marți, 10 martie 2009

Mana, birjar!

marți, 10 martie 2009
Pe vremea patefonului si a promenadelor pe Calea Victoriei, in centrul Micului Paris, un tanar cantaret fura inimile doamnelor si domnitelor. Jean Moscopol, supranumit “trubadurul graseiat”, s-a nascut in 1903 la Braila din parinti greci. Stia cinci limbi – franceza, engleza, italiana, germana si greaca. Purta smoking si avea o garoafa rosie in buzunarul de la piept. Era chipes, carismatic si manierat. Primea numeroase scrisori si declaratii de amor. Nu a fost niciodata casatorit. Se zice ca in tinerete a trait o iubire nefericita.

Melodiile cantate de el rasunau din toate carciumioarele de la sosea. A debutat in 1929 la barul "Zissu" de pe Serban Voda. Inainte de asta a studiat doi ani la Facultatea de Aeronautica. Odata cu venirea rusilor dupa al doilea razboi mondial, a lansat o serie de melodii anticomuniste. A plecat din Romania si s-a stabilit in America. A ajutat comunitatea romaneasca de la Biserica “Sf. Dumitru” din New York. Pe ascuns, noaptea, era ascultat in continuare de romanii din tara la Europa Libera sau Vocea Americii.
A murit la 77 de ani si este inmormantat la New York.
Jean Moscopol… un burlac vânat de toate frumuseţile vremii. Un cântăreţ de muzică uşoară rafinat şi languros. Un compozitor de luat în seamă. Un rătăcitor prin lume; de la Berlin la Atena şi de la Paris la New York. Un celebru român-grec, unul de-al nostru din Balcani. Un priceput în afaceri maritime, fiind cândva funcţionar la Brăila. Un bun actor şi cântăreţ de operetă. Un epigramist. Avea o plăcere nebună să facă şi să trimită epigrame tuturor celor pe care-i întâlnea. A publicat chiar o carte de epigrame intitulată "101 Răutăţi" Era şansonetistul de la Grădina Union, care le fermeca pe Ziţa, Veta şi Rică Venturiano.

Citat preluat din editia de colectie a Jurnalului National.



Surse: Jurnalul national si blogul asta

Jimmy, urs cu sapca

1 comentarii:

Amelie spunea...

m-a topit...iubesc melodiile din bucurestiul d odinioara...si-mi place J.M. d multa vreme...patina aia a timpului s resimte si spiritual...e o transpunere in alta lume, cu alte haine, cu alt sistem d valori, cu alta viata, dar cu acelasi suflet...iubesc iubirea! :)