Yes, it is provocative, but it is also inspiring:
The Heritage Hills Special Edition Golden Deluxe
Treasury of Christmas Keepsakes and Collectibles!"
Claire Wellington
Stepford Wives este un remake al filmului omonim din 1975, in regia lui Frank Oz, din distributia caruia fac parte nume mari, precum Nicole Kidman, Matthew Broderick si Glenn Close. Originalul, din anii ’70, a avut un mare impact cultural si s-a bucurat de trei continuari. Remake-ul nu s-a ridicat la nivelul primului film, fiind criticat pentru inconsecventa si pentru faptul ca din satiric a dat in ridicol.
Filmul ridica problema rolurilor de gen traditionale intr-o perioada in care femeile au reusit sa depaseasca acest statut si sa isi obtina autonomia profesionala. Cariera este cel mai important lucru din viata lui Joanna (Nicole Kidman), o femeie de succes, puternica si independenta, care produce reality show-uri pentru o televiziune din Manhattan. In urma unui incident in care unul dintre participantii la emisiune trage cateva focuri de arma intr-o sala, ea este concediata si face o cadere nervoasa.
Ca sa scape de viata stresanta din New York, ea, sotul ei si cei doi copii se muta in orasul idilic si linistit, Stepford, care pare scos din America anilor ‘50. Aici, toata lumea este fericita. Nevestele sunt femeile ideale, gospodinele perfecte, mamele iubitoare si iubitele desavarsite, satisfacute si satisfacatoare din punct de vedere sexual. A, si toate sunt blonde, imbracate in rochii colorate si inflorate si arata demential. Avem, astfel, femeia limitata, care nu isi atinge maximum de potential, femeia – obiect, femeia – papusa, femeia in rol de robot, care coace prajituri toata ziua. Descoperim mai tarziu ca ea are si o telecomanda, cu care poate fi controlata prin comenzi ca forward, rewind, stop. Poate fi chiar bancomat care scuipa bani daca sotul ei are nevoie de asta.
Cine sunt cei mai fericiti in toata povestea asta? Barbatii, carora le sunt satisfacute toate dorintele si toate nevoile. Cu ajutorul unor cipuri, ei isi transforma sotiile in masinarii ascultatoare. Frustrati pentru ca au pierdut puterea de decizie pe care o aveau in mod traditional asupra femeilor, recurg la singura metoda care ii mai poate ajuta sa detina controlul, ingineria genetica. Sotiile nu erau clonate ca roboti, ca in filmul original, ci deveneau ele insele roboti.
Nicole Kidman in The Stepford Wives (2004)
Singurii care resping acest mod de viata stereotipic sunt Joanna si cei doi prieteni ai ei, Bobbie, scriitoarea feminista (Bette Midler) si gay-ul Roger (Bart). In scurt timp insa, ultimii doi sunt si ei transformati in roboti zambitori care satisfac asteptarile si constrangerile sociale din micul oras.
Desi incearca sa se integreze de fatada, Joanna ramane singura impotriva tuturor. Sotul ei, Walter (Broderick), vrea sa o transforme si pe ea intr-o nevasta perfecta. Aflam putin mai tarziu ca se razgandeste in ultimul moment. Impreuna pun la cale sa le elibereze pe toate femeile de tirania cipurilor.
Pana aici, filmul are cateva momente amuzante, este dragut si iti starneste curiozitatea. De acum incolo se distanteaza de povestea originala (in care Joanna ramanea robot) si se transforma intr-o harababura siropoasa, cu iz de razbunare. Femeile isi revin si - derutate, dar revoltate - cer socoteala sotilor lor. Inainte de Stepford, ele aveau o cariera, erau renumite in domeniul lor si castgau mai mult decat barbatii. Aflam ca, de fapt, conspiratia care le transforma in roboti nu era pusa la cale de barbati, ci de Claire Wellington (Glenn Close), un fel de sefa a comunitatii. Ea era singura care nu era robot, ci il transformase pe sotul ei intr-unul, dupa ce il omorase, din dorinta de a face lumea mai frumoasa. Joanna ii reteaza capul robotului, iar Claire moare electrocutata, cu capul in brate.
Femeile se razbuna si are loc o schimbare de roluri, sau, mai bine spus, un trasfer de roluri. Ideea de schimbare este foarte vaga. Ea nu duce la evolutie, ci pur si simplu la inlocuirea unei stari de fapt (continuitate) cu o alta (alta continuitate). Barbatii sunt acum cei transformati in roboti, soti ideali, care merg la cumparaturi pentru nevestele lor. Fiecare vrea partenerul ideal, care sa ii indeplineasca toate dorintele. Niciun gen nu este mai bun decat celalalt. Doar Joanna si Walter par sa isi dea seama ca imperfectiunile sunt la fel de importante ca si calitatile la cel pe care il iubesti.
Sunt tratete, destul de vag, relatiile intre homosexuali, ca stereotip cultural. Prietenul conservator al lui Roger nu este nici el multumit de iubitul lui. Ii rapeste sinele si valorile si i le inlocuieste cu altele. Il transforma dintr-un obsedat de Versace intr-un republican infocat, care candideaza pentru Senat.
In ultimele cinci minute, filmul pierde orice urma de sens. Nu este un film prost, are cateva scene si replici geniale, doar ca nu cred ca isi atinge tinta (daca a avut vreuna). Cand a aparut Stepford wives din 1975, feministele au fost revoltate pentru ca femeia era privita ca un obiect. Producatorii s-au aparat, spunand ca, de fapt, barbatii sunt cei care sunt aratati ca niste monstrii. Femeia - robot de atunci era o satira reusita la adresa rolurilor traditionale de gen. Acum, in centrul atentiei nu mai sunt femeile sau barbatii, ci ideea de robot.
Sursa: recenzie obligat-fortata
Jimmy
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu