Nu am nicio poveste de spus. Fac parte dintr-o generatie care nu a trait evenimente importante si a ajuns sa nu ii pese.
Incet, incet, eroii trecutului se sting. Mor luptatorii impotriva comunismului, mor detinutii politici din inchisori precum Sighet si Ocnele Mari, mor supravietuitorii celui de-al Doilea Razboi Mondial, mor bunicii. Povestile lor, amintirile lor se duc odata cu ei. Au fost deja uitati. Cine dracu e Vasile Paraschiv? Dar Ion Diaconescu?
Apartinem unei generatii in continua tranzitie, nici a comunismului, nici a democratiei. Prea mici pentru Revolutie, suficient de mari cat sa prindem uniformele cu patratele si Internetul in aceeasi propozitie. Tineri pentru care valorile au murit, nostalgici dupa ceva ce n-au trait, dar care acum isi injura tara cu orice ocazie (nu ca nu ar merita injurata), chiar si atunci cand strainii gasesc ceva bun de spus despre ea. Generatie apatica, revoltata pe Univers, egoista, neincrezatoare, resemnata, reticenta la schimbare, profitoare, lipsita de curiozitate, nestiutoare.
In care golf a avut loc Razboiul din Golf? De ce se bat oamenii aia in Cecenia? De ce si-a declarat Kosovo independenta fata de Serbia? Cine sunt Tutsi si Hutu si de ce s-au omorat intre ei? ........ Lucruri actuale de care, parca, am auzit, dar pe care nu le stim si nu le intelegem. Pana la urma, cui ii pasa?
Fiecare epoca a avut generatia ei de sacrificiu: tinerii care au facut Revolutia Franceza, cei plecati pe front in Primul Razboi, tinerii legionari fanatici, cei din Vietnam, cei din ’89. Fiecare din ei a schimbat ceva, a crezut in ceva. Noi suntem tinerii debusolati. Pe noi nu ne compatimeste nimeni. Poate noi am merita cel mai mult sa fim compatimiti. Noi nu avem povesti.
Ma iertati. Mi-am pierdut obiectivitatea. Parerile pe care le-am aruncat aici sunt ale mele si nu au pretentia de a reprezenta adevaruri general valabile. Doar partial.
Jimmy
Ma iertati. Mi-am pierdut obiectivitatea. Parerile pe care le-am aruncat aici sunt ale mele si nu au pretentia de a reprezenta adevaruri general valabile. Doar partial.
Jimmy
2 comentarii:
Jimmy, decat povesti ca cele din razboi sau de la revolutie, prefer sa nu am ce povesti. Eroi exista in fiecare epoca, dar sunt adesea recunoscuti dupa ce le trece momentul. In plus, cred ca noi suntem o generatie de sacrificiu, a tranzitiei imbecile de la comunism la democratie, la capitalism, la meritocratie. Traim cu aceeasi mentalitate stupida cultivata in trecut, desi lumea din jurul nostru se schimba cu sau fara voia noastra. Ti se pare firesc sa nu ti se dea un drept, sa fii plimbat de la Ana la Caiafa pentru o aprobare sau o adeverinta, sa nu ai acces la functii pentru ca sunt altii mai bogati, mai pilosi. Daca ne-am revolta si am schimba ceva, poate am deveni eroii pe care ii cauti tu. Si, in plus, nu am nimic cu spiritul civic, nici cu devotamentul, nici cu existenta unei culturi generale, insa de ce sa-mi pese de Cecenia, de razboiul din Irak sau de conflictul din Ruanda,cand langa mine sunt lucruri la fel de urate, chiar daca nu la fel de grave.
Povestile nu mor, exista, doar ca nu stiu a fi spuse sau intelese.
Mentalitatea e si problema mea. Mentalitatea noastra, caci nu ne pasa de nimic. Daca vine sfarsitul lumii, trece pe langa noi si nu ne dam seama.
Nu-mi doresc povesti de razboi, dar macar povesti de revolta sa avem.
Lucrurile de langa noi...sunt irelevante si trec. Criza trece, Basescu trece, apa care se scurge pe strazi trece. Vin altele la fel. Macar cultura generala te ajuta cu ceva.
Nu ma refer aici la povesti individuale, la fiecare zi a fiecarui om, ci la povestea unei generatii.
Trimiteți un comentariu