And the losers are...

Înainte de decernarea premiilor Oscar, s-au acordat şi distincţiile pentru cele mai proaste filme şi cele mai neinspirate performanţe actoriceşti şi regizorale.

Zmeura de aur pentru cel mai prost film: The Last Airbender, nominalizat de asemenea pentru cel mai prost remake, cel mai slab scenariu şi  cea mai proastă distribuţie.
Cel mai prost actor: Ashton Kutcher pentru rolurile sale din Killers şi Valentine's Day. O performanţă într-adevăr să câştigi premiul pentru cel mai prost actor în două roluri.
Cea mai proastă actriţă şi cel mai prost cuplu: Toate actriţele principale din Sex and the City 2, ceea ce, fără să văd filmul, mi se pare corect.
Cel mai prost regizor: M. Night Shyamalan pentru The Last Airbender, film care a câştigat şi cel mai prost scenariu. Trebuie să văd filmul ăsta. (Any publicity is good publicity, nu?)

Şi acum lista câştigătorilor la Oscar:

Cel mai bun film: The King's Speech.
Cel mai bun regizor: Tom Hooper - The King's Speech.
Cea mai bună actriţă în rol principal: Natalie Portman - Black Swan.
Cel mai bun actor în rol principal: Colin Firth -  The King's Speech.

Acuma, The King's Speech, fără a fi vreo capodoperă, ci doar un film bunicel, oricum merită mult mai mult Oscarul decât ultra lăudatul The Social Network care, după mine, e o porcărie, cel mult un film mediocru. David Fincher a încercat să trateze un fapt până la urmă frivol - înfiinţarea Facebook - ca şi cum ar fi vorba de vreo conspiraţie mondială la nivel înalt sau cel puţin despre spionaj industrial. A vrut să-l transforme pe Mark Zuckerberg într-o vedetă rock. N-a reuşit decât să creeze senzaţia că nişte adolescenţi acneici se joacă de-a oamenii mari. Cu toate astea, mă aşteptam ca după victoria de la Globurile de Aur să urmeze pentru The Social Network şi un triumf la Oscar. The Social Network a câştigat totuşi premiul pentru cea mai bună coloană sonoră, cel mai bun montaj şi cel mai bun scenariu adaptat.
The King's Speech a câştigat meritat, fără a fi totuşi un film extraordinar. Dacă nu era vorba despre regele Angliei şi s-ar fi numit Some guy's speech, filmul ar fi fost cu totul neinteresant.

Inception a câştigat patru premii: cele mai bune efecte vizuale, cel mai bun mixaj şi cel mai bun montaj de sunet (?) şi cea mai bună imagine, cam puţin totuşi după cât s-a vorbit despre filmul ăsta, iar Alice in Wonderland de Tim Burton a luat cea mai bună regie artistică şi cele mai bune costume.

Cam atât. Întrebări, dubii, comentarii?



Surse: 9am.ro

Cristi

Mel Brooks şi Gene Wilder

Brooks şi Wilder au lucrat împreună la trei filme: The Producers (1968), Blazzing Saddles (1974) şi Young Frankestein (1974), toate prezente în lista celor mai amuzante 100 de filme din cinematografia americană. The Producers, primul film al lui Brooks, e într-adevăr unul dintre cele mai amuzante filme pe care le-am văzut. Zero Mostel şi Gene Wilder interpretează rolul a doi producători care se străduiesc să realizeze cea mai proastă piesă de teatru posibilă pentru a se îmbogăţi printr-o şmecherie financiară. Aleg cel mai prost scenariu - Springtime for Hitler -, cel mai prost regizor şi cel mai prost actor să-l joace pe Hitler, un tip pe numele său Lorenzo St. DuBois a.k.a. LSD. Piesa are însă un succes catastrofal, iar cei doi ajung la închisoare.

La Blazzing Saddles, o comedie despre un şerif de culoare într-un mic orăşel american (vă daţi seama? şi ''mic'' şi ''orăşel'') pe la 1870, trebuie să recunosc că am adormit.



Secvenţa piesei de teatru din The Producers.

Mel Brooks s-a născut în 1926 la New York într-o familie de evrei, a luptat în al doilea război mondial în bătălia de la Bulge şi este unul dintre puţinii oameni care au câştigat şi Emmy şi Grammy şi Oscar şi Tony de-a lungul (şi chiar şi de-a latul) unei cariere de 60 de ani.

Filmografie selectivă (scenarist/regizor):

    * The Producers (1968)

    * Blazing Saddles (1974)

    * Young Frankenstein (1974)

    * History of the World, Part I (1981)

    * Spaceballs (1987)

    * Robin Hood: Men in Tights (1993)

    * Dracula: Dead and Loving It (1995)

                                                                                      Brooks în 2010. Sursa: Wikipedia

Gene Wilder, actor, regizor, scenarist şi scriitor, s-a născut în 1933 şi este cunoscut mai ales pentru rolurile sale din The Producers  (Leo Bloom) şi Willy Wonka and the Chocolate Factory (Willy Wonka). În 2005, Wilder şi-a lansat memoriile: Kiss Me Like a Stranger: My Search for Love and Art, iar doi ani mai târziu a apărut primul său roman: My French Whore.


Gene Wilder în 2007. Sursa: Wikipedia.








Surse: Wikipedia

Cristi                                    

Reclama sexy la Subaru. Car wash sumo style

 

Niste poze de la unii

asa s-a filmat logoul MGM (1924)

robot Coca Cola in Tokyo

Mai multe pe The Cool Hunter

Dragostea (se) vinde

Pentru ca nu o iubesti daca nu ii cumperi bijuterii, trandafiri, vacante, parfumuri si nu o duci la restaurant.
Pentru ca nu il iubesti daca nu iei ceasuri, haine, parfumuri, abonamente la sala, ursuleti de plus.
Pentru ca s-au facut zeci de mii de telenovele pe tema asta.

Pentru ca amaratul de Sfant Valentin, concursurile cretine cu inimi roz si saruturi de cinci ore, inelul de logodna cu diamant, cei 200 de invitati la nunta, luna de miere in Venetia - toate poarta masca iubirii, dar fac de fapt parte din infinita ecuatie a capitalismului.

Pentru ca exista filme porno.

Pentru ca nu mai ai cum sa fii original.

Pentru ca povestile de dragoste celebre si triste sunt cel mai des ecranizate. Iubirea este fie tragica, fie condamnata la uitare. Sa facem o scurta trecere in revista prin istorie, mitologie, literatura si film:

• Romeo si Julieta - Julieta isi insceneaza moartea ca sa poata fi impreuna cu Romeo, el crede ca fata a murit si se otraveste, Julieta se trezeste, il vede pe Romeo mort si se omoara la randul ei. Dubla sinucidere i-a transforamt in cel mai cunoscut si emo cuplu, cu ~ 40 de ecranizari.
• Cleopatra si Marc Antoniu - se spune ca Marc Antoniu s-ar fi injunghiat cu propria sabie cand a auzit stirea falsa a mortii Cleopatrei. A murit in bratele ei. Dupa ce se ocupa de inmormantarea lui, Cleopatra il fenteaza pe cuceritorul Octavian si se lasa muscata de o cobra in ce avea sa devina una dintre cele mai erotice scene din istorie. ~ 42 ecranizari.
• Tristan si Isolda - astia doi mor de inima amara si din mormintele lor rasar doi copaci care raman imbratisati pe vecie. Voi ati vrea sa fiti vii sau sa fiti copaci? ~ 17 filme.
• Napoleon o iubeste pe Josephine. Josephine il iubeste pe Napoleon. Se despart pentru ca ea nu poate sa faca copii. Ultimul cuvant rostit de el, inainte sa moara pe insula Sfanta Elena, a fost numele ei. ~ 20 de ecranizari.
• Paris se indragosteste de Elena, o rapeste din Sparta si o duce in Troia. Declanseaza razboiul troian si moare. Homer a scris despre ei in Iliada. ~ 10 filme.
• Penelopa si Ulise sunt norocosi in comparatie cu cei de mai sus. Nu au de asteptat decat intreaga Odisee pentru a se regasi. Ulise lupta zece ani in razboiul troian. Drumul spre casa ii ia inca pe atat ca se abate pe la Calypso. In timpul asta, Penelopa este curtata de 108 petitori care o cred vaduva si foloseste diferite viclesuguri ca sa ii amageasca. Trei ani tese la un giulgiu pentru tatal lui Ulise, caci ce cosea ziua, desfacea noaptea. Cand Ulise revine in Itaca, omoara toti petitorii. Zice-s-ar ca Atena a lungit noptea urmatoare pentru ca Ulise si Penelopa sa-si povestească unul altuia aventurile prin care au trecut. ~ 15 filme
  
• altii si altii

Cum sa va despartiti in 64 de pasi

Iubiti-va necomercial! Nu doar de Valentine's Day si de Dragobete.

Jimmy

Jules Verne, bunicul SF-ului

La vremea la care Jules Gabriel Verne isi scria romanele, calatoriile excentrice descrise de el au fost considerate de domeniul SF-ului. De aici vine si Voyages extraordinaires, numele seriei in care a aparut o mare parte din cartile lui, publicata de prietenul, editorul si tizul sau, Jules Hetzel.

La 183 de ani de la nasterea lui Verne, oamenii au construit rachete si au ajuns pe Luna, au facut submarine electrice si echipamente de scafandru ca sa exploreze adancurile oceanelor, au invatat sa scrie pe cer, au inventat televizorul, videotelefonul si calculatorul si au devenit dependenti de tehnologie. Ba chiar se straduiesc sa comunice cu fiinte extraterestre. Cartile lui Verne pastreaza astazi doar o impresie de SF si se transforma incet-incet in romane de aventura. Singura, Calatoria spre centrul pamantului nu se incadreaza in model si ramane extraordinara si prin subiect.

coperta unei carti de Jules Verne, ilustrata de Hertzel

In 1863 Jules Verne a scris Parisul in secolul XX, povestea tanarului Michael care nu reuseste sa se adapteze intr-o lume tehnologic avansata, dar golita de semnificatii. Civilizatia viitorului este dominata de zgarie-nori, automobile, trenuri de mare viteza si o retea globala de comunicatii. Editorul sau il sfatuieste sa astepte 20 de ani inainte sa publice romanul, considerandu-l pesimist, greu de crezut si nu la fel de bun ca de abia aparutul Cinci saptamani in balon. Autorul pune manuscrisul intr-un seif, unde este descoperit de stra-stra-nepotul lui in 1989 si publicat in 1994. Unica nepotrivire care i se poate reprosa romanului 150 de ani mai tarziu este ca trebuia sa se numeasca New York in secolul XX.

Hetzel a insistat ca Verne sa modifice continutul cartilor sale pentru a le face mai vesele si mai comerciale. Mai mult, pentru a nu supara Rusia, aliata de atunci a Frantei, originea capitanului Nemo a fost schimbata din cea a unui refugiat polonez care voia sa razbune moartea familiei sale in revolta poloneza din ianuarie 1863 impotriva rusilor. Nemo devine printul indian care lupta impotriva Imperiului Britanic.

Scrierile lui Jules Verne amintesc de adevarate enciclopedii, iti dau satisfactia ca afli o gramada de informatii despre locuri exotice, oceanografie, biologie, astronomie, geologie, societate, cultura sau istorie. In  Castelul din Carpati (1892) si Pilotul de pe Dunare (1908, dupa moartea autorului din 1905) apar detalii despre Romania.

Google l-a sarbatorit pe Jules Verne prin lansarea unui Doodle (logo) interactiv care infatisa un submarin virtual ce putea fi manevrat cu ajutorul unor sageti. 

captura Google.ro pe 8 februarie

Verne este considerat unul dintre parintii genului Science Fiction, alaturi de H. G. Wells si Hugo Gernsback. Cartile lui se ecranizeaza de peste un secol si nu si-au pierdut inca fascinatia. In 2013 se va lansa un nou film, 20.000 de leghe sub mari, in regia lui David Fincher.

Mai multe
Pe unde s-au plimbat personajele din Voyages Extraordinaires
8 inventii ale lui Julesc Verne care s-au adeverit
Parisul in secolul XX
Wiki eng si ro

Jimmy

Ala mic, negru, de respira greu se intoarce

La pas virtual prin muzeele lumii

Google continuă să fie cool şi lansează Art Project, un tool care permite utilizatorilor să facă un tur virtual al câtorva dintre cele mai cunoscute muzee ale lumii. Aplicaţia se bazează pe o tehnologie similară cu cea a Street View (aia care m-a făcut să îmi caut casa pe calculator în loc să ies în faţa porţii să mă uit la ea) şi prezintă imagini exacte şi în detaliu ale operelor de artă celebre. Vizitatorii se plimbă prin muzee cu ajutorul unor săgeţi sau folosind opţiunea Floor Plan din meniul de informaţii. Îşi pot face propria galerie cu tablourile preferate, în care să includă creaţii ale lui Botticelli, van Gogh, Manet sau Pieter Bruegel cel Batran la o rezoluţie de până la 7 gigapixeli. Sunt însă disponibile doar acele zone pe care respectivul muzeu a acceptat să le includă în proiect. Unele dintre exponate apar inceţoşat din motive de copyright.

Sala Oglinzilor din Palatul Versailles, captură Google Art Project. Pot fi vizitate doar zonele gri deschis de pe harta muzeului. Zona galbenă este cea în care se află utilizatorul. 

Cele 17 muzee disponibile până acum (Google promite să mai adauge):

• Palatul Versailles, Versailles
• Metropolitan Museum of Art, New York
• Museum of Modern Art (MoMA), New York
• Freer Gallery of Art, Smithsonian, Washington
• Tate Britain, Londra
• National Gallery, Londra
• Uffizi, Florenţa
• Alte Nationalgalerie (Vechea Galerie Nationala), Berlin
• Gemäldegalerie, Berlin
• State Hermitage Museum, Sankt Petersburg
• State Tretyakov Gallery, Moscova
• Museo Reina Sofia, Madrid
• Museo Thyssen-Bornemisza, Madrid
• Rijksmuseum, Amsterdam
• Muzeul Van Gogh, Amsterdam
• Museum Kampa, Praga
• Frick Collection, New York

Platforma a fost creată la iniţiativa unor angajaţi ai companiei care au vrut să facă arta mai accesibilă online şi a fost lansată pe 1 februarie 2011. După ce a trasat harta fidelă a internetului, Google include Art Project în efortul de digitalizare a offline-ului, alaturi de Google Body, Maps, Street View, Earth, Ocean, Moon, Mars şi Sky Map.

Jimmy