Locul de unde nu mai iese becul

Voteaza in sondajul nostru de mare utilitate nationala.

Try this at home:)

Si acum, sondajul:

Bicycle Rush Hour Snow - Utrecht, Netherlands

The Flying Spaghetti Monster

Dovezi covarsitoare au scos la lumina faptul ca adevaratul creator al Universului nu este Dumnezeu, ci asa-numitul Flying Spaghetti Monster (FSM), figura centrala a Pastafarianismului. Sfantul Taietel a facut Pamantul intr-un moment de betie crunta. Din cauza asta planeta noastra este imperfecta.

Primii adepti ai religiei pastelor au fost piratii. Fiinte divine, exploratori iubitori de pace, piratii obisnuiau sa le dea bomboane copiilor. Imaginea lor negativa, de talhari si ucigasi se datoreaza propagandei crestinilor care vor sa il impuna pe Dumnezeul lor ca cel adevarat. Disparitia piratilor a dus la producerea a numeroase catastrofe naturale (cutremure, eruptii vulcanice) si a provocat incalzirea globala, dupa cum se poate usor observa in graficul de mai jos:

Ce zice Pastafarianismul?

In primul rand, ca orice religie, vorbeste despre un Rai si un Iad. In Rai se afla un vulcan care erupe bere si o fabrica de prostituate. Iadul e cam la fel, numai ca berea e trezita, iar prostituatele au boli cu transmitere sexuala. 

FSM a fabricat toate dovezile despre Teoria Evolutionista ca sa puna la incercare credinta adeptilor sai. Tot el modifica rezultatele datarilor cu carbon ca sa ii faca pe oameni sa creada ca planeta este mai veche decat este cu adevarat. Desi este invizibil si poate trece prin materie solida, existenta lui FSM poate fi dovedita  pe parcursul istoriei. Aparitile sale continua sa fie observate in toata lumea.

Sarbatoarea centrala a Bisericii Monstrului Zburator de Spaghete se numeste Sarbatoare ("Holiday") si nu are o data fixa. Ea poate fi celebrata in orice mod si oricand doresc adeptii. Folosirea din ce in ce ma des a urarii "Sarbatori fericite" (in loc de traditionalul "Craciun Fericit", de ex.) este considerata ca fiind o dovada a cresterii sustinerii pentru Pastafarianism. Astfel, cand George Bush le-a urat Sarbatori Fericite americanilor in 2005, a primit o scrisoare de multumire din partea intemeietorului religiei, Bobby Henderson. 

Iata-l

Pentru ca pastafarianistii sa fie mantuiti, ei trebuie sa respecete cei 8 "As prefera sa nu" (in engleza, aici):

1. Aş prefera să nu faci prozelitism. Nu e vreo problemă dacă unii nu cred în mine, nu sunt atât de vanitos. 
2. Aş prefera să nu foloseşti existenţa mea ca mijloc de a oprima, subjuga, pedepsi, eviscera sau pentru a fi rău cu ceilalţi. 
3. Aş prefera să nu judeci oamenii după felul în care arată, se îmbracă şi vorbesc. Joaca-te frumos. 
4. Aş prefera să nu ai comportament ofensator. 
5. Aş prefera să nu ataci ideile bigote, misogine, excrecabile ale celorlalţi pe stomacul gol. Mănâncă mai întâi. 
6. Aş prefera să nu construiţi sinagogi/biserici/temple/moschei/altare de milioane de dolari pentru mine când banii ar putea fi mai bine întrebuinţaţi pentru (alege):
   
   
   • stârpirea sărăciei 
   • medicină 
   • trai in pace, iubire pasionala si scaderea pretului la cablu.
7.  Aş prefera să nu spui că vorbesc cu tine. Nu eşti atât de interesant. Şi ţi-am zis să-ţi iubeşti confraţii.
8. Aş prefera să nu faci altora ce ţi-ar plăcea să ţi se facă tie, asta daca preferi obiectele din piele sau care contin lubrifinat. Daca le place si celorlalti insa, atunci foloseste prezervativul. 

FSM i-a dat 10 tablete cu "Asa nu-uri" capitanului Mosey (poza), dar el a scapat doua pe drum. Ca orice religie care se respecta, Biserica Monstrului Zburator de Spaghete are un profet, Bobby Henderson, mai multe secte, un impact cultural, un site, un profil de Facebook cu 12 mii de fani si o carte de capatai, The Gospel of the Flying Spaghetti Monster. 

***

The Church of the Flying Spaghetti Monster este o religie satirica, aparuta in 1995 ca forma de protest impotriva predarii designului inteligent (teoria creationista) in scolile din Kansas. Intr-o scrisoare deschisa, trimisa Consiliului pentru Educatie, Bobby Henderson scria ca trebuie predate toate teoriile creationiste, inclusiv a sa despre monstrul din spaghete si chiftele care a creat intregul Univers. Mai multe aici sau aici.

Jimmy

Letopiseţul Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei: A doua domnie a lui Băsescu intâiu. De la invazia mogulilor la moartea domnitorului.

Băsescu întâiu urcatu-s-a pe tron a doua oară în anul Domnului 2009, 7517 de la zidirea lumii. Ţăranii şi boierii îl puseră domn după ce duse luptă vajnică cu mogulii, ce doreau a prăda ţara, izgonindu-i pe scârbavnici. Atuncea, Băsescu puse prim-dregător pe Boc cel Mare, pe care duşmanii numitu-l-au aşa în semn de batjocură, fiind micu de statură.

Ţara trăi în pace şi bună gospodărire vreme bună, până când mogulii veniră înapoi, câtă frunză şi câtă iarbă, cu multe oşti şi vrându răzbunare. Atuncea, domnitorul porunci să se pună şanţuri de siguranţă pinpregiurul Bucureştilor şi acolo rumânii să aştepte lupta. Nimic nu fu însă destul şi rumânii pierdură răzbelul. Mogulii jefuiră ţara de bogăţii şi plecară în drumul lor, cruţând viaţa domnitorului. Atuncea, Băsescu întâiu şi prim-dregătorul Boc cel Mare luară parale pe datorie de la Poartă, ca să ridice iară podurile şi casele distruse de duşmani şi să pună sămânţă în pământul pârjolit de moguli. Insă, ca să dea paralele înapoiu, Băsescu întâiu le spuse rumânilor că e nevoie să le scadă simbria cu vreun sfert. Ceea ce nu fu deloc pe placul rumânilor. Ţăranii se strânseră din cele patru colţuri ale domniei, vrând a cere socoteală domnului. Îl prinseră pe dealul Cotrocenilor, suit p-un murg de prin părţile ungureşti. Atuncea, ţăranii îl împresurară pe domnitor şi, într-un momentu de orbire, unul dintre ei îl lovi în moalele capului cu un ciomag, domnul căzând de pe cal cu faţa în noroi. Înainte de a-l strânge Dumnezeu de pe pământ, domnul rosti: ''Iarna nu-i ca vara şi nici a doua domnie ca prima''.

Aşa se sfârşi a doua domnie a lui Băsescu întâiu.

Cristi

This is your life

And you open the door and you step inside
We're inside our hearts
Now imagine your pain as a white ball of healing light
That's right, your pain
The pain itself is a white ball of healing light
I don't think so

This is your life, good to the last drop
Doesn't get any better than this
This is your life and it's ending one minute at a time

This isn't a seminar, this isn't a weekend retreat
Where you are now

You can't even imagine what the bottom will be like
Only after disaster can we be resurrected
It's only after you've lost everything 

that you're free to do anything
Nothing is static, everything is appaling, 

everything is falling apart.

This is your life, this is your life, this is your life,

Doesn't get any better than this
This is your life, this is your life, this is your life,

And it's ending one-minute at a time

You are not a beautiful and unique snowflake
You are the same decaying organic matter as everything else
We are all part of the same compost heap
We are the all singing, all dancing, crap of the world

You are not your bank account
You are not the clothes you wear
You are not the contents of your wallet
You are not your bowel cancer
You are not your grande latte
You are not the car you drive
You are not your fucking khaki's

You have to give up, you have to give up
You have to realize that someday you will die
Until you know that, you are useless

I say let me never be complete
I say may I never be content
I say deliver me from Swedish furniture
I say deliver me from clever arts
I say deliver me from clear skin and perfect teeth
I say you have to give up
I say evolve, and let the chips fall where they may

This is your life, this is your life, this is your life, 

Doesn't get any better than this
This is your life, this is your life, this is your life, 

And it's ending one-minute at a time

You have to give up, you have to give up
I want you to hit me as hard as you can
I want you to hit me as hard as you can

Welcome to Fight Club
If this is your first night, you have to fight

Versuri: http://artists.letssingit.com/

The Stepford Wives

"Well, it is probably the most important book any of us will ever read.
Yes, it is provocative, but it is also inspiring:
The Heritage Hills Special Edition Golden Deluxe
Treasury of Christmas Keepsakes and Collectibles!"
Claire Wellington

Stepford Wives este un remake al filmului omonim din 1975, in regia lui Frank Oz, din distributia caruia fac parte nume mari, precum Nicole Kidman, Matthew Broderick si Glenn Close. Originalul, din anii ’70, a avut un mare impact cultural si s-a bucurat de trei continuari. Remake-ul nu s-a ridicat la nivelul primului film, fiind criticat pentru inconsecventa si pentru faptul ca din satiric a dat in ridicol.

Filmul ridica problema rolurilor de gen traditionale intr-o perioada in care femeile au reusit sa depaseasca acest statut si sa isi obtina autonomia profesionala. Cariera este cel mai important lucru din viata lui Joanna (Nicole Kidman), o femeie de succes, puternica si independenta, care produce reality show-uri pentru o televiziune din Manhattan. In urma unui incident in care unul dintre participantii la emisiune trage cateva focuri de arma intr-o sala, ea este concediata si face o cadere nervoasa.

Ca sa scape de viata stresanta din New York, ea, sotul ei si cei doi copii se muta in orasul idilic si linistit, Stepford, care pare scos din America anilor ‘50. Aici, toata lumea este fericita. Nevestele sunt femeile ideale, gospodinele perfecte, mamele iubitoare si iubitele desavarsite, satisfacute si satisfacatoare din punct de vedere sexual. A, si toate sunt blonde, imbracate in rochii colorate si inflorate si arata demential. Avem, astfel, femeia limitata, care nu isi atinge maximum de potential, femeia – obiect, femeia – papusa, femeia in rol de robot, care coace prajituri toata ziua. Descoperim mai tarziu ca ea are si o telecomanda, cu care poate fi controlata prin comenzi ca forward, rewind, stop. Poate fi chiar bancomat care scuipa bani daca sotul ei are nevoie de asta.

Cine sunt cei mai fericiti in toata povestea asta? Barbatii, carora le sunt satisfacute toate dorintele si toate nevoile. Cu ajutorul unor cipuri, ei isi transforma sotiile in masinarii ascultatoare. Frustrati pentru ca au pierdut puterea de decizie pe care o aveau in mod traditional asupra femeilor, recurg la singura metoda care ii mai poate ajuta sa detina controlul, ingineria genetica. Sotiile nu erau clonate ca roboti, ca in filmul original, ci deveneau ele insele roboti.

Nicole Kidman in The Stepford Wives (2004)

Singurii care resping acest mod de viata stereotipic sunt Joanna si cei doi prieteni ai ei, Bobbie, scriitoarea feminista (Bette Midler) si gay-ul Roger (Bart). In scurt timp insa, ultimii doi sunt si ei transformati in roboti zambitori care satisfac asteptarile si constrangerile sociale din micul oras.

Desi incearca sa se integreze de fatada, Joanna ramane singura impotriva tuturor. Sotul ei, Walter (Broderick), vrea sa o transforme si pe ea intr-o nevasta perfecta. Aflam putin mai tarziu ca se razgandeste in ultimul moment. Impreuna pun la cale sa le elibereze pe toate femeile de tirania cipurilor.

Pana aici, filmul are cateva momente amuzante, este dragut si iti starneste curiozitatea. De acum incolo se distanteaza de povestea originala (in care Joanna ramanea robot) si se transforma intr-o harababura siropoasa, cu iz de razbunare. Femeile isi revin si - derutate, dar revoltate - cer socoteala sotilor lor. Inainte de Stepford, ele aveau o cariera, erau renumite in domeniul lor si castgau mai mult decat barbatii. Aflam ca, de fapt, conspiratia care le transforma in roboti nu era pusa la cale de barbati, ci de Claire Wellington (Glenn Close), un fel de sefa a comunitatii. Ea era singura care nu era robot, ci il transformase pe sotul ei intr-unul, dupa ce il omorase, din dorinta de a face lumea mai frumoasa. Joanna ii reteaza capul robotului, iar Claire moare electrocutata, cu capul in brate.

Femeile se razbuna si are loc o schimbare de roluri, sau, mai bine spus, un trasfer de roluri. Ideea de schimbare este foarte vaga. Ea nu duce la evolutie, ci pur si simplu la inlocuirea unei stari de fapt (continuitate) cu o alta (alta continuitate). Barbatii sunt acum cei transformati in roboti, soti ideali, care merg la cumparaturi pentru nevestele lor. Fiecare vrea partenerul ideal, care sa ii indeplineasca toate dorintele. Niciun gen nu este mai bun decat celalalt. Doar Joanna si Walter par sa isi dea seama ca imperfectiunile sunt la fel de importante ca si calitatile la cel pe care il iubesti.

Sunt tratete, destul de vag, relatiile intre homosexuali, ca stereotip cultural. Prietenul conservator al lui Roger nu este nici el multumit de iubitul lui. Ii rapeste sinele si valorile si i le inlocuieste cu altele. Il transforma dintr-un obsedat de Versace intr-un republican infocat, care candideaza pentru Senat.

In ultimele cinci minute, filmul pierde orice urma de sens. Nu este un film prost, are cateva scene si replici geniale, doar ca nu cred ca isi atinge tinta (daca a avut vreuna). Cand a aparut Stepford wives din 1975, feministele au fost revoltate pentru ca femeia era privita ca un obiect. Producatorii s-au aparat, spunand ca, de fapt, barbatii sunt cei care sunt aratati ca niste monstrii. Femeia - robot de atunci era o satira reusita la adresa rolurilor traditionale de gen. Acum, in centrul atentiei nu mai sunt femeile sau barbatii, ci ideea de robot.

Sursa: recenzie obligat-fortata

Foto

Jimmy

Istoria publicitatii: epoca premoderna

Publicitate s-a facut de cand lumea. Putem spune chiar ca sarpele din gradina raiului a fost primul brand manager. Oriunde si oricand a existat un produs de vanzare, s-a simtit nevoia de a-l face cunoscut musteriilor. Inca de prin anul 3000 i.e.n, in Babilon se foloseau tablite de lut pentru a face reclama unor bunuri si servicii. Vechii egipteni utilizau papirusurile pentru a anunta recompensele promise pentru returnarea sclavilor fugiti. Grecii au adaugat muzica artei publicitatii. Pe strazile oraselor grecesti puteai intalni strigatori, insotiti de muzicanti, care anuntau sosirea corabiilor cu vin sau alte produse. Si cum dupa o carafa de vin merge o vizita la bordel, in ruinele orasului Pompei s-a descoperit o tablita care promova un astfel de asezamant bahic.

Strigatorii erau folositi si in Evul Mediu si, pentru ca populatia nu stia sa citeasca, magazinele erau dotate cu imagini care sa sugereze produsele comercializate: un costum pentru croitorie, o potcoava pentru fierarie etc. Publicitatea a facut un pas inainte odata cu inventarea tiparului pe la mijlocul secolului XV. Se foloseau afise si fluturasi in scopuri publicitare, iar in 1472 o bucata de hartie distribuita manual anunta vanzarea unei carti de rugaciuni.

In Anglia secolului XVII, apar primele reclame in ziare. Acestea promovau, in principal, carti si medicamente. Predecesorul agentiilor de publicitate moderne este considerat magazinul lui Volney B. Palmer din Philadelphia, SUA (1840). Acest magazin era specializat in achizitionarea de spatii de publicitate in diverse ziare, spatii care erau vandute apoi celor interesati sa-si promoveze produsele.

O industrie a publicitatii incepe sa se dezvolte de pe la mijlocul secolului XIX, odata cu progresele tehnologice ale revolutiei industriale care au permis o inflatie de bunuri si servicii, precum si largirea pietelor.

Dar despre asta in episodul urmator.

Surse: Wikipedia, www.abm.ro, www.epublicitate.net
Dan Petre, Introducere in publicitate, Ed. Comunicare.ro, 2004
Mark Tungate, AdLand. A global history of advertising.

Foto: Flyer din Japonia care promoveaza un medicament traditional numit Kinseitan (1806)
Sursa: Wikipedia

Cristi 

Crazy indian video with subtitles

"Have you been high today?
I see the nuns are gay
My brother yelled to me
I love you inside Ed."

Poveste cu Trabant

Am sa va spun povestea unui paradox. Povestea unui simbol al economiei planificate, dar si al caderii comunismului. Am sa va spun povestea Trabantului.

A fost odata, intr-o epoca indepartata, dar intr-un spatiu apropiat, o masina care era alintata de oamenii acelor vremuri Trabi. Ca sa obtii una trebuia sa te treci pe o lista si sa astepti pana la 15 ani. Din cauza asta, ea a fost personajul a doua intamplari atipice: masinile second-hand erau mai scumpe decat cele noi, iar posesorii lor deveneau adevarati experti in repararea lor.

Eroul nostru a inceput sa fie produs in 1957 intr-una dintre tarile stapanite de dusmani, Germania de Est. A fost autovehiculul intalnit cel mai des pe strazile ei pentru 34 de ani, timp in care s-au produs 3 milioane si un pic de exemplare. Putea fi vazut si prin Romania in vesela lui nuanta gri-metalizat.

Trabantul a ajuns celebru in Occident dupa caderea Zidului Berlinului, cand multi germani au trecut din Germania comunista in cea vestica folosindu-l. La scurt timp, masinile zaceau abandonate prin oras si puteau fi cumparate cu cel mult cateva marci sau erau date pe gratis celor care le doreau. 

Trabant abandonat, Leipzig, 1990

In 1991, Trabantul a murit. Ultimul model, Trabant 1.1, a iesit pe poarta fabricii cu destinatia muzeul automobilelor din Zwickau.
Odata cu trecerea anilor, oamenii au devenit nostalgici dupa viata din Germania de Est. Acest trend este cunoscut sub numele de Ostalgie sau Soviet Chic. Trabantul si alte produse si branduri care amintesc de fostul regim sunt din nou cautate, ajungandu-se chiar la cumpararea de DVD-uri cu inregistrarile emisiunilor din acea perioada. Exista cateva proiecte prin care se doreste ca faimoasa masinuta plina de istorie sa intre din nou in productie.

Caracterizarea personajului

Trabantul putea sa atinga o viteza maxima de 112 km/h si traia cam 28 de ani. Nu avea indicator de combustibil si nici pompa de benzina. Rezervorul era pus cat mai sus sub capota pentru ca benzina sa ajunga in carburator datorita gravitatiei. Nivelul de combustibil era verificat cu o tija marcata care se introducea in rezervor. In detalii mai tehnice de atat nu ma bag ca se complica povestea.

Polua foarte mult. Cam de sapte ori mai mult decat o masina din ziua de azi. Fumega de-a dreptul. Zvonurile si bancurile ziceau ca e facut din carton, dar, de fapt, era facut din duroplast. Duroplastul este un material plastic intarit cu fibre de bumbac, hartie sau lana reciclate. Din el se fac capacele de WC. 

Trabantul este astfel prima masina facuta din materiale reciclate, dar duroplastul la randul sau nu mai poate fi reciclat, iar arderea lui produce gaze toxice.

Trabant de nunta

De-a lungul timpului, Trabantul si-a schimbat titlurile, dar nu si infatisarea:

• Trabant 500 (sau P50), produs intre 1957 si 1962
• Trabant 600, 1962 - 1964
• Trabant 601, 1963 - 1991, toate 3 cu motor in doi timpi, cu doi cilindri de 18CP (p-asta sa o dezlege criticii literari)
• Trabant 1.1, cu motor Volkswagen, 1990 - 1991
• Trabant 800 RS, versiunea pentru raliu

Bancuri despre Trabant:

An East German driver pulled into a service station and asked, "Can I get a windshield wiper blade for this Trabi?" The mechanic looked the car over for a long time and finally said, "Okay, it's a trade!"

During a visit to Leipzig, a wealthy oil sheikh heard that there is a car with a delivery time of over ten years. Since Rolls Royce usually delivers more quickly than that, it must be quite an exceptional car, which he would certainly have to have in his collection. He made a request to order this Trabant. In Zwickau, they're aware of this great honor, so they immediately change the running Five-Year Plan and bring forward a specimen. In the container, the car reaches the emirate in a handful of weeks. The happy oil sheik immediately called his friends together, opened the container, and exclaimed in surprise: "Gosh, they have incredibly long delivery times, but at least they send you a cardboard model in advance — and the best, you can even drive it!"

Pictura pe bucata ramasa din Zidul Berlinului, care ii reprezinta pe

  Leonid Brejnev (conducatorul Rusiei dupa Hrusciov)

 si pe Erich Honecker (conducatorul RDG intre oct. 1976 - oct. 1989)

 pupandu-se intr-un Trabant

Surse: Wikipedia, Trabi.ro
Foto: Wiki, TrekEarth

Jimmy

Câteva zile din viaţa lui Oblomov: Oblomov şi poetul Gării Lipscani

Cu ultimii bani din buzunar, tânărul Oblomov intră în gara Lipscani, de unde îşi cumpără o ciorbă de perişoare, diluată serios cu smântănă sintetică, din petrol. În timp ce lua ultima gură din sucul natural de aditivi şi coloranţi naturali, observă la periferia privirii un bărbat care cobora, încolăcindu-şi picioarele, scara sinuoasă din lemn. Bărbatul era evident afectat de cantitatea de alcool ajunsă la paritate cu sângele din corpul său beteag. Unduindu-se concupiscent, noul client al localului se îndreptă către masa tănărului Oblomov:

’’Tinere, observă bărbatul plin de perspicacitate, îmi permiteţi să iau loc la masa dumneavoastră?’’

Protestul i se putu citi lui Oblomov mai întâi în ochi, apoi rosti hotărât:

’’Dar sunt atâtea mese libere’’.

’’Da, dar mie îmi place asta’’, zise decisiv intrusul şi se aşeză planturos în faţa lui Oblomov. ’’Permiteţi-mi să ma prezint’’, continuă bărbatul. ’’Eu sunt poetul gării Lipscani şi dacă-mi faceţi cinste cu o bere, vă scriu o poezie acum, pe loc’’. Glasul nu-i tremura, vocea era sigură.

’’Nu-i nevoie să-mi scrieţi o poezie şi, în plus, mi-am cheltuit ultimii bani. Mi-e imposibil, aşadar, să vă ajut’’.

’’Oooo..înţeleg, înţeleg. Permiteţi-mi atunci să vă cumpăr eu o bere. Înţeleg, înţeleg. Student sărac. Dacă-mi permiteţi, evident.’’

’’Nu-i nevoie..’’

’’Ooo, dar insist. E plăcerea mea. Domniţă, se adresă bărbatul chelneriţei, două beri, vă rog. Reci să fie’’.

’’De care?’’, întrebă acru domniţa.

’’De mac. Cum de care, domnişoară? Mă faceţi să râd. Bere! Cum de care?’’

’’Ce marcă?’’

’’Aaaaa…Cea mai scumpă. Astăzi mă respect. Am scris nişte poezii superbe mai devreme, superbe, vă spun!, unui om de afaceri. Italian cred că era. Nu ştiu ce-o fi înţeles ăla, da’ a fost taaaare generos’’, spuse bărbatul, explicând cu mâinile cât de generos a fost italianul.

’’Vă deranjează ăsta?’’ îl întrebă chelneriţa pe Oblomov, arătând cu capul spre poetul gării Lipscani.

’’Nu-l deranjez, domnişoară. Vorbim şi noi, e democraţie doar.’’

’’E-n regulă’’, spuse Oblomov. Parcă ar fi băut o bere rece, deşi erau cu minus grade afară.

’’Deci…două beri’’, concluzionă poetul şi, fără vreo pauză, de parcă s-a gândit încă dinainte să vină domniţa ce vrea să spună, se adresă lui Oblomov: ’’Îmi amintesc când eram şi eu ca dumneata. Tânăr şi fără un chior în buzunar. Când eram copil, eram şi mai sărac. N-aveam decât o şosetă în picioare. Iarna era frig în casa de chirpici unde stăteam şi ţineam şoseta aia zece minute într-un picior, zece minute în altul. Ca să nu-mi îngheţe picioarele, înţelegi?’’

’’Înţeleg, dar..’’

’’Şi mă uitam la ceilalţi copii, întrerupse poetul contraofensiva lui Oblomov, şi vedeam că ei au toţi două şosete. Şi cât am fost copil, am vrut să am şi eu două şosete. Acum am. Şi crezi că sunt mai fericit? Nicidecum. Am patru perechi de şosete, dar nu sunt mai fericit. Omul nu e făcut pentru fericire’’.

’’Uitaţi berile dumneavoastră, domnule’’, se adresă chelneriţa, trântind berile pe masă, poetului.

’’Hai noroc! Noi să fim sănătoşi’’, zise acesta.

’’Şi-atunci ce facem? Dacă nu putem fi fericiţi, ce căutăm noi pe Pământ?’’, se aventură Oblomov.

’’Da’ cine ştie? Cine să mai înţeleagă ceva? Trăim şi noi cum putem. Da…Trăim şi noi cum putem’’.

După o pauză în care ochii poetului au căzut melancolic în podea, scotocind printre zdrenţele de amintire, acesta reluă:

’’Am fost şi student’’

’’Da? Ce-aţi studiat?’’

’’Mioriţa.’’

’’Cum Mioriţa? Balada populară?’’

’’Da. E atâta înţelepciune în poezia asta. Şi eu scriu poezie de mult, da’ n-am reuşit…Baciu’ ală moldovean, de se lasă omorât de ăilalţii doi, e un om tare înţelept. El ştie că viaţa asta şi ţara asta şi oile sale şi munţii şi văile şi apele învârtejite nu sunt decât bucăţi de absurd dintr-un absurd mai mare. N-are rost…El ştie, îţi spun, domne’. El ştie şi n-are rost să…’’

Privirea îi căzu din nou în podea. Poetul gării Lipscani îşi reveni însă repede din melancolie şi îi povesti lui Oblomov şi lucruri mai triste, dar şi multe întâmplări vesele. Despre cum a ajuns să scrie poezii, despre cum a vrut să se facă marinar sau despre poezia pe care i-a scris-o lui Emil Constantinescu, pe atunci preşedinte al României. Sau despre cum a adormit în tren într-o iarnă, ferindu-se de frig, şi trenul a plecat şi cum l-au dat jos controlorii într-un sat la marginea timpului. Acolo a cunoscut o femeie, dar…N-are rost.

Timpul a trecut pe furiş în gara Lipscani şi berile au curs în valuri. Când în sfârşit Oblomov şi poetul gării Lipscani au ieşit din restaurant, afară ningea. Totul era absurd. Absurd şi frumos.

Cristi

Travka is back!

Trupa Travka s-a reunit. Baietii vor canta din nou, dupa pauza de aproape doi ani, pe 15 aprilie, in Silver Church (Preoteasa). 

"A trecut ceva timp de cand Travka s-a desfintat... ori a vrut sa se desfiinteze. Dar se pare ca nu prea a reusit sa se desfiinteze, pentru ca daca ar fi reusit, titlul acestui "comunicat" ar fi fost "Travka se reinfiinteaza"... Pe cat de firesc mi s-a parut ca suna atunci "desfiinteaza", pe atat de nostim si ciudat imi suna acum "reinfiinteaza". Asadar, imi dau seama, dupa un an jumatate, ca Travka nu s-a desfiintat, ci mai degraba s-a dezbinat intr-un moment ca sa se reuneasca in alt moment...

declara George, solistul formatiei, in comunicatul de presa care anunta revenirea trupei

"Travka exista! Si pregateste muzica!"

Comunicatul de presa integral, aici

Ştiri dintr-un univers paralel

Preşedintele Traian Băsescu s-a întâlnit cu omologul său, John Mckain, pentru a discuta noua strategie de capturare a lui Mircea Badea, liderul grupării teroriste separatiste ''Balta Albă''. Mircea Badea a fost văzut ultima oară făcând şpagatul pe două scaune într-un bar din noua capitală culturală europeană: Caracal.

A apărut noua carte a lui Andrei Gheorghe: ''Spuneţi nu drogurilor!''. Prefaţă de Adrian Mutu.

Echipa naţională de fotbal a României a câştigat.

Aseară, la emisiunea lui Dan Capatos s-a discutat despre economiile emergente din Europa de Vest, precum şi despre taberele ilegale de imigranţi italieni de la marginea Bucureştiului. Invitaţi au fost doamna Nichita, consilierul guvernatorului BNR, dar şi sociologul Adrian Copilu' Miracol.

Mircea Geoană a pierdut alegerile pentru primăria Dăbuleni. Unele lucruri rămân la fel.

Cristi

Marile si Nepretuitele Cronici ale marelui si enormului urias Gargantua

Cum sa scrii un roman care sa fie celebru timp de 500 de ani

1532

0. Ideea de a scrie Gargantua si Pantagruel i-a venit lui Francois Rabelais in timp ce citea o carte foarte populara in acele vremuri, cu un titlu kilometric: "Marile si Nepretuitele Cronici ale marelui si enormului urias Gargantua, continand genealogia acestuia, maretia si forta trupului sau, ca si minunatele fapte de arme savarsite intru regele Arthur, dupa cum veti vedea mai departe". In doua luni se vandusera mai multe exemplare din aceasta carte decat Biblii in noua ani.

1. Lui Rabelais i-a venit ideea sa scrie aventurile unui fiu al lui Gargantua, pe care sa il numeasca Pantagruel. Numele era cunoscut celor din popor pentru ca asa il chema pe un diavol dintr-o piesa de teatru de atunci. Dracusorul ii facea pe betivi sa le fie sete. Prima carte dintre cele care vor alcatui faimosul roman apare sub titlul: "Groaznicele si inspaimantatoarele Fapte si Ispravi ale Preavestitului Pantagruel, Rege al Dipsozilor, fecior al Marelui Urias Gargantua". Este semnata de Alcofribas Nasier, anagrama lui Francois Rabelais.

1534

Gargantua, ilustratie de Gustave Dore

2. Apare cartea a doua: "Preainfricosata viata a Marelui Gargantua, Tatal lui Pantagruel", semnata cu acelasi pseudonim. Aceasta este o introducere la prima carte, nu o continuare a ei, desi a aparut ulterior. Editiile urmatoare vor restabili ordinea fireasca a romanelor, asezand pe "Gargantua" in fata. Printre altele, se povesteste cum uriasul fura clopotele catedralei Notre Dame.

1546

3. "Cartea a Treia despre faptele si pildele vitejesti ale bunului Pantagruel." Nu mai contine nicio relatare de fapte eroice. Nu mai este mentionata capacitatea uriasului de a adaposti o armata intreaga sub limba si nici altele asemenea. Volumul are un caracter erudit si ca tema centrala -  casatoria. Ca sa primeasca un raspuns intelept si clar in aceasta privinta, personajele centrale pleaca spre oracolul Sfintei Butelci din Cathay (asa era numita pe atunci China).

1552.

4. "A Patra Carte despre faptele si pildele mari ale vrednicului Pantagruel." Publicata intai in 2 parti si abia apoi integral. Semnata, ca si cartea a treia, Francois Rabelais, doctor in medicina. (Autorul renuntase intre timp la rasa de calugar si se inscrisese la Facultatea de Medicina.) Roman de calatorie in esenta, prezinta expeditia eroilor in cautarea Sfintei Butelci, al carei oracol sa le spuna adevarul despre casatorie. Din poveste fac parte si intamplarile de pe insula imaginara a Papimanilor - inchinatorii papei.

Ilustratie, Gustave Dore

1564

5. "A cincea si cea din urma Carte despre faptele si pildele mari ale bunului Pantagruel." Apare dupa moartea autorului, produsa in 1553. Calatorii ajung in Cathay, la templul Sfintei Butelci. Dupa multa pompa si ploconeli - parodiere a riturilor religioase - oracolul da ca raspuns un singur cuvant: "Trinch!" (Bea!).

2010

Readers, friends, if you turn these pages
Put your prejudice aside,
For, really, there's nothing here that's outrageous,
Nothing sick, or bad — or contagious.
Not that I sit here glowing with pride
For my book: all you'll find is laughter:
That's all the glory my heart is after,
Seeing how sorrow eats you, defeats you.
I'd rather write about laughing than crying,
For laughter makes men human, and courageous.

BE HAPPY!

(Francois Rabelais, Catre cititori)

***

Francois Rabelais (1494 - 1553), autor al romanului renascentist Gargantua si Pantagruel. Scriitorul numeste atitudinea eroilor sai si a sa pantagruelism.

Sursa foto

Sursa text: F. Rabelais, Gargantua si Pantagruel, 1993, prefata de N. N. Condeescu 

Jimmy, urs cu sapca

A se da play

Asculta mai multe audio Muzica