Crazy indian video with subtitles

"Have you been high today?
I see the nuns are gay
My brother yelled to me
I love you inside Ed."

Poveste cu Trabant

Am sa va spun povestea unui paradox. Povestea unui simbol al economiei planificate, dar si al caderii comunismului. Am sa va spun povestea Trabantului.

A fost odata, intr-o epoca indepartata, dar intr-un spatiu apropiat, o masina care era alintata de oamenii acelor vremuri Trabi. Ca sa obtii una trebuia sa te treci pe o lista si sa astepti pana la 15 ani. Din cauza asta, ea a fost personajul a doua intamplari atipice: masinile second-hand erau mai scumpe decat cele noi, iar posesorii lor deveneau adevarati experti in repararea lor.

Eroul nostru a inceput sa fie produs in 1957 intr-una dintre tarile stapanite de dusmani, Germania de Est. A fost autovehiculul intalnit cel mai des pe strazile ei pentru 34 de ani, timp in care s-au produs 3 milioane si un pic de exemplare. Putea fi vazut si prin Romania in vesela lui nuanta gri-metalizat.

Trabantul a ajuns celebru in Occident dupa caderea Zidului Berlinului, cand multi germani au trecut din Germania comunista in cea vestica folosindu-l. La scurt timp, masinile zaceau abandonate prin oras si puteau fi cumparate cu cel mult cateva marci sau erau date pe gratis celor care le doreau. 

Trabant abandonat, Leipzig, 1990

In 1991, Trabantul a murit. Ultimul model, Trabant 1.1, a iesit pe poarta fabricii cu destinatia muzeul automobilelor din Zwickau.
Odata cu trecerea anilor, oamenii au devenit nostalgici dupa viata din Germania de Est. Acest trend este cunoscut sub numele de Ostalgie sau Soviet Chic. Trabantul si alte produse si branduri care amintesc de fostul regim sunt din nou cautate, ajungandu-se chiar la cumpararea de DVD-uri cu inregistrarile emisiunilor din acea perioada. Exista cateva proiecte prin care se doreste ca faimoasa masinuta plina de istorie sa intre din nou in productie.

Caracterizarea personajului

Trabantul putea sa atinga o viteza maxima de 112 km/h si traia cam 28 de ani. Nu avea indicator de combustibil si nici pompa de benzina. Rezervorul era pus cat mai sus sub capota pentru ca benzina sa ajunga in carburator datorita gravitatiei. Nivelul de combustibil era verificat cu o tija marcata care se introducea in rezervor. In detalii mai tehnice de atat nu ma bag ca se complica povestea.

Polua foarte mult. Cam de sapte ori mai mult decat o masina din ziua de azi. Fumega de-a dreptul. Zvonurile si bancurile ziceau ca e facut din carton, dar, de fapt, era facut din duroplast. Duroplastul este un material plastic intarit cu fibre de bumbac, hartie sau lana reciclate. Din el se fac capacele de WC. 

Trabantul este astfel prima masina facuta din materiale reciclate, dar duroplastul la randul sau nu mai poate fi reciclat, iar arderea lui produce gaze toxice.

Trabant de nunta

De-a lungul timpului, Trabantul si-a schimbat titlurile, dar nu si infatisarea:

• Trabant 500 (sau P50), produs intre 1957 si 1962
• Trabant 600, 1962 - 1964
• Trabant 601, 1963 - 1991, toate 3 cu motor in doi timpi, cu doi cilindri de 18CP (p-asta sa o dezlege criticii literari)
• Trabant 1.1, cu motor Volkswagen, 1990 - 1991
• Trabant 800 RS, versiunea pentru raliu

Bancuri despre Trabant:

An East German driver pulled into a service station and asked, "Can I get a windshield wiper blade for this Trabi?" The mechanic looked the car over for a long time and finally said, "Okay, it's a trade!"

During a visit to Leipzig, a wealthy oil sheikh heard that there is a car with a delivery time of over ten years. Since Rolls Royce usually delivers more quickly than that, it must be quite an exceptional car, which he would certainly have to have in his collection. He made a request to order this Trabant. In Zwickau, they're aware of this great honor, so they immediately change the running Five-Year Plan and bring forward a specimen. In the container, the car reaches the emirate in a handful of weeks. The happy oil sheik immediately called his friends together, opened the container, and exclaimed in surprise: "Gosh, they have incredibly long delivery times, but at least they send you a cardboard model in advance — and the best, you can even drive it!"

Pictura pe bucata ramasa din Zidul Berlinului, care ii reprezinta pe

  Leonid Brejnev (conducatorul Rusiei dupa Hrusciov)

 si pe Erich Honecker (conducatorul RDG intre oct. 1976 - oct. 1989)

 pupandu-se intr-un Trabant

Surse: Wikipedia, Trabi.ro
Foto: Wiki, TrekEarth

Jimmy

Câteva zile din viaţa lui Oblomov: Oblomov şi poetul Gării Lipscani

Cu ultimii bani din buzunar, tânărul Oblomov intră în gara Lipscani, de unde îşi cumpără o ciorbă de perişoare, diluată serios cu smântănă sintetică, din petrol. În timp ce lua ultima gură din sucul natural de aditivi şi coloranţi naturali, observă la periferia privirii un bărbat care cobora, încolăcindu-şi picioarele, scara sinuoasă din lemn. Bărbatul era evident afectat de cantitatea de alcool ajunsă la paritate cu sângele din corpul său beteag. Unduindu-se concupiscent, noul client al localului se îndreptă către masa tănărului Oblomov:

’’Tinere, observă bărbatul plin de perspicacitate, îmi permiteţi să iau loc la masa dumneavoastră?’’

Protestul i se putu citi lui Oblomov mai întâi în ochi, apoi rosti hotărât:

’’Dar sunt atâtea mese libere’’.

’’Da, dar mie îmi place asta’’, zise decisiv intrusul şi se aşeză planturos în faţa lui Oblomov. ’’Permiteţi-mi să ma prezint’’, continuă bărbatul. ’’Eu sunt poetul gării Lipscani şi dacă-mi faceţi cinste cu o bere, vă scriu o poezie acum, pe loc’’. Glasul nu-i tremura, vocea era sigură.

’’Nu-i nevoie să-mi scrieţi o poezie şi, în plus, mi-am cheltuit ultimii bani. Mi-e imposibil, aşadar, să vă ajut’’.

’’Oooo..înţeleg, înţeleg. Permiteţi-mi atunci să vă cumpăr eu o bere. Înţeleg, înţeleg. Student sărac. Dacă-mi permiteţi, evident.’’

’’Nu-i nevoie..’’

’’Ooo, dar insist. E plăcerea mea. Domniţă, se adresă bărbatul chelneriţei, două beri, vă rog. Reci să fie’’.

’’De care?’’, întrebă acru domniţa.

’’De mac. Cum de care, domnişoară? Mă faceţi să râd. Bere! Cum de care?’’

’’Ce marcă?’’

’’Aaaaa…Cea mai scumpă. Astăzi mă respect. Am scris nişte poezii superbe mai devreme, superbe, vă spun!, unui om de afaceri. Italian cred că era. Nu ştiu ce-o fi înţeles ăla, da’ a fost taaaare generos’’, spuse bărbatul, explicând cu mâinile cât de generos a fost italianul.

’’Vă deranjează ăsta?’’ îl întrebă chelneriţa pe Oblomov, arătând cu capul spre poetul gării Lipscani.

’’Nu-l deranjez, domnişoară. Vorbim şi noi, e democraţie doar.’’

’’E-n regulă’’, spuse Oblomov. Parcă ar fi băut o bere rece, deşi erau cu minus grade afară.

’’Deci…două beri’’, concluzionă poetul şi, fără vreo pauză, de parcă s-a gândit încă dinainte să vină domniţa ce vrea să spună, se adresă lui Oblomov: ’’Îmi amintesc când eram şi eu ca dumneata. Tânăr şi fără un chior în buzunar. Când eram copil, eram şi mai sărac. N-aveam decât o şosetă în picioare. Iarna era frig în casa de chirpici unde stăteam şi ţineam şoseta aia zece minute într-un picior, zece minute în altul. Ca să nu-mi îngheţe picioarele, înţelegi?’’

’’Înţeleg, dar..’’

’’Şi mă uitam la ceilalţi copii, întrerupse poetul contraofensiva lui Oblomov, şi vedeam că ei au toţi două şosete. Şi cât am fost copil, am vrut să am şi eu două şosete. Acum am. Şi crezi că sunt mai fericit? Nicidecum. Am patru perechi de şosete, dar nu sunt mai fericit. Omul nu e făcut pentru fericire’’.

’’Uitaţi berile dumneavoastră, domnule’’, se adresă chelneriţa, trântind berile pe masă, poetului.

’’Hai noroc! Noi să fim sănătoşi’’, zise acesta.

’’Şi-atunci ce facem? Dacă nu putem fi fericiţi, ce căutăm noi pe Pământ?’’, se aventură Oblomov.

’’Da’ cine ştie? Cine să mai înţeleagă ceva? Trăim şi noi cum putem. Da…Trăim şi noi cum putem’’.

După o pauză în care ochii poetului au căzut melancolic în podea, scotocind printre zdrenţele de amintire, acesta reluă:

’’Am fost şi student’’

’’Da? Ce-aţi studiat?’’

’’Mioriţa.’’

’’Cum Mioriţa? Balada populară?’’

’’Da. E atâta înţelepciune în poezia asta. Şi eu scriu poezie de mult, da’ n-am reuşit…Baciu’ ală moldovean, de se lasă omorât de ăilalţii doi, e un om tare înţelept. El ştie că viaţa asta şi ţara asta şi oile sale şi munţii şi văile şi apele învârtejite nu sunt decât bucăţi de absurd dintr-un absurd mai mare. N-are rost…El ştie, îţi spun, domne’. El ştie şi n-are rost să…’’

Privirea îi căzu din nou în podea. Poetul gării Lipscani îşi reveni însă repede din melancolie şi îi povesti lui Oblomov şi lucruri mai triste, dar şi multe întâmplări vesele. Despre cum a ajuns să scrie poezii, despre cum a vrut să se facă marinar sau despre poezia pe care i-a scris-o lui Emil Constantinescu, pe atunci preşedinte al României. Sau despre cum a adormit în tren într-o iarnă, ferindu-se de frig, şi trenul a plecat şi cum l-au dat jos controlorii într-un sat la marginea timpului. Acolo a cunoscut o femeie, dar…N-are rost.

Timpul a trecut pe furiş în gara Lipscani şi berile au curs în valuri. Când în sfârşit Oblomov şi poetul gării Lipscani au ieşit din restaurant, afară ningea. Totul era absurd. Absurd şi frumos.

Cristi

Travka is back!

Trupa Travka s-a reunit. Baietii vor canta din nou, dupa pauza de aproape doi ani, pe 15 aprilie, in Silver Church (Preoteasa). 

"A trecut ceva timp de cand Travka s-a desfintat... ori a vrut sa se desfiinteze. Dar se pare ca nu prea a reusit sa se desfiinteze, pentru ca daca ar fi reusit, titlul acestui "comunicat" ar fi fost "Travka se reinfiinteaza"... Pe cat de firesc mi s-a parut ca suna atunci "desfiinteaza", pe atat de nostim si ciudat imi suna acum "reinfiinteaza". Asadar, imi dau seama, dupa un an jumatate, ca Travka nu s-a desfiintat, ci mai degraba s-a dezbinat intr-un moment ca sa se reuneasca in alt moment...

declara George, solistul formatiei, in comunicatul de presa care anunta revenirea trupei

"Travka exista! Si pregateste muzica!"

Comunicatul de presa integral, aici

Ştiri dintr-un univers paralel

Preşedintele Traian Băsescu s-a întâlnit cu omologul său, John Mckain, pentru a discuta noua strategie de capturare a lui Mircea Badea, liderul grupării teroriste separatiste ''Balta Albă''. Mircea Badea a fost văzut ultima oară făcând şpagatul pe două scaune într-un bar din noua capitală culturală europeană: Caracal.

A apărut noua carte a lui Andrei Gheorghe: ''Spuneţi nu drogurilor!''. Prefaţă de Adrian Mutu.

Echipa naţională de fotbal a României a câştigat.

Aseară, la emisiunea lui Dan Capatos s-a discutat despre economiile emergente din Europa de Vest, precum şi despre taberele ilegale de imigranţi italieni de la marginea Bucureştiului. Invitaţi au fost doamna Nichita, consilierul guvernatorului BNR, dar şi sociologul Adrian Copilu' Miracol.

Mircea Geoană a pierdut alegerile pentru primăria Dăbuleni. Unele lucruri rămân la fel.

Cristi

Marile si Nepretuitele Cronici ale marelui si enormului urias Gargantua

Cum sa scrii un roman care sa fie celebru timp de 500 de ani

1532

0. Ideea de a scrie Gargantua si Pantagruel i-a venit lui Francois Rabelais in timp ce citea o carte foarte populara in acele vremuri, cu un titlu kilometric: "Marile si Nepretuitele Cronici ale marelui si enormului urias Gargantua, continand genealogia acestuia, maretia si forta trupului sau, ca si minunatele fapte de arme savarsite intru regele Arthur, dupa cum veti vedea mai departe". In doua luni se vandusera mai multe exemplare din aceasta carte decat Biblii in noua ani.

1. Lui Rabelais i-a venit ideea sa scrie aventurile unui fiu al lui Gargantua, pe care sa il numeasca Pantagruel. Numele era cunoscut celor din popor pentru ca asa il chema pe un diavol dintr-o piesa de teatru de atunci. Dracusorul ii facea pe betivi sa le fie sete. Prima carte dintre cele care vor alcatui faimosul roman apare sub titlul: "Groaznicele si inspaimantatoarele Fapte si Ispravi ale Preavestitului Pantagruel, Rege al Dipsozilor, fecior al Marelui Urias Gargantua". Este semnata de Alcofribas Nasier, anagrama lui Francois Rabelais.

1534

Gargantua, ilustratie de Gustave Dore

2. Apare cartea a doua: "Preainfricosata viata a Marelui Gargantua, Tatal lui Pantagruel", semnata cu acelasi pseudonim. Aceasta este o introducere la prima carte, nu o continuare a ei, desi a aparut ulterior. Editiile urmatoare vor restabili ordinea fireasca a romanelor, asezand pe "Gargantua" in fata. Printre altele, se povesteste cum uriasul fura clopotele catedralei Notre Dame.

1546

3. "Cartea a Treia despre faptele si pildele vitejesti ale bunului Pantagruel." Nu mai contine nicio relatare de fapte eroice. Nu mai este mentionata capacitatea uriasului de a adaposti o armata intreaga sub limba si nici altele asemenea. Volumul are un caracter erudit si ca tema centrala -  casatoria. Ca sa primeasca un raspuns intelept si clar in aceasta privinta, personajele centrale pleaca spre oracolul Sfintei Butelci din Cathay (asa era numita pe atunci China).

1552.

4. "A Patra Carte despre faptele si pildele mari ale vrednicului Pantagruel." Publicata intai in 2 parti si abia apoi integral. Semnata, ca si cartea a treia, Francois Rabelais, doctor in medicina. (Autorul renuntase intre timp la rasa de calugar si se inscrisese la Facultatea de Medicina.) Roman de calatorie in esenta, prezinta expeditia eroilor in cautarea Sfintei Butelci, al carei oracol sa le spuna adevarul despre casatorie. Din poveste fac parte si intamplarile de pe insula imaginara a Papimanilor - inchinatorii papei.

Ilustratie, Gustave Dore

1564

5. "A cincea si cea din urma Carte despre faptele si pildele mari ale bunului Pantagruel." Apare dupa moartea autorului, produsa in 1553. Calatorii ajung in Cathay, la templul Sfintei Butelci. Dupa multa pompa si ploconeli - parodiere a riturilor religioase - oracolul da ca raspuns un singur cuvant: "Trinch!" (Bea!).

2010

Readers, friends, if you turn these pages
Put your prejudice aside,
For, really, there's nothing here that's outrageous,
Nothing sick, or bad — or contagious.
Not that I sit here glowing with pride
For my book: all you'll find is laughter:
That's all the glory my heart is after,
Seeing how sorrow eats you, defeats you.
I'd rather write about laughing than crying,
For laughter makes men human, and courageous.

BE HAPPY!

(Francois Rabelais, Catre cititori)

***

Francois Rabelais (1494 - 1553), autor al romanului renascentist Gargantua si Pantagruel. Scriitorul numeste atitudinea eroilor sai si a sa pantagruelism.

Sursa foto

Sursa text: F. Rabelais, Gargantua si Pantagruel, 1993, prefata de N. N. Condeescu 

Jimmy, urs cu sapca

A se da play

Asculta mai multe audio Muzica