem  odata cu jumatatea de tona de medicamente. Pendulam intre baie si calculator in asteptarea primelor semne ale sfarsitului rinichilor mei si ma intrebam vag daca o sa gasesc unul nou care sa ii inlocuiasca pe astia condamnati. Mi-am dat seama apoi ca nu ar capitula ei asa usor. In House se lasa mereu cu durere si sange in cazuri d-astea. M-am linistit

soldatelul verde

A fost pentru prima data cand Google si Carrefour m-au dezamagit. In cautarea regimului perfect, primul mi-a dat informatii care se bateau cap in cap cu naturaletea unor electroni. Daca primele doua site-uri sustineau cu tarie ca un anumit aliment - varza de exemplu, este recomandat in boala X-ulescu, alte trei afirmau cu aceeasi indarjire ca varza va agrava starea oricarui pacient suficient de nestiutor cat sa o incerce. 

Am abandonat cautarile si am hotarat ca pot manca orice, atata timp cat pe ambalaj nu apare sarea ca ingredient. De la croasante la mustar, cu trecere prin mezeluri, cascaval, eugenii, bulion, cereale, toate contineau sare. Eram sigura ca voi muri de foame sau voi face o reactie alergica la branza. Am reusit sa gasesc doua tipuri de cereale, cred ca produse Carrefour, care nu aveau de nici unele. Primul imi dadea senzatia ca mananc bucati de cauciuc cu lapte. Al doilea era chiar ok.

Ce am mancat:

- legume si fructe

- carne de pui

- lactate nesarate, mai ales branza

- paine fara sare

- mancarea pe care mi-o gatea bunica

- paste

- branza

- Milka Diet; celelalalte dulciuri fara zahar erau mai scumpe.

- branza

- branza

Inlocuiam sarea cu orice chestie care mirosea bine, era frumos colorata si pe care o gaseam in borcanele din dulap - cimbru, foi de dafin, oregano, piper - mai ales piper. Am pus atat de mult intr-o farfurie cu supa incat dupa fiecare inghititura tuseam si luam o gura de apa. Am continuat sa mananc din ea dintr-un exces masochist de zel, injurandu-ma pentru intelepciune. Parca insusi subconstientul ma tachina: "Ai vrut piper? Na piper. Daca nu, vezi ca mai e niste branza in frigider".

Jimmy