Dar să ne întoarcem puţin către începutul filmului. Jake Sully, personajul principal, un veterean de război paralizat de la mijloc în jos, este adus pe planeta Pandora pentru a controla un avatar care a aparţinut fratelui său, recent decedat. Aceste avataruri sunt nişte fiinţe create în laboratoarele genetice care combină ADN uman cu cel al băştinaşilor şi care pot fi controlate de la distanţă de oameni cu ajutorul unei maşinării. Fiecare clonă de acest gen este construită pentru a se potrivi cu arhitectura neuronală a celui care o controlează. Pentru că manufacturarea unei astfel de fiinţe înseamnă foarte mulţi bani, a fost mai simplu să fie adus fratele celui care controla un avatar, decât să se creeze unul nou. Avatarul este în religia hindusă întruparea unei fiinţe superioare (o zeitate) la nivelul existenţial inferior al oamenilor. Na'vi sunt un trib care trăieşte într-o simbioză perfectă cu mediul înconjurător, respectând toate vieţuitoarele, căci ei cred că există o conexiune intimă între toate lucrurile. Na'vi identifică divinitatea (Eywa) cu natura. Un fel de panteism.
Avatarurile din film seamănă aproape perfect cu locuitorii de pe Pandora (am observat, pare-mi-se, că în timp ce na'vi aveau patru degete la mâini, ca în desenele animate, avatarurile aveau cinci, ca la oameni), ceea ce facilitează stabilirea unor relaţii cu băştinaşii şi găsirea unei soluţii paşnice la problemă. Căci există, bineînţeles, o problemă. Altfel de ce ai merge să vezi filmu', nu? Copacul sacru al membrilor tribului na'vi se află chiar pe locul unui mare zăcământ de minereu valoros pe care oamenii vor să îl extragă pentru scopurile lor meschine. În timp ce Jack Sully (adică avatarul pe care îl controlează) ajunge în mijlocul băştinaşilor şi trece printr-o serie de încercări şi ritualuri de iniţiere pentru a deveni unul dintre ei, comandantul militar de care vă povesteam se cam satură de tergiversările diplomatice şi hotărăşte să îi alunge cu forţa pe barbari din zonă. Începe un măcel, căci oamenii au rachete şi mitraliere şi elicoptere, în timp ce na'vi au arcuri şi săgeţi, într-adevăr de dimensiuni apreciabile, dar, nevertheless, inutile în faţa tehnologiei de război a oamenilor. Până aici seamănă cu modul în care au cucerit americanii Vestul Sălbatic sau cu invazia conquistadorilor în imperiul aztec. Dar există o speranţă, pentru că Jack Sully îşi trădează propria rasă şi conduce contraatacul triburilor unite ale indigenilor şi, cu puţin ajutor din partea lui Eywa şi a animalelor gigant care locuiau planeta, reuşeşte să îi învingă pe oamenii răi şi distrugători.
Filmul nu excelează în ceea ce priveşte povestea, însă James Cameron este tatăl lor în materie de efecte speciale încă de la Terminator 2. Şi efectele speciale sunt, într-adevăr, speciale. Mai ales în 3D. Avatar este, în mod evident, o critică la adresa omenirii care a distrus natura, distrugându-se astfel pe sine. Na'vi apar din această perspectivă mult mai înţelepţi pentru că respectă natura, trăind în comuniune cu ea, nu numai de pe urma ei. Există însă speranţa (nu degeaba planeta se cheamă Pandora) că umanitatea se va trezi în ceasul al doisprezecelea.
Totuşi, şi omul a trăit, la acelaşi nivel de civilizaţie, în comuniune cu natura; comparaţia este, deci, fără sens. Omul nu a distrus natura pentru că este, în sine, o fiinţă rea şi distrugătoare (cel puţin nu în această probemă). Sporirea numărului populaţiei a obligat omul să caute noi resurse şi noi metode de a supravieţui, ceea ce a dus la progres tehnologic, ceea ce a condus la subjugarea naturii şi defrişări şi poluare. Când pădurea n-a mai putut asigura hrana necesară unui număr de oameni în continuă creştere, omul a luat un topor, a tăiat copacii şi s-a apucat de agricultură. Când pământul n-a mai ajuns pentru toată lumea, omul a inventat comerţul şi industria. Na'vi trăiau în triburi, ceea ce ne spune că numărul lor nu era foarte mare. Aş vrea să-i văd pe frumoşii şi inocenţii Na'vi când pădurea lor nu mai poate oferi hrană pentru toţi. Sociologul francez Emile Durkheim ne spune că, în acestă situaţie, există două opţiuni: ori un război pentru resurse, ori diviziunea muncii, ceea ce înseamnă, în final, prin acumulări de inovaţii şi progres tehnologic, schimbarea modului de procurare a resurselor, deci defrişări şi industrie şi poluare.
Evident, supravieţuirea omului depinde, în definitiv, de supravieţuirea naturii. Căci, până una alta, nu putem respira altceva decât oxigen. Şi a venit momentul să găsim echilibrul între necesitatea de a mânca şi aceea de a respira.
Câteva vorbe despre IMAX 3D. Te dor ochii şi în primele minute ai o senzaţie neplăcută când se mişcă camera, senzaţie pe care n-o mai experimentezi, cum am spus, după câteva minute. Filmul merită văzut mai ales în 3D.
Linkuri: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/146978/Un-trib-indian-aflat-in-situatia-celui-din-Avatar-ii-cere-ajutorul-lui-James-Cameron.html
Cristi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu