Lenea e brăţară de aur

Lordul Sandwich a inventat sandvişul pentru că era prea pasionat de jocul de cărţi ca să se ridice de la masa de joc şi să servească cina cum trebuie. În 1969, John Lennon şi Yoko Ono au stat în pat o săptămână întreagă fără să facă nimic, pentru a protesta împotriva războiului din Vietnam. În tinereţea sa, Descartes avea probleme cu trezitul de dimineţă. Se povesteşte că preoţii de la şcoala iezuită unde tânărul Rene studia aruncau găleţi cu apă pe acesta, iar el se întorcea pe partea cealaltă. Probabil că în momentele când stătea în pat lenevind, Descartes şi-a scris opera. La fel, Thorstein Veblen, un economist american de origine norvegiană, îşi spăla mormanul de vase cu furtunul. Chiar şi Adam şi Eva ar fi trebuit să lenevească o eternitate în Paradis, dacă n-ar fi fost mărul şi şarpele. Pedeapsa eternă se pare că e munca.

Toţi aceşti oameni, Lennon, Descartes sau Veblen au fost însă oameni care îşi permiteau luxul lenei. Trebuie să fii genial pentru a te bucura de privilegiul indolenţei, pentru a schimba lumea din vârful patului. Noi, restul omenirii mai mult sau mai puţin mediocre, trebuie să începem să ne trezim, la un moment dat în viaţă, la ora 7 dimineaţa, oră imposibilă şi uneori de neconceput pentru mine. Trebuie să ne îngrămădim în metrou, să avem grijă să nu ne şifonăm sau murdărim costumul pentru că avem şedinţă, să mâncăm merdenele reci, fiindcă salariul intră d-abia pe 15, să stăm opt ore la birou unde scriem rapoarte-analize-rapoarte-analize sau să facem şuruburi. Şi mâine s-o luăm de la capăt.

Dar nici statu' ăsta degeaba nu e chiar aşa de uşor. Oscar Wilde zice că '' Inactivitatea e cel mai greu lucru din lume. Mereu se găseşte cineva să te întrerupă ''. În plus, nu poţi să stai chiar degeaba decât dacă eşti Oblomov. Mai trebuie să mai scrii o carte, să mai mâzgăleşti un tablou ceva.. Activităţi desigur mai plăcute decât mersul cu metroul.

Oblomov, personajul principal din romanul omonim al lui Ivan Goncharov, este un moşier tânăr, superior din punct de vedere spiritual, dar incapabil să ia orice decizie sau să întreprindă vreo acţiune. Nici nu se ridică din pat în primele 150 de pagini ale romanului. Leneşul Oblomov are un tovarăş hiperactiv, politician şi om de afaceri respectat care îi fură şi iubita până la urmă personajului principal. Morala? Nu ştiu. Mergeţi să vedeţi piesa la Bulandra. Să-mi povestiţi şi mie cum a fost.

Mai multe despre lene în Tom Hodgkinson '' Ghidul leneşului ''.

Cristi