Poate barbatul să'şi certe muerea, insă pe lucru adevărat şi pe dreptate. Şi încă să o bată când va fi cu vină, dar atunci cu mesură. Să nu o prea treacă.
Când bărbatul'şi bate muerea cu vrăjmăşie şi peste mesură, ea poate cere despărşirea însă să fi fost bătaea aşa de mare in căt femeia abia să fi putut scăpat vie.
Cu vrăşmăşie este lovitura făcuta cu toiagul in obraz sau in cap, sau bătae pănă se va sfărăma lemnul sau se va produce cu dănsul rane.
Nu se chiamă bărbatul vrăşmaş muerei, când o va bate numai o dată.
De o va bate cu pumnul sau cu palma, cât de mult şi cât de des, aceea nu se chiamă vrăşmăşie.
România liberă, 26 august 1879,
fragment preluat din volumul "Călătorii în timp - 131 de ani cu România liberă"
Jimmy, ursu' cu şapcă
3 comentarii:
Mda, nu ne dezminteam nici atunci, cum nu ne dezmintem nici acum.
stupid...unii barbati au prb la mansarda...oare cin le-a zis k femeia-i oboiect?...d fapt nu batem nici covoarele, pt k l doare. uf again...c lume rea in general si-n toate timpurile.
@ iulia: Corect. Traditiile mor greu.
@ amy: Mda, exista barbati care cred asta. Aia cu covorul m-a amuzat.
Si textul s-a dorit sa fie ceva semi-amuzant, semi-serios.
Trimiteți un comentariu