Letopiseţul Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei: A doua domnie a lui Băsescu intâiu. De la invazia mogulilor la moartea domnitorului.

Băsescu întâiu urcatu-s-a pe tron a doua oară în anul Domnului 2009, 7517 de la zidirea lumii. Ţăranii şi boierii îl puseră domn după ce duse luptă vajnică cu mogulii, ce doreau a prăda ţara, izgonindu-i pe scârbavnici. Atuncea, Băsescu puse prim-dregător pe Boc cel Mare, pe care duşmanii numitu-l-au aşa în semn de batjocură, fiind micu de statură.

Ţara trăi în pace şi bună gospodărire vreme bună, până când mogulii veniră înapoi, câtă frunză şi câtă iarbă, cu multe oşti şi vrându răzbunare. Atuncea, domnitorul porunci să se pună şanţuri de siguranţă pinpregiurul Bucureştilor şi acolo rumânii să aştepte lupta. Nimic nu fu însă destul şi rumânii pierdură răzbelul. Mogulii jefuiră ţara de bogăţii şi plecară în drumul lor, cruţând viaţa domnitorului. Atuncea, Băsescu întâiu şi prim-dregătorul Boc cel Mare luară parale pe datorie de la Poartă, ca să ridice iară podurile şi casele distruse de duşmani şi să pună sămânţă în pământul pârjolit de moguli. Insă, ca să dea paralele înapoiu, Băsescu întâiu le spuse rumânilor că e nevoie să le scadă simbria cu vreun sfert. Ceea ce nu fu deloc pe placul rumânilor. Ţăranii se strânseră din cele patru colţuri ale domniei, vrând a cere socoteală domnului. Îl prinseră pe dealul Cotrocenilor, suit p-un murg de prin părţile ungureşti. Atuncea, ţăranii îl împresurară pe domnitor şi, într-un momentu de orbire, unul dintre ei îl lovi în moalele capului cu un ciomag, domnul căzând de pe cal cu faţa în noroi. Înainte de a-l strânge Dumnezeu de pe pământ, domnul rosti: ''Iarna nu-i ca vara şi nici a doua domnie ca prima''.

Aşa se sfârşi a doua domnie a lui Băsescu întâiu.

Cristi